Nu-i nevoie să mergi la cinematograf pentru o poveste ca-n filme, pe traseele STB afli povești care te pun pe gânduri. Și te fac să te-ntrebi dacă au vreo șansă la happy-end.
Bărbatul povestește pe ton scăzut și egal, de parcă ar citi, la clubul de lectură, un fragment de roman:
„Am plecat din țară cu fosta nevastă și cu copiii și, după o vreme, ea s-a-ntâlnit în parc cu una care era din România. Când am văzut-o cu aia, i-am zis «Să nu te mai prind cu ea, că e prostituată! Sau, cel puțin, a fost. Dar eu știu că mai e». Și ce credeți? I-au băgat în cap aia și cu una din Republica Moldova să se-apuce de videochat. Ea mi-a spus mie de videochat și eu i-am zis:
– Îmi pare rău, noi avem o familie, eu nu pot să te bag pe tine la produs! Că asta înseamnă! Ai casă, ai masă, ai tot ce-ți trebuie, ce-ți lipsește? Ce ai nevoie?
– Nu, că putem să facem mai mulți bani…
N-am fost de acord. Continuarea? M-a părăsit. M-a păcălit să vin în România, m-a părăsit și i-am dat copiii. Copiii bineînțeles că nu i-a luat la ea, i-a dat lu’ mă-sa, și-a făcut femeia viața la videochat aici și, după zece luni, m-a sunat și mi-a zis «Dacă nu vii să-i iei, eu îi dau la stat!». Și-n secunda aia am spus «Nu! Copiii vin la mine». Am trimis pe cineva și i-am luat. Acum ea e căsătorită cu un șmecher din ăsta, cu un bombardier cu mușchi, care e de acord cu ce face. Ea bineînțeles că de copii nu se interesează. Iar eu, după ce am luat copiii, am mai stat un an și ceva singur, departe de țară. Și am continuat să muncesc acolo și să trimit bani. Până la sfârșitul anului trecut, când mi-au expirat actele la mașină și trebuia să cumpăr alta. Și-am zis că n-are rost să fac altă investiție, că oricum nu prea mai voiam să stau. «Mai bine mă-ntorc înapoi în România». Și m-am întors.”
Bărbatul face pauză. Oftează și-și privește mâinile. Autobuzul STB aproape gol se umple doar cu vorbele și tristețea lui:
„Întotdeauna mi-am dorit ca femeia mea să fie protejată, nu să fie tăvălită de toți… Nu ești bărbat, dacă permiți lucrul ăsta. Sau cel puțin nu o iubești! Nu-ți pasă de ea, o exploatezi! Fiind mama copiilor mei, n-aș fi fost de acord să fiu cu cineva care face videochat. Chiar dacă nu sunt eu milionar, n-aș fi acceptat de dragul banilor. Că era și hoață! Făcea: „Păi așa o să pot să-ți cumpăr Mercedes, dacă vrei. Că știu că-ți dorești…” Era la sentiment, să mă ispitească. I-am spus că n-am nevoie, c-o să-mi cumpăr singur ce mașină vreau. Păcat că suferă copiii… Și e frustrant pentru mine și mă simt neputincios, în condițiile în care nu pot să fac mare lucru, că n-o pot obliga eu pe ea să-i ajute sau să vină să-i vadă. Ai ce ai cu mine, nu mai vrei să trăim împreună, înțeleg. Da’ nu-ți abandonezi copiii, indiferent de situație. Eram dispus să-i las casă și tot, numai să stea cu copiii. Dar gândul ei nu era la copii, gândul ei era să scape de copii, ca să-și facă viața fără ei. Nu se mai poate numi mamă. „Mamă” e un cuvânt pretențios.”