Aviatorilor, cartier de protocol amețitor de scump, unde proprietarii își vând rar casele. Cum a devenit Bulevard un “drum de țară, mizerabil de primitiv”

Aviatorilor a fost și este unul din cartierele cele mai elegante și mai exclusiviste din Bucureștiul, zona unde mai marii și mai micii istoriei (dar suficient de îmbogățiți), au avut ambiția să locuiască în palate, de la Gheorghe Gheorghiu-Dej la fostul “împărat” Klaus Johannis, de la Max Auschnitt la Petru Groza și Gigi Becali.

Kiseleff-Aviatorilor, al doilea cel mai scump cartier din România, cu prețul mediu de 3.000-4.200 euro/mp, după Primăverii, cu prețul mediu de 3.500-5000 euro/mp

Cartier de lux și protocol, Aviatorilor se bucură și de două parcuri, Kiseleff și Bordei, un mod de locuire privilegiat într-o zonă în care prețul mediu de vânzare al apartamentelor este de aproximativ 616.500 de euro, conform imobiliare.ro.

Aviatorilor, cartierul milionarilor în case de milioane și secrete de miliarde. 17 clădiri de pe Bulevardul Aviatorilor sunt monumente istorice

Bulevardul Aviatorilor, a doua cea mai înverzită arteră a Bucureștiului după bd. Kiseleff, leagă piața Victoriei de parcul Herăstrău și are vecini cartiere-odoare la fel de scumpe și de râvnite: Dorobanți și Primăverii.

Promenada Aviatorilor oferă trecătorului biped sau motorizat o paradă de case boierești cu curți impunătoare amenajate peisager, multe din ele sedii de ambasade, o etalare de arhitectură valoroasă interbelică pigmentată cu ansambluri rezidențiale noi, cu regim de înălțime redus.

Bulevardul Aviatorilor a primit aspectul de azi abia în anii ’30, odată cu amenajarea Parcului Herăstrău devenit Parcul “Regele Carol al II-lea”

Pe Lista Monumentelor Istorice, anexă la ordinul nr.2314/2004 al Ministerului Culturii și Cultelor, se află un număr de 17 case, monumente de arhitectură.

Bulevardul Aviatorilor și Bulevardul Mareșal Prezan fac parte din lucrările efectuate odată cu deschiderea căilor de acces, care au însoțit amenajarea Parcului Herăstrău. Aspectul pe care îl au și în zilele noastre l-au primit în anii ’30 ai secolului XX, odată cu toată dezvoltarea zonei din jurul Parcului Național, devenit Parcul “Regele Carol al II-lea”.

Vezi mai jos istoria Parcului Herăstrău/ Parcul Carol al II-lea:

• O istorie uitată: Herăstrău, agrement, propagandă și sovietizarea naturii. Cel mai mare parc al Bucureștiului e ctitoria Regelui Carol al II-lea

Numele și calitatea celor care locuiesc în aceste palate naționalizate este, de cele mai multe ori, secret de stat în stat. Un secret bine păzit încă din anul 1947, când Șoseaua Jianu (Bulevardul Aviatorilor) a devenit “Generalisim I.V.Stalin”, după numele celui care a mutat fruntea Partidului Muncitoresc Român în casele “dușmanilor poporului” care locuiau pe Șoseaua Jianu/bulevardul Aviatorilor.

Statuia dictatorului bolșevic a fost montată, la loc de cinste, la intrarea în Parcul Herăstrău, unde se află în prezent monumentul generalului Charles de Gaulle.

Case și palate uluitoare pe Bulevardul Aviatorilor. Artera s-a numit “Șoseaua Nouă” până la 1900, apoi “Jianu”, după paharnicul Ion Jianu, poreclit Cănuț, care își avea proprietatea la începutul Șoselei

Pe Aviatorilor 24 se află fosta locuința a generalului Florescu, proiectată de arh. Dimitrie Hașdeu, azi sediul Ambasadei Republicii Ucraina. La adresa Aviatorilor 22 găsim casă construită la inițiativa lui Alexandru I. Filipescu, după planurile arh. Roger Bolomey, iar pe Aviatorilor 4 este un imobil conceput de arh. Gheorghe Simotta, azi sediul Ambasadei Emiratelor Arabe Unite.

Palatul fostului “împărat” Klaus Johannis se află tot pe bd. AviatorIlor, o vilă renovată cu 13,8 milioane de euro, cea cu scandal și deznodământ știut: fostul președinte nu va mai locui în vila în care a stat Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dacă nu el, atunci cine?

La începutul bulevardului, găsim Casa Oromolu, restaurată de arh. Dorin Ștefan, despre care am scris aici: Cel mai instagramabil loc din București se află lângă Guvern: o casă veche lângă un imobil din viitor. Arhitect: Dorin Ștefan

Palatul preacucernicului Gigi Becali, icon plin cu zorzoane aurite al cartierului Aviatorilor. Casa fotbalului și a Domnului afișează în curte un Isus răstignit pe o cruce înaltă de 5 metri, poleit cu aur

Sare în evidență în cartierul Aviatorilor și Palatul plin de zorzoane aurite al lui Gigi Becali, fost Palatul Manu-Auschnitt, construit în 1915 de arhitectul Grigore Cerkez pentru magistratul Iancu Manu, devenit apoi reședința industriașului Max Auschnitt. În Palat a locuit Petru Groza și de la moștenitorii industriașului Auschnitt l-a cumpărat preacucernicul Gigi Becali.

2010. Caldarâmul prețios din pietre cubice al Bulevardului Aviatorilor a fost înlocuit cu asfalt. Lumea a crezut că primarul a intenționat să facă pistă de avioane

Bulevardul Aviatorilor a fost pavat până în anul 2010 cu piatră cubică de pe vremea Micului Paris, element de patrimoniu prețuit și conservat în capitalele europene. Atunci, graficianul Radu Oltean a scris pe blogul său Art Historia.

În ultimii ani am fost martori la o distrugere cvasitotală a patrimoniului reprezentat de străzile pavate și a bordurilor din piatră masivă, de bazalt sau granit. În marea majoritate a orașelor europene, mare parte din carosabil și mai ales trotuarele nu sunt asfaltate, ci pavate cu piatră naturală, deseori de tipuri, culori și mărimi diverse.

Tot Bucureștiul a fost indignat de campania de înlocuire a bordurilor din vremea lui Videanu, Pe foarte multe străzi și străduțe au fost smulse blocurile uriașe de bazalt și granit, majoritatea vechi și de 100 de ani, importate și plătite cu bani grei de primăria bucureșteană din Vechiul Regat.

Ceea ce mulți bănuiesc, dar nu s-a dovedit oficial, este ce s-a întâmplat cu această adevărată valoare după ce a fost escavată. Deși puteau fi refolosite în zonele istorice, Primăria a preferat să cumpere borduri de ciment de proastă calitate, deseori înlocuite încă o dată, la un an-doi distanță, de borduri șlefuite dintr-un granit dubios importat din China, mult mai urâte decât cele vechi. Cheltuieli fabuloase, inutile și mai ales cu rezultat urât.

La sfârșit de secol XIX zona Aviatorilor-Kiseleff era cultivată cu viță de vie și avea o moară, o fabrică de frânghii și una de cărămidă

Arh. Petre Mortu în “Parcelarea Filipescu”: Curând intrate în administrarea comunei, terenurile cuprinse între Șoseaua Bonaparte, Șoseaua Jianu și Șoseaua Herăstrău (viitoare Prelungirea Dorobanților) sunt dominate de mari suprafețe în care se desfășurau activități cu specific industrial și agricol. Planul maiorului  Dimitrie Papazoglu, redactat între anii 1895 și 1899. surprinde Moara Stancovici, Fabrica de Frânghii, Fabrica de Cărămidă “a lui Cerchezi”, terenuri cultivate cu viță de vie, dar și reședințele Minculescu și Filipescu, caracterizate de vaste grădini amenajate peisager. (Sursa: Petre Mortu, “Parcelarea Filipescu”, Revista Arhitectura nr. 4/2012).

Singurele străzi din interiorul insulei sunt cele ale parcelării Blank (Aleea Blank A și B), proaspăt inaugurată, viitoarea stradă Paris, cu un traseu rectiliniu ce, mai târziu, va fi prelungit până la Piață Victoriei, și câteva alei de acces spre proprietăți mai mari.

Într-o perioada scurtă de timp, structura urbană a insulei își modifică caracteristicile în mod substanțial, favorizată fiind de prezența marilor proprietăți și de adoptarea unor legi care ofereau facilități pentru cei care investeau în construcția de locuințe.

În mai puțin de patru decenii, aproape tot teritoriul este parcelat de diverși investitori, fie persoane private, fie instituții. În 1912, încep demersuri pentru parcelarea proprietății Elisei Filipescu, iar un an mai târziu Josse Alard și Baelde obțin aprobarea pentru realizarea Parcului Bonaparte. (Sursa: Petre Mortu,”Parcelarea Filipescu”, Revista Arhitectura nr 4/2012).

În 1912, benzile de circulație pe Șoseaua Jianu erau delimitate astfel: alee pentru automobile, alee pentru trăsuri, alee pentru pietoni, bandă pentru tramvai și alee pentru trăsurile particulare

Bulevardul Aviatorilor face legătură cu partea de nord a Capitalei, fiind cuprins între Piața Victoriei și bd. Beijing. Pe parcursul său există câteva monumente de artă plastică: Statuia Aviatorilor înălțată de Lidia Kotzebue și Iosif Fekete între anii 1930-1935 și Crucea Mileniului realizată de sculptorul Paul Neagu în 1990.

De-a lungul timpului, drumul s-a numit: Șoseaua Nouă, Șoseaua Jianu, bd. Gh. Buzdugan, bd. I.V. Stalin, bd. Aviatorilor

Dr. Ionel Ioniță: Deși bd. Aviatorilor conduce către una din principalele zone de agrement ale orașului este o arteră relativ nou apărută, care s-a dezvoltat ulterior, odată cu parcelarile adiacente traseului. O considerăm “nouă” în raport cu cele două căi de acces spre nordul Capitalei, respectiv Șoseaua Kiseleff și Drumul la Herăstrău devenit Calea Dorobanților. (Sursa: “Fișe dintr-un ghid turistic al străzilor. Bulevardele Aviatorilor și Mareșal Prezan”, de dr. Ionel Ioniță, M.M.B, Materiale de Istorie și Muzeografie, XXVI, 2012).

În anul 1846, în primul plan cadastral al Bucureștilor întocmit de baronul maior von Borroczyn, strada nu este configurată ca atare. Apare doar un spațiu liber printre proprietăți, traseul fiind aproximativ același ca în zilele noastre.

“Aviatorilor era un drum “cu noroi urâcios și adânc” care dubla într-un fel Șoseaua Kiseleff între Piața Victoriei și Bufetul de la Șosea”

Dr. Ionel Ioniță: În a doua jumătate a sec. al XIX-lea, dar înainte de 1895, drumul se numea, ca multe alte străzi nou apărute, Șoseaua Nouă și se întindea de-a lungul proprietăților lui Ion Jianu Cănuț și ale lui I. Filipescu. Era un modest drum de țară, “o uliță nepavată și întunecoasă ce se prelungea de-a lungul spatelui grădinii (grădina Kiseleff) în care domnea în permanență, primăvara, toamna și iarna un noroi urâcios și adânc ce emana niște mirosuri miasmatice” (N.D. Popescu, Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, XV, 1914, București 1915).

Dr. Ionel Ioniță: În planurile cadastrale din 1895-1899 apare cu numele de Șoseaua Jianu și se întindea de la Piața Victoriei și până la Lacul Herăstrău. Aspectul nu i se schimbă prea mult fiind:

Un drum mizerabil de primitiv, nepavat cu șanțuri adânci de ambele părți, plin de gropi, cu praf de două palme. Șerpuiește către Bufet, paralel cu drumul atât de îngrijit (Șoseaua Kiseleff) al echipajelor și al automobilelor de lux, cum scrie Henri Stahl în cartea sa, “Bucureștii ce se duc”.

Pe această șosea, care amintește mai repede de drumurile provinciale, decât de arterele urbane, circula un tramvai care:

Ridică nouri de praf înecăcios, uruind între boschetele Șoselei și nesfârșitul gard de lemn alb de mesteceni împrejmuind via unui vechi boier muntean. Salcâmii piperniciți și albi de praf înșirați de-a lungul drumului, în dosul cărora nu zărești case, îți dau impresia că ești la țară.

Această înfățișare o va păstra multă vreme până spre primele două decenii ale sec. XX. Șoseaua începe să capete un alt aspect abia spre anii 1914-1915, deși schimbarea se raportează, din punctul nostru de vedere, numai la paviment și nu la aspectul general.

În preajma Primului Război mondial, Șoseaua Jianu se pava cu macadam petrolizat, se canaliza iar pe margine se plantau arbori “întocmai ca și Șoseaua Kiseleff, spre a putea bucureștenii să se ducă pe ea la Herăstrău”. (Sursa: “Fișe dintr-un ghid turistic al străzilor. Bulevardele Aviatorilor și Mareșal Prezan”, de dr. Ionel Ioniță, M.M.B, Materiale de Istorie și Muzeografie, XXVI, 2012).

“Aspectul modest al carosabilului se păstrează până după Primul Război Mondial. Din documentele fotografice ale vremii se vede un bulevard modest, fără o lățime caracteristică marilor bulevarde, cu un pavaj destul de inegal”

Dr. Ionel Ioniță: Momentul de transformare al Șoselei Jianu într-un bulevard cu alei largi și căi de rulare diferențiate se petrece odată cu lucrările de amenajare ale Parcului Național, devenit ulterior Parcul Național Regele Carol al II-lea. Lucrările de o amploare deosebită au înconjurat parcul cu o rețea modernă de bulevarde și străzi.

Actuala formă a Bd. Aviatorilor datează de la sfârșitul anilor ’30 când marile lucrări edilitare și urbanistice, care au însoțit serbările “Luna Bucureștilor” au îmbogățit orașul cu câteva realizări deosebite.

Citește, mai jos, și alte istorii ale cartierelor bucureștene 

• Băneasa, cartier și străveche zonă de loisir de care toți vor să profite. Pe vremuri avea han, fabrică de oțet, de săpun și moară, acum are uriașă miză imobiliară
• FOTO I Trecut-au anii și în Grozăvești. Cartierul muncitoresc-studențesc de prin ‘’80 e azi complet diferit, cu blocuri și mall-uri unde erau fabrici și uzine
• O istorie uitată: Herăstrău, agrement, propagandă și sovietizarea naturii. Cel mai mare parc al Bucureștiului e ctitoria Regelui Carol al II-lea
• Cum se trăiește în cartierul Gara de Nord – Matache Măcelaru, după măcelul demolărilor. Mașini și claxoane pe ruinele unui loc pe vremuri fermecător
• EXCLUSIV | Demolări și praf apocaliptic. Cum a fost construit Bd. Victoria Socialismului, azi al Unirii. Neștiuta istorie a arterei faraonice a lui Ceaușescu și a faimoaselor fântâni
• “Orașul neterminat” – Micul Paris era planificat să devină Mica Moscovă. Cum a fost construit Bucureștiul socialist și istoria cartierului-dormitor Dristor I INTERVIU
• Renașterea Blocului Liric, minunea care schimbă viața bucureștenilor din cartierul Cișmigiu. Aici, de pildă, oamenii își fac singuri compost pentru grădini
• EXCLUSIV | Bucureștenii care redau gloria unui loc rămas fără glorie: Piața Palatului Regal, acum a Revoluției. Cum poate fi transformată parcarea MAI într-o oază de verde
• EXCLUSIV I O singură clădire redă viața unui întreg cartier. Bursa Mărfurilor București, monument industrial de rară frumusețe, e acum The Ark – arca lui Noe din Rahova-Uranus
• EXCLUSIV I O istorie fabuloasă. Parcul Tineretului, făcut cu eforturi gigantice pe fosta groapă de gunoi Valea Plângerii – Cocioc, cel mai toxic teren din București
• EXCLUSIV I Parcul Circului, o groapă de gunoi transformată în Paradis. Cum se alege praful de opera unui mare arhitect peisagist din București
• Titulescu, cartier cu prețuri săltate de Piața Victoriei, dominat de cel mai frumos palat administrativ din București: clădirea Primăriei Sectorului 1
• Tei, cea mai mare resursă verde-albastră din București. De la săraca mahala cu copii în cămăși de sac în toiul iernii la cartier cu blocuri de lux pe malul lacului
• VIDEO | Bucureștiul dispărut. „Între Bariera Vergului și Bariera Mogoșoaiei”, cum arăta cartierul Ștefan cel Mare înainte să apară blocurile
• Invitație la îndrăgostire. Flămânda și Sfânta Ecaterina – cartiere unice, care-și păstrează numele de mahalale și tot farmecul din vechiul București | INTERVIU
• De ce e Floreasca un cartier atât de atractiv (și scump), deși e plin de blocuri tip cazarmă, cu apartamente minuscule. Microuniversul ridicat în locul hipodromului lui Negropontes
• Într-o mare de blocuri comuniste, două oaze de case vechi din cartierul Tineretului au scăpat de demolare. Parcelarea Lânăriei, concepută de arhitectul palatelor din Micul Paris
• Cartierul Tineretului, construit în ritm infernal, a înlăturat brutal casele și rostul a mii de bucureșteni. Călătorie în lumea dispărută a florarilor de la care Regina Maria lua bujori
• Cartierul evreiesc din vechiul București, azi umbra unui spațiu cândva vibrant, cu prăvălii și case interbelice valoroase. Unde azi e magazinul Unirea era inima comunității
• Dorobanți, azi cartierul cu cele mai râvnite vile din București, a plecat de la case-vagon cu grădini mari. Cine au fost dezvoltatorii care au transformat spectaculos zona | Interviu
• Pipera, exodul bucureștenilor în câmp. Cartier de business cu zgârie-nori lângă urbanism de tarla, aplicat după coduri de pe vremea lui Cuza I INTERVIU
• Ferentari, cartierul promisiunilor neonorate de mai bine de 100 de ani. Cum a ajuns “Câmpul Veseliei” să fie considerat ghetoul Bucureștiului | INTERVIU
• Colentina, pe vremuri colea-n tină, cartierul căruia natura i-a dăruit și lac, și râu. Unde acum e Parcul Plumbuita, cândva era o mare mlaștină din București | INTERVIU
• Icoanei, cartierul perfect pentru plimbare. Mahalaua de unde izvora Bucureștioara cu apă “greu mirositoare”, acum zona cu cele mai frumoase (și scumpe) case din București
• Iancului, vechi cartier bucureștean și marile transformări prin care a trecut. Ca să-l refacă așa cum voiau, comuniștii i-au închis complet bulevardul vreme de 2 ani
• Militari: cum s-a transformat din cartier-dormitor liniștit în comunism, în dormitor neliniștit în capitalism. Este singurul cartier din București care n-a avut parc până anul acesta
• Cățelu, singurul cartier din București cu locuințe cu prispe lungi, ca la țară, geniala “găselniță” a unui mare arhitect, Tiberiu Niga
• Bucureștii Noi, așezarea clădită de la zero de magnatul Basilescu, un om cu un vis formidabil. “Comunele suburbane se înăbușă sub dictatura primarului central și a hoților”
• Acolo unde azi e grandioasa amenajare Lacul Morii, cu cele mai pitorești apusuri din București, a fost odată străvechiul Crângași, cu biserică și cimitir. În locul lor au apărut blocuri I Interviu
• “În Titan, stelele-s mentosane”. Cel mai mare cartier muncitoresc din București a fost admirat până și de președintele Nixon și de dictatorul Mobutu | Interviu cu jazzmanul Iordache
• “Domenii” de vis, cu case cu grădini de milioane. Peste o sută de familii se luptă cu rechini imobiliari și presează administrația să protejeze frumusețea unui cartier unic în București
• Bucureștenii din Berceni au câștigat meciul cu investitorul care voia să transforme baza sportivă Girueta în hipermarket. ”E un caz fericit unic, lista parcurilor sportive demolate e uriașă”
• VIDEO I Podul Calicilor sau Calea Rahovei, drumul negoțului din care s-a născut un cartier. Rahova, în imagini: trecutul pitoresc al unui mic sat înghițit de un mare oraș
• VIDEO | La mulți ani, Berceni (ori îți place, ori te temi)! Acum 59 de ani, nașterea cartierului era anunțată la gazetă
• Incredibil, dar adevărat în orașul betonat: Vatra Luminoasă, cartierul-miracol cu case cu grădină pentru bucureșteanul simplu. Case ieftine și subvenționate de stat