Barul American de pe Victoriei, cu uimitorul său Bufet Automat, și arhitectul neștiut care a adus New York-ul în Micul Paris | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu

Baruri americane dotate cu vending machine și amenajate în stil modernist Art Deco, locuri unde se cânta jazz până târziu în noapte. Automate în care introduceai un jeton și rezulta un sandwich, șpriț, whisky, tot ce doreai, întâmplare nemaipomenită pentru locuitorii Micului Paris.

Imobile de locuințe colective, proiectate pe verticală, blockhouse-uri cu 10 etaje pe bd. Brătianu și bd. Take Ionescu (azi Nicolae Bălcescu și Ghe. Magheru). Progres, antreprenoriat, inovație, idei de urbanism importate de peste Ocean, reclame luminoase, lighting design, Forduri prin mahalale, amenajări de interior elegante și funcționale, toate stau mărturie pentru timpul în care Bucureștiul a fost sedus de moda americană.

O explozie a eleganței Art Deco.

Mai jos, cu fotografii inedite din Arhiva Muzeului de Istorie NSW din Australia -Colecția Caroline Simpson- publicate în premieră, aflați povestea barurilor americane din Bucureștiul interbelic. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu despre o spectaculoasă descoperire, aflăm unde era situat Bufetul Automat, amenajat de Hugo Stossel (1905-2002), arhitect cu remarcabile lucrări Art Deco moderniste în București, azi un nume aproape necunoscut.

Mirajul Americii era cel mai palpabil noaptea, când centrul orașului strălucea ca New York-ul

Pe vremea când bd. Elisabeta nu era o expoziție de ruine cum este azi, ci avea ceva din magia de pe Broadway, în salba de cinematografe cu reclame luminoase și difuzoare scoase în stradă, micii parizieni vedeau în premieră filme americane cu Greta Garbo, Rudolf Valentino, Charlie Chaplin. Mirajul Americii era cel mai palpabil noaptea, când centrul orașului strălucea ca New York-ul.

„Bufetul American din B-dul Elisabeta nr. 5 o revelație care întrece toate așteptările”

În anul 1931, revista Realitatea Ilustrată anunța în termeni elogioși apariția unui nou local american pe bd-ul Elisabeta, nr. 5.

“Iată într-adevăr o surpriză pentru publicul bucureștean. Un timp îndelungat s-a lucrat febril în interiorul unui local din centrul Capitalei. Este vorba de Bufetul American din B-dul Elisabeta 5, o revelație în acest gen și care întrece toate așteptările. Ultimul cuvânt al tehnicei moderne formează instalațiile de aici. Eleganță într-un aranjament care sfidează ochiul. Consumațiunile acestui bufet dovedesc că străduințele depuse n-au fost zadarnice, astfel că Bufetul American va fi punctul de atracție al gusturilor celor mai pretențioase. Lumea a așteptat nerăbdătoare, și cu drept cuvânt, inaugurarea acestui minunat local”, Realitatea Ilustrată, 1931.

“Atlantis”, singurul bar american cu striptease din România pudibondă, funcționa pe strada Academiei,  la nr. 35

Un pliant publicitar stă mărturie și pentru Atlantis (strada Academiei, nr 35), “cel mai elegant și mai distins local din Capitală, unde își dă întâlnire toată lumea mondenă și selectă. În fiecare seară supeuri dansante. Bar american-minunat program artistic. Orchestra Jazz. Șampania Cercurilor distinse este Meunier Brut Supra, Casă fondată în 1884”.

Arh. Mădălin Ghigeanu:  Atlantis era singurul local unde se putea admira un program de striptease în România pudibondă și conservatoare. Spectacolul era susținut de rusoaica Valeria Ellanskaia, o femeie înaltă, suplă, grațioasă, de o cu totul altfel de frumusețe decât cea pe care revistele de epocă, precum “Realitatea Ilustrată”, le promovau anual la concursurile de Miss pentru finala mondială de la Galveston.

Idealul de frumusețe ‘oficială’ se găsea întotdeauna printre localnicile plinuțe, cu tunsoare bob și zâmbet calin și tâmp. Valeria era parcă ruptă din romanul lui Gib Mihăiescu, “Rusoaica”, un roman al liceanului miop, ce idolatriza frumusețea misterioasă a femeii slave, frumusețe descoperită și susținută mai ales de barurile și cluburile faimoase pariziene, ce aduceau pe scenă dansatoare, în majoritate, rusoaice. Frumusețea feminină a perioadei Art Deco va fi exprimată la superlativ în sculpturile botoșăneanului devenit parizian, Dimirie Chipăruș, poate cel mai important sculptor al perioadei Art Deco, un artist mult prea puțin promovat și cunoscut în țară, însă foarte prețuit în lume.

Barul american “Colos”, creația arhitectului Jean Monda, se afla la subsolul terasei Cercului Militar

Un album rar, publicat în anul 1940, cu dedicație pentru prof. dr. arh. Sorin Vasilescu, ne arată și imaginea Barului Colos, amenajat de arh. Jean Monda.

Arh. Mădălin Ghigeanu: Barul Colos era bine plasat, imediat în dreapta cinematografului ARPA, la subsolul terasei de la Cercul Militar. Poziție bine gândită din punctul de vedere al psihologiei consumerismului, pentru a mai îndulci trecerea bruscă de la feeria filmului american la realitatea cruntă a străzii. Te mai opreai după ce ieșeai de la film, intrai la Barul American, cumpărai un jeton și mai ramâneai puțin în atmosfera filmului. Barul american vindea o iluzie, nu un produs alimentar.    

“Bufetul Automat” de pe Calea Victoriei, nr. 44, creația arhitectului Hugo Stossel, nume azi total necunoscut în România

Dar de departe, senzație în Bucureștiul interbelic stârnea Bufetul Automat despre care până azi nu se știa nimic. Nici cum arăta în interior sau în exterior, nici cine l-a creat, nici unde se afla situat exact. Cert este că în anul 1930, ziarul Rampa anunța deschiderea Bufetului Automat pe Calea Victoriei la nr. 44. Ulterior, arhitectul Hugo Stossel, după venirea sa în România (unde va locui și practica timp de 5 ani ), îi va da aspectul cunoscut, lucrarea fiind modificată între anii 1933-1934. 

“Capitala are de câtva timp un nou divertisment. Pe Calea Victoriei s-a deschis un bufet automat, garnisit cu tot ce ce vă poftește inima: sandwitch, șpriț, flori, wiskey, țigări, casierițe, prăjituri, șvarț și antreprenori. De dimineața de la șase și până târziu după miezul nopții lumea se perindă în fața galantarelor automate, iar casierițele însărcinate cu transformarea banilor în jetoane nu mai prididesc cu schimbul. Când la un interval de nu știu câte ore se schimbă, cad epuizate de oboseală, asemeni candidaților la campionatul de dans. La intrare un gnom minuscul și îmbrăcat în roșu, pare o floare strivită de furtună – de furtuna vizitatorilor care dau năvală. ( Rampa, nr 19, noiembrie 1930).

“E vraja localului modern, împodobit cu marmoră, sticle mate sau colorate luminate transparent, mese de cristal cu picioare de nichel lucios care exercită asupra clienților o atracție indescriptibilă. E în același timp un miraj. (…) În America, fiecare bloc de casă are automatul lui și nu găsești alt personal în afară de bucătar, casieriță și un băiat care adună tacâmurile întrebuințate. Noi suntem mai boieri, vrem să stăm la masă, să flirtăm cu lumea dinprejur și de aceea chelnerii și garderobierele au fost reintegrate în drepturile lor. Desigur ai să mă întrebi ce deosebire e atunci între un restaurant automat și unul neautomat? Serviciul de automat e mai rapid, prețurile mai puțin piperate și economia de bacsiș, o poveste”( Rampa, nr 19, noiembrie 1930).

“În perioada interbelică, Micul Paris nu uitase Franța, dar descoperise și America”

B365.ro: Pentru început, Mădălin Ghigeanu, înainte de a vorbi despre importanta dvs. descoperire, despre Hugo Stossel, arhitectul care a creat Buferul Automat de pe Calea Victoriei, în ce context cultural și antreprenorial apar barurile și bufeturile americane în București?

Arh. Mădălin Ghigeanu: Exista conceptul de “americanisme bucureștenizate”, remarca îi aparține istoricului Nicolae Iorga. În revista Arhitectura, Iorga vorbește despre “silozul” lui Horia Creangă, (blocul ARO de pe B-dul Magheru), și îl încadrează la categoria de “americanisme bucureștenizate”. Totul în sens peiorativ, evident, dar nu avea ce să facă. De altfel și stilul de arhitectură mediteranean era tot un “americanism” pentru mulți, din păcate. În perioada aceea, România nu uitase Franța, dar descoperise și America. Era tributară ambelor culturi dar, la mijlocul anilor ’30, în prim plan era America prin tot ce se întâmpla în viața orașului. Cultura americană a fost adusă de cinematograf, în primul rând. Pe străzi vedeai mașini americane, în restaurante se asculta jazz, tabloidele promovau cultura americană. America era mai prezentă mai puternic decât se întâmplă în ziua de azi.

Arh. Mădălin Ghigeanu: În arhitectură apăruse modernismul de Art Deco de tip american, care este evident asemănător celui francez european, dar care are unele particularități și forme de expresie ce amintesc de tehnologia și aerodinamica mașinilor americane. Art Deco-ul franțuzesc-european este mai ornamentat, decorația este de o altă factură. E totuși de menționat și prezența în capitală a artistului francez Gaetan Jeannin, un maestru al vitraliilor și portalelor elaborate de tip Art Deco, ce avea reprezentanță în București, pe strada Viitor nr. 36. Reprezentantul general era tot un francez, Serge Guyon. În Franța realizase adevărate capodopere, cum sunt reclamele luminoase ale Galeriilor Lafayette din Paris. Multe din detaliile minununate pe care astăzi le mai întâlnim prin București în blocurile moderniste, e posibil să fi fost realizate de el. 

“America era prezentă atât în viața privată, de zi cu zi, a bucureștenilor, cât și în viața culturală”

Arh. Mădălin Ghigeanu: Trebuie să recunoaștem faptul că Bucureștiul interbelic era un oraș pro-american, chiar și la nivel de teorie. Lucrările monumentale de urbanism ale inginerului Cincinat Sfințescu erau inspirate din noile proiecte și dezvoltări ale Americii. Biblioteca arh. Octav Doicescu era plină de cărți și de reviste de arhitectură americane, la fel și cea a arh. Ion Giurgea. America era prezentă atât în viața privată, de zi cu zi, a bucureștenilor, cât și în viața culturală. Aveam un americanist de talent, de geniu, primul și cel mai important, Petru Comarnescu, care își dăduse teza de doctorat la Los Angeles în anii ’20. Va fi publicată în România sub titlul de Kalokagathon. Bucureștiul se schimba foarte rapid și puternic și cred că avântul dezvoltării a fost dat de domnia Regelui Carol al II-lea. Fabuloasa vizită a Reginei Maria în America, din anul 1926, va deschide gustul României pentru America, cum nu se mai întâmplase niciodată până atunci.

“Barurile americane apăreau mai mult din considerente de estetică, de show și de imagine, dar nu erau sustenabile din punct de vedere economic”

B365.ro: Bulevardul Elisabeta era plin de cinematografe și de reclame luminoase că la New-York. În acest context de îmbrățișare a modei americane apar și barurile americane cu automate. Câte erau?

Arh. Mădălin Ghigeanu: Mulți au încercat să le numere pe toate și nu au reușit.  Am putea enumera aici Barul inginerului Mărculescu din Bd. Elisabeta nr. 5, Barul Colos de la Cercul Militar (proiectat de Jean Monda), Barul Atlantis din Academiei 35 și pesemne cel mai important, Bufetul Automat de pe Calea Victoriei nr. 44  (proiectat de arh. Hugo Stossel ), toate în București. Se pare că a mai fost un Bufet American în Cluj, proprietatea lui Alexander Szakaes, conform informațiilor din ziarele de epocă. Partea proastă este că au avut o viață scurtă, până în ziua de azi doar Atlantis (devenit Atlantic) a mai supraviețuit. Barurile acestea apăreau mai mult din considerente de estetică, de show și de imagine, dar nu erau sustenabile din punct de vedere economic. Era mai mult spectacolul în sine de a-i imita pe americani. Te duceai la cinematograf cu colega, cu iubita și cumpărai cu jetoane o băutură de la automat. Însă Bucureștiul era scăldat într-un lighting design extraordinar al perioadei Art Deco, apăruse neonul colorat, Bucureștiul noaptea avea culoare, era o feerie. Fotografiile nocturne ale Bucureștiului interbelic ne arată o intensă viață de noapte. Localurile americane erau mai mult un gest de aventură și de curiozitate, băgai un jeton și primeai un suc sau o cafea a l’ americaine.

“Era pur și simplu gestul de a băga o fisă și de a vedea cum curge Coca Cola în pahar, era o maimuțăreală”

B365.ro: Am aflat din reclama la barul Atlantis că puteai să-ți iei de la automat chiar și tartine cu icre.

Arh. Mădălin Ghigeanu: Produsele veneau ambalate, dar din punct de vedere alimentar ideea era o prostie. Dacă ne uităm și la imaginile cu interioarele acestor baruri americane, scaunele sunt niște pătrățele metalice, deci dispăruse ideea de a sta la masă, în sensul obișnuit în care stăteau bucureștenii în cârciumile tradiționale. Era pur și simplu gestul de a băga o fisă și de a vedea cum curge Coca Cola în pahar, era o maimuțăreală.

Imagini senzaționale ale lucrărilor realizate de arh. Hugo Stossel în România între anii 1933-1938. La loc de cinste se află Bufetul Automat

B365.ro: Cum ați descoperit povestea Bufetului Automat de pe Calea Victoriei? Cum ați aflat numele arhitectului care l-a creat?

Arh. Mădălin Ghigeanu:  Din fericire, în anul 2019 a fost publicat în Australia, sub patronajul Caroline Simpson Foundation, un complex portofoliu de lucrări al arhitectului Hugo Stossel, pe care acesta l-a întocmit în anul 1939 când a ajuns în Australia și pe care l-a depus de-abia în anul 1946 la NSW Registration Board, în vederea obținerii dreptului de semnatură. Documentația, donată de către Paul Georgiades, conține 2 albume de fotografii ale lucrărilor (unul cu 18 și altul cu 33 de imagini făcute de renumitul Weiss), documente scrise – 4 scrisori de acreditare (expeditorul fiind – ‘Scala’ Societate Anonimă Română; ‘Lido’ Soc. în Nume Colectiv, Riunione Adriatica di Sicurtà, Societatea Adriatică de Asigurare – prin care firma din România certifica colaborarea arh. Hugo Stossel la proiectul de amenajare al imobilului Scala, documente și cataloage de la firma Fejer and Danos din Budapesta unde lucrase, tăieturi din ziar cu proiectele sale și 275 fotografii ale unor proiecte realizate în Australia, între anii 1948-1981.  Ceea ce ne interesează sunt, evident, imaginile senzaționale ale lucrărilor realizate în România între anii 1933-1938, la loc de cinste fiind imaginile cu Bufetul Automat.

Arh. Mădălin Ghigeanu:  Poziționarea Bufetului Automat în peisajul Bucureștiului interbelic a fost întotdeauna o problemă. Se știa că a fost pe undeva, vis-a-vis de Palatul Telefoanelor. Șansa mi-a surâs studiind cu atenție fotografia nocturnă a fațadei principale din colecția Caroline Simpson, sesizând în stânga, la parter, jumătate din reclama magazinului vecin – Bijuteria Perla, care mi-a oferit o cale. Când am căutat în cartea de telefon a anului 1936, am găsit că acest magazin se afla pe Calea Victoriei la nr. 46, deci Bufetul Automat trebuia să fie la nr. 44, tot pe Calea Victoriei. Interesant este faptul că imobilul în cauză (astăzi dispărut, pe el se află un bloc anost construit după 1977, având banca BCR la parter ) a fost sediul ziarului L’Independence Roumaine, fiind construit în anul 1875 peste ruinele fostului han Bossel. La etajul 1, se afla sculptura din bronz a faimosului dorobanț, care a fost păstrat în noul context drept decorație.

“Este de remarcat performanța arh. Hugo Stossel de a se integra într-o lucrare eclectică, foarte bine definită. Bufetul Automat are un aspect aproape exotic”

Arh. Mădălin Ghigeanu: Imaginile sunt absolut senzaționale, pentru mine au fost o revelație și nu sunt singurul care a căutat aceste bijuterii ale Bucureștiului interbelic. Este de remarcat totuși performanța lui Hugo Stossel de a se integra într-o lucrare eclectică, foarte bine definită, cu un aspect aproape exotic, având o sculptură proeminentă la primul nivel, ce domina psihologic periplul stradal. Fațada principală era puternic vitrată pe două niveluri, închisă la partea superioară cu un arc bordat de elemente clasiciste, valori intrinseci ale imobilului, pe care arhitectul nu avea voie să le nege.

Arh. Hugo Stossel propune, practic, în fațada principală, două linii perpendiculare bine conturate, ce conțineau reclama Bufetului, având orizontala pe toată lățimea intrării și verticala imediat în stânga, fără a mai intra în conflict cu vreun ornament al fațadei clasiciste. Verticala din stânga e practic tangentă la ambele ornamente păstrate. Dorobanțul de bronz e la locul lui, și parcă e pus în evidență de lumina caldă venită de la prisma luminoasă din stânga. Toată paradigma de la nivelul parterului, conținând intrarea principală, este tratată în stilul modernismului Art Deco, cu feronerie elaborată, lasând povestea fațadei vechi la partea superioară, neatinsă. Fonturile mari ale reclamei luminoase, cu grafică în stilul vremii, devin parte integrantă a compoziției fațadei. O intervenție și un discurs aproape perfect într-un context aproape imposibil de intervenit. O mână de maestru. 

Este interesant că, la vremea respectivă, nimeni nu va comenta această intervenție la modul peiorativ, cum a fost criticat Horia Creangă pentru blocul Aro de pe Magheru. Și cred că, de fapt, contextul istoric cu vechiul București era mult mai dificil de dialogat pe Calea Victoriei, decât pe Magheru.

“Am găsit informații inedite într-o arhivă de arhitectură din Australia despre arh. Hugo Stossel”

B365.ro: Cine a fost arhitectul Hugo Stossel?

Arh. Mădălin Ghigeanu: Auzisem ceva anterior despre acest enigmatic arhitect, Hugo Stossel, dar foarte puțin. Era o enigmă. Stiam ca a lucrat cu Rudolf Frankel. Din fericire, acum am găsit informații inedite într-o arhivă de arhitectură din Australia, care îi configurează întreaga carieră. Din nimicul pe care îl știam, acum parcă am aflat totul. După apariția legilor antievreiești în România, Hugo Stossel a emigrat în Australia și pentru obținerea dreptului de semnătură a depus acolo 2 albume de fotografie, care fac parte din consistentul său portofoliu profesional. Hugo Stossel era un evreu maghiar, născut în Transilvania în localitatea Bârsana, într-o familie bogată. Se va muta cu familia în Budapesta încă din copilărie. Tatăl său avea o fabrică de conserve, fapt ce îl va îndemna să studieze o perioadă Chimia la Braunschweig, în Germania, pesemne pentru a continua afacerea de familie. Între anii 1926-27 va studia însă arhitectura la Roma. Întors la Budapesta, va munci ca funcționar într-o firmă de construcții, Feher&Danos. Între 1928-1932 va studia arhitectura la Technische Hoschschule din Viena, primind diploma de arhitect.

“Între anii 1933 – 1938, arh. Hugo Stossel va colabora cu arh. Rudolf Frankel și vor realiza în București lucrări de o excepțională valoare, în doar 5 ani”

Arh. Mădălin Ghigeanu: Ascensiunea lui Hitler în Germania și, implicit, a antisemitismului în Ungaria, îl va aduce în anul 1933 în București. În aceeași situație se afla și arh. Rudolf Frankel, evreu – german, care însă realizase deja lucrări importante în Germania, fiind cunoscut ca un arhitect avangardist în Berlin. Între anii 1933 -1938, Hugo Stossel va colabora cu arh. Rudolf Frankel, de asemenea evreu, și vor realiza în București lucrări de o excepțională valoare. 

În portofoliul lui Hugo Stossel apar, pe lângă Bufetul Automat (1933-1934), decorațiunile interioare de la Cinema Scala (1936), Foyerul și interioare ale Teatrului Poștelor și Telecomunicațiilor din București (1935), amenajări la Blocul Adriatica (1935 lucrare semnată de arh. Rudolf Frankel ), amenajări la Blocul Malaxa-Burileanu (lucrare a lui Horia Creangă, împreună cu arh. Haralamb Georgescu), Reședința directorului Wagon Lits Coy din București (1935-’36), Blocul de apartamente Feller din Buc. (1937), Bloc S.Vajda din Buc. (1937), Locuința lui Weiss – trezorierul Curții Regale, (Buc. 1937-’38), Blocul Farkas din Cluj (1937-’38) și încă alte 2 blocuri din același oraș. Toate aceste lucruri minunate au fost realizate, pesemne împreună cu Rudolf Frankel, în doar 5 ani.

“La parterul cinematografului Scala, arh. Hugo Stossel va realiza decorațiuni interioare de o foarte bună calitate”

Arh. Mădălin Ghigeanu: Despre arh. Rudolf Frankel știm că a realizat lucrări importante în București, în primul rând să menționăm cinematograful și imobilul Scala. Acolo, la nivelul parterului, arh. Hugo Stossel va realiza decorațiuni interioare de o foarte bună calitate. Știm, din volumul lui Radu Patrulius, că Rudolf Frankel a avut o primă propunere pentru realizarea blocului Malaxa-Burileanu, proiect ulterior finalizat de arh. Horia Creangă. Însă din portofoliul de lucrări pe care arh. Hugo Stossel îl depune în Australia aflăm că a lucrat și el pâna la un punct la blocul Malaxa-Burileanu. Practic, se pare că a contribuit serios la realizarea unor lucrări importante din București, blocul Scala și cinematograful Scala, blocul Adriatica, un imobil foarte frumos, realizat de Rudolf Frankel sunt imagini emblematice ale Bucureștiului interbelic. Hugo Stossel are lucrări foarte importante de care ne izbim zi de zi și care dau Bucureștiului această imagine a modernismului Art Deco. Și nu în ultimul rând, în albumele lui apare Bufetul Automat de pe Calea Victoriei, care era renumit în epocă. Aici se întâlneau marii scriitori interbelici, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, etc. Era interesant, era ceva nou și noul atrăgea.

B365.ro: A mai existat un bar american sub terasa Cercului Militar?

Arh. Mădălin Ghigeanu: În epocă se vorbea despre un bar american, aflat sub terasa Cercului Militar, barul Colos, proiectat tot de un român evreu, arh. Jean Monda. A fost lansat cu mare vâlvă în anul 1931 și se bucura de decorațiunea modernismului Art Deco la care arhitecții evrei erau maeștri. De asemenea, exista barul inginerului Mărculescu pe bd-ul Elisabeta nr. 5.

B365.ro: Aceste baruri americane se remarcau printr-un spectaculos design interior realizat de mari arhitecți moderniști. Vorbim despre design interior în Bucureștiul interbelic?

Arh. Mădălin Ghigeanu: Erau arhitecți specialiști în amenajări interioare, în proiecte de arhitectură de interior, cum le denumim azi. În fotografiile pe care le prezintă arh. Hugo Stossel sunt foarte interesante detaliile, remarcăm mobilier în stilul frumos și spectaculos al modernismului de tip Art Deco. La nivel de volum și arhitectură Hugo Stossel va excela în Australia, unde își continuă cariera și devine un arhitect important. În anii ’60 își deschide o firmă de arhitectură și realizează lucrări importante. Va avea cam același destin pe care l-au avut și arhitecții Jean Krakauer, Grigore Mathias Hirsch, arhitecți evrei care vor străluci mai bine în Occident decât în România. Către sfârșitul vieții, Hugo Stossel va pleca în Anglia unde va muri la Chelteham, Gloucestershire în februarie 2002, la 96 ani. Arh. Rudolf Frankel a murit în anul 1974 la Ohio.

“Arh. Hugo Stossel va lăsa o moștenire foarte importantă în București, însă despre operele sale s-a vorbit extrem de puțin”

Arh. Mădălin Ghigeanu: Un detaliu de remarcat este că, la fel ca arh. Gregoire Mathias Hirsch, convertit la catolicism, Hugo Stossel s-a convertit la calvinism în anul 1938, înainte de a emigra în Australia. Legile rasiale ale guvernului Goga-Cuza din dec. 1937- feb. 1938 (precedate de cele anterioare ale guvernării Tattarescu), făceau aproape imposibilă activitatea profesională a evreilor în România. Numai că un antisemitism puternic bântuia prin toată lumea în acele vremuri. Hugo Stossel va lăsa o moștenire foarte importantă în București, însă despre operele sale s-a vorbit extrem de puțin. Puțini au scris despre el, am găsit câteva rânduri într-un studiu istoric despre blocul Scala, mult prea puțin pentru cât a lăsat în urmă. A avut o viață tulburată, dar totuși a reușit să ne lase moștenire lucrări de arhitectură extraordinare.

“Art Deco-ul a venit cu o revoluție a ceea ce se numește Architectural Lighting Design, imobilele parcă erau construite din lumină”

Arh. Mădălin Ghigeanu: Privind cu admirație fațada Bufetului Automat (am observat ulterior cu stupoare că mai aveam în colecție și alte imagini în care apare reclama), observ în extensie calitatea Lighting Designului arhitectural al fațadelor orașului din acea perioadă. Toate imaginile nocturne ale Bucureștiului prezintă o lumină pe care astăzi nu o mai regăsim. Mai mult decât atât, Art Deco-ul a venit cu o revoluție a ceea ce se numește Architectural Lighting Design, imobilele parcă erau construite din lumină. Este imposibil să desparți arhitectura Art Deco de Lighting Designul specific vremii. Obeservi însă cu tristețe că NICIUN imobil din ziua de azi, moștenire din acea perioadă minunată, nu mai păstrază nimic din lumina caldă, misterioasă a scafelor și neoanelor colorate ale vremii. Nici măcar cele recent restaurate.

Arh. Mădălin Ghigeanu: Unde sunt scările minunate amplasate pe colț pentru a fi iluminate prin vitraliile frumos desenate? Toate blocurile Art Deco aveau o fleșă metalică, amplasată asimetric pe fațadă, special pentru a susține un corp iluminat orientat către cer. Unde e lumina vernil sau caldă din zona intrărilor de la parterul tuturor block-house-urilor? Ne-am obișnuit însă cu kitsch-urile ‘ornamentelor’ țopârlănești de iarnă, cu care primarii needucați ai României parcă se iau la întrecere în prost gust.  Pe la case mai mari calitatea Lighting Designului este o probă, dar și un certificat de civilizație. La ora actuală ne înscriem doar la categoria numită ‘Light-Pollution’.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici:

Casa Macca, fascinanta reședință din Micul Paris, înfrumusețată de cei mai buni meșteri europeni, de la pictori zugravi până la grădinari. Descoperiri remarcabile în arhive | INTERVIU

• A înviat Casa cu Geamuri Bombate, unicat de arhitectură veche. Surpriză: prin ferestre se vede tot, sticla nu e opacă, așa cum umbla vorba prin București | INTERVIU
• Foișorul de Foc, minunea Bucureștiului de altădată, revine la viață. Bucureștenii și turiștii vor putea să urce în lanternou, să vadă orașul de sus
• Frumusețea fără vârstă a palatului mediteranean din strada Zambaccian. A fost reședința lui Sergiu Nicolaescu și devenit motiv de dispută după moartea lui | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Dispariția unei bijuterii: vila din Primăverii a Contesei Elena Wassilko. Micul palat aristocrat a avut ghinionul de a se învecina cu palatul lui Ceaușescu | INTERVIU arh. Mădălin Ghigeanu
• Una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București și povestea ei spectaculoasă. Industriașul care a construit-o și-a ales cel mai potrivnic moment | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Povestea formidabilă a vilei din București care domnește, practic, peste un cartier. Aici a locuit dirijorul Iosif Conta | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Club A, rezistență și legendă. Cum s-a născut, în pivnița unei clădiri mediteraneene din București, paradoxala oază de libertate | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Mister elucidat. Vila din Primăverii în care a trăit “aristocratul roșu” I. Ghe. Maurer e, cu siguranță, opera marelui arhitect Ion Giurgea. I Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• ​​Splendoarea Bucureștiului nevăzut. Imagini fascinante din interiorul blocurilor Art Deco. Cele mai multe sunt neprotejate și, astfel, sunt deseori mutilate | INTERVIU
• Descoperire extraordinară, sub vopseaua ordinară a pereților Casei Macca din București. Au fost scoase la lumină picturi nevăzute și neștiute de nimeni până azi
• Ce știm despre Blocul Leonida e greșit. Cine a construit Templul Automobilului din Bucureștiul interbelic, acum cu sanctuar fast-food la parter | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Leonida&Co; cum a fost nimicit un imperiu auto cu garaje, show-room și bloc corporatist pe Magheru. Azi, extraordinarele clădiri de patrimoniu mor sub ochii noștri
• Fosta reședință de la Snagov a soților Ceaușescu e, de fapt, Palatul Principelui Nicolae, mutilat de cei doi. „De ce a trebuit să distrugă o capodoperă de arhitectură?” | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• O comoară aruncată la gunoi, într-o ghenă din București. Extraordinara poveste a arhitectului care a proiectat Casa Scânteii, dar și 100 de vile moderniste în Constanța interbelică
• Treptele Rușinii. Xenofon, Cenușăreasa Bucureștiului, a căzut din topul celor mai frumoase străzi în trepte pictate din lume, direct în cel al dezamăgirii turiștilor
• Magia unui vechi imobil din București. Soprana Ioana Bentoiu: Sunt obsedată de acea casă, am visat-o și o tot visez. Aș face orice să o revăd în interior
• Istoria interzisă a grandiosului Palat de la Scroviștea. Domeniul de lângă București preferat de președinții României, loc de taină bine păzit. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Descoperire remarcabilă pe șantierul de la Palatul Universității din București: un tunel înalt de 4 metri înconjoară clădirea principală a monumentului
• Născut în Mahalaua Cuțarida, scriitorul Eugen Barbu (“Patronul”) a ajuns să locuiască într-un palat mediteranean naționalizat din mijlocul Bucureștiului | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Destoinicul meșter Dorel a lovit cu burlane și vopsea portocalie într-un bloc interbelic din zona protejată Armenească. Clădirea e de nerecunoscut
• EXCLUSIV I Vești excelente despre Palatul Universității. Va fi refăcut de la zero spectaculosul fronton cu vultur și grifoni, distrus de bombardamentele din 1944
• Cvartalul din București, „dreptul poporului la coloane” sau stalinismul cu față umană. Cum au ajuns clădirile tip cazarmă mai scumpe și mai căutate decât blocurile noi
• EXCLUSIV I Principesa Elisabeta a avut un fiu adoptiv, moștenitorul Palatului Elisabeta din București. Am descoperit cine a fost arhitectul care a proiectat impresionantul edificiu. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Drama proprietarilor Vilei Tătărescu din București. După ce Emanuel Tătărescu a fost închis în temnița comunistă de la Sighet, soția lui s-a sinucis | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Descoperă vila mediteraneană din care Gheorghe Tătărescu a fost aruncat în închisoare. Pe casă a pus stăpânire odrasla lui Petru Groza | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul Adina Woroniecka de la Șosea, scos la vânzare. Soarta unei Prințese a Bucureștiului transformată de comuniști în Cenușăreasă. Interviu I arh. Mădălin Ghigeanu
• Vila din București cu tunel secret care duce la TVR. A aparținut Principesei Ileana și a fost reședința Tanței Gheorghiu, fata lui Dej. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul mediteranean în care a fost instalat”Tov. Sadoveanu”, opera arhitectului pe care Bucureștiul interbelic iubea să-l urască. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Intră în cel mai exuberant palat mediteranean din Cotroceni, cândva reședința celui mai bogat brutar din București. Interviu cu arhitectul Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Blocul Florentin, o istorie îngropată în arhive iese la lumină. Arh. Mădălin Ghigeanu a descoperit cine a proiectat una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București
• Aici a trăit Maria Tănase. Blocul capodoperă al unui arhitect uitat care a transformat moda vremii într-un seducător stil mediteranean al Bucureștiului
• EXCLUSIV | Cum se poate transforma Sala Palatului în „pol cultural al Bucureștiului”. Planul arhitectului Romeo Belea, ultimul în viață din echipa care a construit impozantul edificiu
• EXCLUSIV I La 90 de ani, arhitectul Romeo Belea vrea să modernizeze Sala Palatului. Este ultimul proiectant în viață din echipa care, în 1958, a construit edificiul monumental
• A fost demolată prea frumoasa casă din București în care a copilărit Margareta Pâslaru. Clădirea avea pe fațadă medalionul mamei sale, realizat de bunicul său, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad
• PREMIERĂ | Se ridică lofturi din ruinele fostei fabrici Luther-Grivița. Mălțăria din București în care se făcea “cea mai bună bere din lume” se transformă fabulos
• IMGB și Aversa, ultimii coloși din patrimoniul industrial al Bucureștiului pulverizați de ghiuleaua investitorilor imobiliari. “Demolările fără discernământ nu înseamnă dezvoltare”, spun arhitecții
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care comuniștii l-au tratat îngrozitor
• Look up! Descoperă clădirea cu cei mai frumoși sâni Art Deco din București și un inestimabil patrimoniu Modernist European înscris la UNESCO
• Cine vrea să cumpere un fort la Bragadiru? Face parte din ansamblul de fortificații din jurul Bucureștiului, construit de Regele Carol I, și a ajuns de vânzare
• Scandalul caselor demolate de pe strada Icoanei din București, faza pe blesteme. Misterioasa Bucureștioara, pârâul din adâncuri “care poate dărâma orice s-ar ridica”
• Au dat foc casei lui Mihail Sadoveanu din București de trei ori. Minunata Vilă în stil brâncovenesc nu mai are acoperiș și s-a făcut scrum pe jumătate
• Pe lângă plopul realmente fără soț. E-n mijlocul trotuarului de pe Calea 13 Septembrie din București, a supraviețuit demolării cartierului Uranus și spune drama celor strămutați
• Vreți să salvăm o fantastică boltă din cărămidă țesută, din Bucureștiul fanariot? E demolată treptat în Mahalaua Sfinților Apostoli, deși are o valoare inestimabilă
• Casă-bijuterie din București, cu tavane pictate de Luchian, restaurată cu mare artă. Cândva, la subsol avea un bar clandestin frecventat de Nicu Ceaușescu
• Abandonată mai bine de o sută de ani, minunata Casa Macca din București a început să fie consolidată și restaurată. Avea lift și încălzire centrală încă din 1911
• Casa lui Luchian din București a ajuns restaurant, apoi măcelărie cu slănină de Mangalița. Pictorul a murit sărac și paralizat, iar tablourile lui valorează azi averi
• A înviat Templul grecesc de pe Magheru, inima Bucureștiului de odinioară. La cine a ajuns uriașa bogăție din Muzeul Simu, Louvre-ul Micului Paris
• A crăpat piscina cu valuri în care înota Regele Mihai. E în centrul Bucureștiului și a fost prima piscină din Micul Paris și din România
• Toată lumea știe de „Micul Paris”, dar știai de București la un țâr distanță de „Noul New York” Clădirea-fenomen care a tulburat orașul și pe lângă care treci și de 10 ori pe zi
• Un avocat italian a cumpărat Palatul lui Take Ionescu din centrul Bucureștiului și are un plan formidabil pentru clădire. Take a murit intoxicat cu stridii. Cine l-a otrăvit?
• Cel mai instagramabil loc din București se află lângă Guvern: o casă veche lângă un imobil din viitor. Arhitect: Dorin Ștefan 
• A opta minune a lumii e în casa asta din București, iar casa e de vânzare. Cu tot cu splendorile pictate de Luchian din dragoste pentru Mathilda
• Cum arată în interior Palatul Visului American din București, cu toate secretele sale. Clădirea “Maurice Blank”, fost sediu al ambasadei SUA, e de vânzare
• Moare cea mai frumoasă casă din București. Cum l-a scos generalul de Gaulle pe boierul Miclescu din baia în care a fost obligat să locuiască timp de 40 de ani
• Scheletul ascuns sub parchet în cea mai frumoasă casă boierească din București. Clădirea cu secrete din podea până-n tavan și restaurarea la care a venit și poliția
• Arhitectura next level din București are un nume: Dorin Ștefan. Cele mai futuriste clădiri din oraș și din lume explicate de cel care le-a creat
• “Am înviat o bătrânică, i-am făcut operații estetice, i-am pus podoabe și mai trăiește o sută de ani”. Învierea din mahalaua Sfinților din București care a trezit la viață și strada unde astăzi beau hipsterii cafele
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care