Bate un vânt european prin Bucureşti?

de:
08 dec. 2011
0 Afișari
Bate un vânt european prin Bucureşti?

Bucureştiul nu este tocmai unul dintre cele mai prietenoase oraşe ale continentului. Are chiar reputaţia că te poate scoate din minţi, dacă nu ai nervii cu adevărat tari. Iar dintre toate, două lucruri sunt cu adevărat iritante în oraşul ăsta: traficul (în special în privinţa parcării) şi bodyguarzii. Mă credeţi sau nu, amân de fiecare dată până la termenul limită plata facturii la telefonul mobil din motive de trafic. Înseamnă în fiecare lună timp pierdut învârtindu-mă prin Piaţa Victoriei şi împrejurimi după un loc de parcare.

Ieri, pentru că a venit scadenţa facturii, în drum spre redacţie am dat tura lunară în apropiere de sediul companiei telefonice, în căutarea locului de parcare. Bineînţeles, nimic. Nici la locurile cu plată, nici măcar la ora aceea cu puţin trecută de nouă dimineaţa (au ajuns bucureştenii să plătească locurile de parcare! Asta e ceva demn de remarcat). Erau în schimb libere zeci de locuri de parcare ale unei companii, păzite de un bodyguard. Nu orice fel de bodyguard. Chiar de la cea mai arogantă şi omniprezentă companie de bodyguarzi pe care a văzut-o Bucureştiul. Reprezentanţii săi cu cefe groase ne-au împins la mai toate concertele, sunt stăpâni peste trotuare unde îşi plantează Hummerele masive şi peste parcurile unde sunt plătiţi bani grei ca să facă jobul pe care ar trebui să îl facă poliţia locală.

„Vă rog frumos, doar cinci minute, pot să las maşina aici cât să îmi plătesc factura? Altfel or să îmi închidă telefonul …” – am aruncat pe geam într-o doară, plictisită de turele în jurul blocului şi convinsă fiind că răspunsul va fi nu doar negativ, ci şi foarte obraznic. „Dacă e vorba de doar cinci minute, da, pentru că nu vine nimeni de la companie acum” – mi-a răspuns, spre surprinderea mea, paznicul. Fireşte că m-am scotocit grăbită prin geantă după un bacşiş, singura raţiune pe care mi-o închipuiam pentru bunăvoinţa musculosului. I-am întins recunoscătoare hârtia de cinci lei, doar pentru a primi un răspuns uimitor: „Domnişoară, decât să îmi oferiţi bani, mai bine mă înjuraţi!” – mi-a aruncat, cu un aer jignit, bodyguardul. Mi-am retras, neîncrezătoare şi surprinsă mâna întinsă, cu scuzele de rigoare. Un gest de bunăvoinţă gratuit, din partea unui străin, la noi în oraş? Dar asta e aşa de…european!

Cu dimineaţa luminată de gestul frumos gratuit, în ciuda ploii reci, am început să văd în jurul meu alte câteva raze de soare în comportamentul concitadinilor: un taximetrist care te lasă să te bagi pe banda lui, un tânăr care ajută o mămică plină de bagaje să îşi ridice căruciorul pe trotuar…chiar şi spălătorul de parbrize din intersecţia de la redacţie, care mi-a atras atenţia că mi-am uitat telefonul (da, iar telefonul), în maşină. „Vedeţi ce ţigan de treabă sunt, şefa? Alţii v-ar fi spart geamul! (n.r.: termenii îi aparţin, eu aş fi zis rom 🙂 )”.

Mi se pare mie, sau oraşul ăsta şi locuitorii lui capătă un aer din ce în ce mai european? Dacă şi tu ai sentimentul ăsta, te simţi pe zi ce trece mai european în oraşul tău, povesteşte-ţi experienţele şi vei putea câştiga un week-end la conacul Kalnoky!

Cookies