Balthazar, de la pomul cu răvaşe, la Casa Alba-Neagra

de:
14 dec. 2010
47 Afișari
Balthazar, de la pomul cu răvaşe, la Casa Alba-Neagra

Restaurantul s-a închis

Balthazar a fost unul din primele restaurante cu adevărat cosmopolite din Bucureşti. Decorul elegant-jucăuş, cu pomul cu citate amuzante într-un colţ, combinaţia de tapet şi tapiţerie, mâncarea fusion şi servirea profesionistă îl făceau unul din cele mai bune restaurante din Bucureşti.

Câţiva bucătari-şefi şi o echipă de chelneri mai târziu, Balthazar rămâne un restaurant de care trebuie să ţii cont în Capitală. Din câte îmi amintesc, este menţionat şi în ghidul Michelin de România, aşa că străinii au mari şanse să ajungă acolo. Nu pot spune însă că mai are strălucirea de altă-dată.

Din păcate, în materie de decor, au renunţat la pomul cu răvaşe, care făcea Balthazarul unic în Bucureşti. În schimb, au apărut în urmă cu ceva vreme pe pereţi nişte opere de artă dedicate primului preşedinte de culoare al Statelor Unite. Care, în sine, ar fi bune – portrete ale lui Obama realizate cu cacao, sau Case Albe pictate în negru – dar care îngreunează în mod nenecesar restaurantul. Tablourile imense acoperă şi oglinzile elegante care confereau senzaţia de spaţiu extins. Expoziţia trebuia să fie temporară, din câte am înţeles, dar cum ea a început la sfârşitul lui septembrie iar în decembrie e încă prezentă, nu ştiu ce să mai cred. E apăsătoare.

Dar să trecem la mâncare. Noul chef, Vedish Purdassee, vine din Maurizius şi aduce ceva mâncăruri bune cu el. Spre exemplu, felul denumit Balthazar Signature, consistând dintr-o bucată (bucăţică, de fapt, foarte mică) de foie gras cu sos de porto, într-o brioşă, sau Calamar en fleur – calamar cu legume, alături de tăieţei de orez. Ne-au plăcut şi duck magret-ul, ca şi Blinis de raţă laque (un fel moştenit de la bucătarul anterior).  Dumplings au fost cam rele, simţindu-se cam tare făina. La capitolul deserturi, noul şef nu s-a remarcat cu nimic, din păcate.

La capitolul servire, pot spune că este promptă, iar chelnerii amabili. S-a întâmplat, însă, restaurantul fiind aproape gol, să îl auzim pe barman băgându-şi diverse părţi anatomice la telefon, suficient de tare încât să se sperie şi unicii clienţi prezenţi.

Preţurile sunt cam mari: patru persoane, a câte două feluri, cinci milioane, fără vin.

Cookies