Băneasa, cartier și străveche zonă de loisir de care toți vor să profite. Pe vremuri avea han, fabrică de oțet, de săpun și moară, acum are uriașă miză imobiliară
Băneasa, cartier și străveche zonă de loisir de care toți vor să profite. Pe vremuri avea han, fabrică de oțet, de săpun și moară, acum are uriașă miză imobiliară. Foto: Băneasa, cartierul meu, pagina de facebook.
Încă de la mijlocul veacului al XIX-lea, zona Băneasa a fost pentru bucureșteni loc de loisir și agrement aflat la mare căutare, cu lacuri, păduri încântătoare rupte din uriașii codri ai Vlăsiei, hanuri și multe cârciumi, “La Potou” și “Brotăcei”’ fiind cele mai faimoase.
Mai ales vara, la vreme de năduf, toate drumurile bucureștenilor, și mai cu seama Drumul Brașovului, duceau la Dumbrava Băneasa.
Fotografie de grup la Băneasa, monocromă, datată pe verso 1910. Foto credit: anticariat-unu.ro.Valsul Bănesei, apărut în perioada interbelică. Foto credit: anticariat-unu.ro.
Însă nu mai departe de anii ’40, lângă civilizația și luminile orașului era întuneric. Comuna suburbană Băneasa avea case acoperite cu stuf, locuite în special de lăptari care-și lăsau bivolii să pască în voie pe ulițele desfundate.
Băneasa, poartă de intrare în București, comună suburbană a contrastelor în perioada interbelică
La doi pași de universul rural, se afla eleganta stradă Georgescu, cu pavaj, apă, lumină și canalizare, populată de înstăriții Bucureștiului, “un contrast uimitor între locuința primitivă și marea de vile în care se desfășoară cel mai orbitor lux”, după cum consemnau ziarele anului 1940. Și după instaurarea comunismului, Băneasa a rămas un cartier căutat, cu vile interbelice lângă construcții modeste, blocurile socialiste cu 4 etaje și acoperiș de țiglă apărând în peisaj relativ târziu, la sfârșitul anilor ’70.
Institutul experimental de fermentare a tutunului din Băneasa. Foto credit: Patrimonial, pagina de facebook.
Drumul spre Băneasa, mărginit de arbori înalți și configurat cu trei ronduri
La mijlocul secolului al XIX-lea este amenajat drumul Brașovului, de la actuala Piața Victoriei până la Băneasa, începutul acestuia fiind definit de Grădina Kiseleff.
Extinderea spre nord a amenajărilor de loisir continuă prin configurarea a trei ronduri (ultimului corespunde actualei Piețe a Presei Libere), fiind trasate alei mărginite de arbori înalți, unde doamne și domni urcați în atelaje hipice (landouri, birje etc) ieșeau să se plimbe. (Sursa: arh. Petre Mortu, Studiu Istorico-Arhitectural pentru Înscrierea în Lista Monumentelor Istorice a Gării Regale de la Băneasa, 112patrimoniu.ro).
1938, Hipodromul de la Băneasa în timpul unei curse. Foto credit: anticariat-unu.ro.
Băneasa începutului de secol XX avea han, fabrică de oțet, de săpun și moară
La sfârșitul secolului al XIX-lea zona era definită de drumul care lega spre nord Bucureștiul de satele învecinate (Băneasa, Țurloaia, Pipera, Odaia Brâncoveanului, Otopeni, Săftica, etc) conducând mai departe spre Ploiești. În ultima decadă a secolului, harta moșiei Băneasa-Văcăreasca, întocmită în 1894, aduce mai multe detalii, reprezentând Palatul Văcărescu, Biserica Sfântul Nicolae, calea ferată, gara, o fabrică de săpun și una de oțet, ultima prezentă până de curând în peisajul arhitectural al zonei.
Mai apar indicații cu privire la existența unui han, a unui fost han și a unei foste mori. Densitatea scăzută a locuirii a determinat intenția realizării unei parcelări consistente în 1898 pe terenurile deținute de contesa Maria Montequiou Fezensac, inițitivă care însă nu se va materializa. (Sursa: arh. Petru Mortu, Studiu Istorico-Arhitectural pentru Înscrierea în Lista Monumentelor Istorice a Gării Regale de la Băneasa, 112patrimoniu.ro).
Băneasa, cartier verde.
Ștefan Văcărescu, fiul decapitatului vistier al Brâncoveanului, Ianache Văcărescu, a fost primul care și-a ridicat casă la Băneasa și a amenajat Dumbrava Bănesei
La început de secol XX, Palatul lui Bibescu Vodă de la Băneasa este descris de arheologul și istoricul Virgiliu Drăghiceanu. (sursa: Biblioteca Digitală).
Palatul lui Bibescu Vodă de la Băneasa a fost dar de nuntă pentru soția sa cea de-a doua, frumoasa Marița Văcărescu (aceea care uimise mai târziu seraiul Constantinopolului), ridicat pe moșia părintească numită când Mahalaua, când Băneasa. Pe moșie se aflau vechile case ale Văcăreștilor.
Cea dintâi gospodărie ridicată aici la Băneasa a fost a lui Ștefan Văcărescu, fiul decapitatului vistier al Brâncoveanului, Ianache Văcărescu, fără însă a o duce la bun sfârșit din cauza persecuțiunilor ce le-a îndurat, atât el cât și fratele său Barbu, sub Constantin Cehan Racoviță. După moartea sa, în 1761, soția sa Ecaterina, fata lui Donea Vistierul, caută cel puțin a termina biserica proiectată ca paraclis al curții.
Pădurea Băneasa, deschisă bucureștenilor și întreținută cu sume uriașe de boierul Văcărescu. De-a lungul timpului a fost protejată de domnitori și de administrația orașului
La începutul veacului al XIX-lea, Văcăreștii duceau o viață luxoasă la Băneasa. Un Lagarde sau un Wilkinson admira, pe lângă mesele cu reputație faraonică ce se dedeau la curtea Văcărescului, și frumusețea parcului întreținut cu sume enorme:
În mijlocul heleșteului se găsește o pădure încântătoare numită Băneasa, unde se duce o parte din societate. Aparține unui boier, numit Văcărescu, și formează un fel de parc pentru casa sa de la țară, ce este așezată înapoi. Nu numai că Văcărescu o ține deschisă publicului, dar face din cheltuiala sa toate înfrumusețările cu putință pentru a o reda mai agreabilă acelor ce vor să-l viziteze. El cu soția sa fac prietenilor lor, în felul cel mai curtenitor, onorurile casei. În toate serile ei pleacă de acolo, în acelaș timp, pentru a se întoarce în oraș. Șirul caleștilor, nesfârșit, ridică nori de praf spre marea pagubă a toaletelor doamnelor. (Virgiliu Drăghiceanu, “Palatul lui Bibescu Vodă de la Băneasa”, bibliotecadigitala.ro).
Domnitorul Gheorghe Bibescu avea de gând să cumpere două omnibusuri care să facă curse din centrul orașului până la pădurea Băneasa, inițiativă materializată în interbelic
Pe latura estică a drumului și mărginită spre nord de apa Colentinei se află Dumbrava Bănesii pe care “presupuși oameni domnești” ar fi dorit să o taie la începutul secolului al XIX-lea. Nicolae Văcărescu, proprietar al Dumbrăvii, intervine pe lângă domnitorul Gheorghe Caragea pentru a o proteja menționând că este “sădită și păzită cu multă osteneală și cheltuiala” fiind o “podoabă în ochii tuturor”.
În 1831 domnitorul hotărăște protejarea Dumbrăvii, aceasta devenind foarte apreciată de bucureșteni, dar și de călătorii străini care treceau prin capitală Țării Românești. Importanța sa este subliniată de Eugene Stanislas Bellanger, care o caracteriza astfel:
Băneasa este pentru români ceea ce sunt pentru parizieni Saint-Cloud, Montmorency, Enghien sau Saint-Maur. Se ajunge acolo cu trăsura sau călare, și cei care se plimbă fără a fi prea numeroși în zilele săptămânii, mai ales duminica nu încetează să anime acest El Dorado, prin grupurile lor de elită.
O pădure mică, străpunsă de alei, drepte și curbe, ce sporesc frumusețea naturii. Se găsesc la fiecare pas tufe enorme de măceșe, de mirt de Sicilia, de caprifoi, de iasomie, de răsuri. Peste tot încântătoare umbrare, de unde se răspândesc parfumurile cele mai suave, tinerele femei la modă, păsările cele mai gălăgioase. (Sursa: arh. Petru Mortu, Studiu Istorico-Arhitectural pentru Înscrierea în Lista Monumentelor Istorice a Gării Regale de la Băneasa, 112patrimoniu.ro).
Hipodromul de la Băneasa. Foto credit: anticariat-unu.ro.
Zona Băneasa cunoaște o modernizare fără precedent în perioada interbelică
Construirea Gării Regale, asanarea lacurilor Colentinei și organizarea după 1935 a expozițiilor “Luna Bucureștilor” în Parcul Carol al II-lea (Herăstrău), amenajarea Muzeului Național al Satului au determinat modificări semnificative, conturându-se un puternic caracter de reprezentare, la nivel local și național. Intervențiile au presupus ample sistematizări, exproprieri de terenuri și reconfigurări urbanistice.
Gara regală de la Băneasa. Foto credit: Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.
La 2 aprilie 1939, Gazeta Municipală anunța construirea unui nou pod la Băneasa.
Direcția Drumurilor și Podurilor Municipiului a întocmit proiectul pentru construirea unui pod nou de beton pe malul lacului Băneasa, la capătul pasagiului inferior de la Mogoșoaia. Lucrarea va costă aproximativ șapte milioane de lei.
Primarul Bucureștiului era atunci generalul V. Dombrovski iar inginerul Nicolau, președintele Consiliului Tehnic Superior al PMB și responsabil al lucrării.
Podul va avea o deschidere de 47 de metri și o lărgime de 26 metri, tot atât cât are și Șoseaua București- Ploiești între Fântâna Miorița și intrarea în comuna suburbană Băneasa. Potrivit cererii Uzinelor Comunale, s-a prevăzut sub pod, pe ambele laturi ale lacului, câte o alee pentru pietonii care se plimbă de-a lungul apei. Toate cârciumile de la pod au fost expropiate, toate șandramalele au fost dărâmate. S-a darâmat și cârciuma “La Potou”, din fața podului, unde bucureștenii își înecau amarul.
Podul de la Băneasa. Foto credit: Agerpres.
Băneasa, 1940. “Totuși, e jenant pentru streinul care vine întâia dată la noi, să cotească puțin din șosea, pentru ca la câțiva pași să se trezească într-un mediu pur rural”
O descriere edificatoare a comunei suburbane Băneasa în anul 1940 o aflăm din presa timpului.
La câțiva pași de civilizația ultramodernă, în preajma celor mai frumoase vile, se află comuna suburbana Băneasa, care cuprinde astăzi o populație de peste 5000 de suflete. Istoricul ei se ridică spre începutul celui de-al XVIII-lea veac.
Răsărită din vechea moșie a Banului Ștefan Văcărescu și a soției sale Joița Băneasa, ea cuprindea pe robii domnitorului Bibescu Vodă, siliți să lucreze la palatul domnesc ale cărui ruine se văd astăzi în spatele Gării Mogoșoaia. Biserica din preajmă datează de pe la anii 1721. Ctitorii ei sunt bunii boieri Ștefan Văcărescu și soția sa Joița Băneasa. Desigur că pe acea vreme nu se bănuia că locurile acestea vor servi ca poartă de intrare în Capitală.
1930. Restaurantul de la Băneasa proiectat de arh. Octav Doicescu. Foto credit: arh. Liliana Chiaburu.
Restaurantele sunt deschise ziua și noaptea și au prețuri mai ridicate ca cele din centrul Bucureștiului
„În Băneasa s-au schimbat drumurile și s-au înălțat edificii publice, locuințele însă au rămas aceleași. Locuitorii, de obicei lăptari, nu dau altă utilizare curților largi, decât aceia de a se lăsa bivolii să se plimbe în voe. Stagnarea aceasta se datorează luptelor politice din trecut, când banul public nu ajungea la destinație. O bună parte din venituri o aduc restaurantele care sunt deschise ziua și noaptea. Ar fi necesar un serios control al veniturilor aduse de ele, căci prețurile pe care le iau clienților sunt mult mai ridicate că la marile localuri din centru, care plătesc chirii exorbitante.
Comuna Băneasa ar putea aduce importante venituri. Avem aici Școala de Agricultură, stația de Radio Difuziune, Institutul de Seruri și Vaccinuri dr. Cantacuzino, Institutul de Experimentare penru fermentarea Tutunului, ferma Băneasa, aparținând statului, precum și marele aeroport. La câțiva pași, dincolo de șosea, se află elegantul cartier Georgescu, locuit de oameni avuți, veniți din Capitală. E o întrebare cum vechea Băneasa rămâne un punct izolat.”
1924. Fotografie de grup la Băneasa. Foto credit: anticariat-unu.ro.
“Ca înfăptuiri edilitare, aici s-au lucrat mai puțin ca oriunde. A fost pavată numai șoseaua principala satului, iar străzile laterale au rămas ca mai înainte”
„În schimb a fost protejat cartierul Georgescu, unde toate străzile au fost pavate și s-a introdus apă, lumina și canalizare. Cum vedem, acestei suburbane nu i s-a acordat atenția cuvenită. Cetățenii au satisfacția că în fruntea comunei lor se află un om care își dă seama de răspunderea ce o poartă: Prințul Sebastian Moruzi.”
Băneasa, 1981. Foto credit: Caleidoscop, pagina de facebook.
Sfârșitul anilor ’70. Cartierul Băneasa, șantier al epocii de aur
La sfârșitul anilor ’70, regimul comunist delimitează topografic cartierul Băneasa și îl înscrie într-un patrulater cu latura principală pe șoseaua națională București-Ploiești, paralela sa fiind str. Ficusului iar pe laterale aflându-se Șoseaua Nordului și bd. Aerogării. Se deschid șantiere care promovează o arhitectură experimentală, cu blocuri de până la 4 etaje, cu deschidere spre peisajul lacurilor.
Arh. Paraschiva Iubu, șefa de proiect: Am avut în vedere în documentația care prefigurează viitoarele construcții și amenajări indicațiile secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, privind conturarea în această zonă a capitalei, a unei mari platforme cu profil aviatic. De a concepe în apropiere ansambluri de locuințe cu dotări complexe la un nivel corespunzător acestui domeniu de vârf al economiei naționale.
A fost proiectat un ansamblu de cca. 2400 de apartamente în apropierea podului Băneasa, construcțiile urmând să fie dezvoltate, în continuare, spre sud-est cu cca. 10.000 de apartamente. S-a și trecut la construcția blocurilor din primul ansamblu. (România Liberă, 20 decembrie, 1979, “Cartierul Băneasa, o nouă poartă a Capitalei”).
Bloc neterminat în Băneasa. Foto credit: Andrei Bârsan, bucurestiulmeudrag.ro.
“Va fi un cartier care va aspira mai ales spre spațiile verzi din jur și nu spre înălțime (blocuri, în general, cu 3-4 nivele)”
Cartierul Băneasa va domina și va pune în valoare peisajul lacurilor, spre care se deschide. Astfel, lângă Podul Băneasa se va afla o clădire care va marca intersecția și care va desfășura spre oglinda de apă o amplă terasă a unui restaurant reluând prin aceasta tema unor funcțiuni cunoscute bucureștenilor.
Băneasa va constitui un experiment pentru un nou mod de a concepe construcția ansamblurilor de locuințe, magazine și alte dotări, utilizând cele mai alese tradiții ale arhitecturii românești, de la așezarea în peisaj și până la folosirea unor materiale caracteristice, într-o sinteză corespunzătoare aspirațiilor urbane moderne.
“Cartierul aviației”, marele cartier în proiectare, va exprimă, cum ne-au decât cei care l-au conceput, rezultatul unei ample activități de cercetare și experimentare privind îmbinarea frumosului cu funcționalul și va beneficia de dotări exemplare, la nivelul celor ale unui oraș: aici vor locui peste 30.000 de cetățeni.
Băneasa, “Cartierul aviației”. Foto credit: Băneasa, cartierul meu, pagina de facebook.
Primul bloc abordat, P1, are 4 etaje, cinci tronsoane, 61 de apartamente cu 3 și 4 camere. În cvartal sunt dispuse fundațiile altor trei clădiri, care împreună cu care blocul P1 vor formă un grup arhitectural. (România Liberă, 20 decembrie, 1979, “Cartierul Băneasa, o nouă poartă a Capitalei”).
Orientarea clădirilor este deosebit de avantajoasă și majoritatea apartamentelor vor avea ferestre pe două laturi ale clădirii. Deși lucrările sunt la început, până la așezarea acoperișurilor, din țiglă, nu va trece decât relativ puțină vreme, etapa 1 de construcție – 389 de apartamente- încheindu-se la 13 iunie 1980. etapa a două- 434 de apartamente, echivalând cu închiderea conturului cartierului, va începe în primăvara viitoare. Miezul cartierului va fi realizat de o întreprindere profilată pe construcții din prefabricate -I.C.P.B.
Ar mai fi de adăugat că în zona vor fi păstrate zeci și zeci de construcții mai vechi dar viabile, dar și profilul unor străzi existente. Vom întâlni aici, într-adevăr, Bucureștiul pe care-l știm dintotdeauna, dar și pe cel pe care ni-l dorim să exprime și să reprezinte această minunată epocă pe care o trăim (România Liberă, 20 decembrie, 1979, “Cartierul Băneasa, o nouă poartă a Capitalei”).
În ultimii ani, cartierul Băneasa, cu pădurea sa atât de prețioasă, a devenit terenul tunurilor imobiliare
Ultima pădurea urbană, păstrată și protejată de-a lungul timpului de domnitori și de administrațiile succesive ale orașului, a devenit ținta agresiunilor reprezentate de extinderea cartierelor rezidențiale, tăieri ilegale, braconaj, trafic și fragmentare, atrage atenția Asociația Parcul Natural Văcărești.
La începutul anului 2025, Consiliul Local al Sectorului 1 a cerut Consiliului General al PMB și Guvernului României să încuviințeze transferul celor aproximativ 331 de hectare în patrimoniul Capitalei și să permită administrarea acestora de catre PS1, cu scopul de a desemna Pădurea Băneasa Arie Naturala Protejată.
5 noi dezvoltări imobiliare în pădurea Băneasa. Colaj: Ion Mateș/Hotnews. Foto: Shutterstock și Google Maps.
Citește, mai jos, și alte istorii ale cartierelor bucureștene
Consiliul Local Sector 1 a adoptat, în şedinţa de vineri, o hotărâre privind solicitarea către Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB) să aprobe transmiterea străzilor Gârlei şi
