Aveți grijă la „Ciudatul cu ziare și tăviță”! Cum a ajuns să-mi fie frică să mai merg singură cu metroul prin București când se întunecă

13 nov. 2023
4825 afișări
Aveți grijă la „Ciudatul cu ziare și tăviță”! Cum a ajuns să-mi fie frică să mai merg singură cu metroul prin București când se întunecă
Aveți grijă la „Ciudatul cu ziare și tăviță”! Cum a ajuns să-mi fie frică să mai merg singură cu metroul prin București când se întunecă. Sursa foto: B365.ro

De când m-am mutat în București, am simțit aproape întotdeauna că este un oraș cât de cât sigur. Rare au fost momentele în care mi-a fost frică să ies singură pe stradă, pentru că, la cât e de populat, te aștepți să îți ia cineva apărarea în cazul în care ai nevoie. Asta până acum două nopți, când am avut parte de un incident atât de neplăcut, încât acum îmi e frică să mai merg singură cu metroul noaptea.

Omul cu ziare, bărbatul care mi-a stârnit fiori pe șira spinării

Sâmbătă seară m-am întors cu trenul în București, după o scurtă călătorie în orașul natal. Eram destul de obosită, aveam și bagaj, abia așteptam să ajung acasă pentru a mă uita la serial și a mânca o înghețată, pe care ar fi trebuit să merg să o cumpăr de la supermarket. Și spun „ar fi trebuit”, pentru că nu am mai ajuns nicăieri. Să vedeți ce mi s-a întâmplat.

Ca să ajung acasă, trebuie să schimb două metrouri. Am plecat de la Gara de Nord, de unde am luat metroul de pe linia Dristor 2. Ulterior, a trebuit să schimb metroul la Dristor 1, acolo unde am și avut neplăcuta pățanie.

Am așteptat să vină metroul de pe magistrala 3 – Anghel Saligny și, în acest timp, m-am așezat jos, alături de bagajul pe care îl aveam, o geantă destul de mare. Am lăsat bagajul lângă mine, pe scaun, pentru puțin timp, ca să îmi scot căștile din buzunar. Atunci, un individ a venit lângă mine, a dat să-mi ridice geanta, așa că am dat-o eu la o parte, gândindu-mă că vrea să stea jos.

Și așa a făcut, s-a așezat. Ulterior, a început să vorbească destul de tare. Eu, având căștile, nu știam dacă vorbește cu mine sau la telefon, așa că l-am ignorat. Țin să precizez că stătea destul de apropiat de mine.

Ceea ce mi s-a părut ciudat inițial a fost că bărbatul respectiv avea o tavă și două ziare. În timp ce stătea pe scaun, a început să îndoaie ziarele și să le transforme, pe fiecare în parte, într-un fel de bâtă. După ce a termimat de îndoit, a devenit agresiv. S-a ridicat în picioare, a devenit zgomotos și a început să miște ziarele prin aer, după care a început să se lovească cu ele.

Atunci m-am ridicat și m-am dus în celălalt capăt al peronului. El a rămas pe mijlocul peronului.

Am luat-o la fugă pe scările rulante

În momentul în care am văzut că bărbatul devine agresiv, primul instinct pe care l-am avut a fost să o sun pe mama. Și-a dat seama rapid că ceva nu este în regulă, așa că a continuat să vorbească cu mine la telefon. În momentul acela mă aflam deja în celălalt capăt al peronului, așteptând metroul.

A venit metroul, m-am urcat și m-am așezat în ultimul vagon. Individul respectiv a urcat pe la mijlocul metroului. Am crezut că am scăpat și că poate doar am fost eu paranoică, până când l-am văzut venind spre mine. Atunci am simțit cum mă luaseră fiorii pe șira spinării.

A stat la o distanță relativ mică de mine, în picioare, sprijinit de o bară. Eu încă vorbeam cu mama la telefon și, în tot acest timp, bărbatul avea privirea ațintită spre mine. Deja mă panicasem, dar încercam să ascund acest lucru.

Și, ca să fiu speriată până la capăt, individul a făcut un ultim lucru care m-a făcut să îmi fie frică să mai circul singură cu metroul noaptea. Bărbatul a venit în fața mea, s-a ținut de bara de deasupra și s-a uitat fix în ochii mei, în timp ce și-a sucit capul. M-am simțit ca într-un film horror, nu îmi venea să cred că asta chiar se întâmplă.

Atunci, am lăsat orice frică și m-am ridicat. M-am dus la jumătatea metroului, pregătindu-mă să cobor. Cum s-au deschis ușile, am luat-o la fugă pe scările rulante. Nu știu dacă individul era în spatele meu sau nu, cert este că, în momentul în care m-am uitat în metroul din care tocmai coborâsem, acesta nu mai era acolo. Deci, probabil coborâse odată cu mine.

Dacă îl vedeam iar, eram pregătită să merg la un paznic pentru a cere ajutorul, însă, pentru că nu l-am mai văzut atunci când eram pe scările rulante, m-am gândit că am timp să fug și să îmi piardă urma.

Și așa s-a și întâmplat.

Toată seara am stat cu panică. Am vrut să merg la supermarket pentru a-mi lua ceva de mâncare, dar am renunțat la idee. M-am gândit că siguranța mea este mult mai importantă.

Cum arăta individul respectiv

Din păcate, la cât de panicată am fost, nu am apucat să-i fac o poză individului respectiv. Sincer, mi-a fost frică de reacția pe care ar fi putut să o aibă, așa că am încercat să îl evit cât și cum am putut.

Dar, în cazul în care individul va mai speria și alte persoane, m-am gândit că ar fi util să las o scurtă descriere a aspectului său: era destul de slab, avea o înălțime cuprinsă între 1,75 și 1,77 m, ochi căprui, obrajii destul de roșii și era îmbrăcat cu niște pantaloni gri și o bluză verde închis. Părul său era destul de scurt, iar barbă nu avea.

După această întâmplare, am ales să merg doar cu Uber seara, ca să nu mai am parte de incidente de genul.

Le recomand persoanelor care citesc acest articol să aibă mare grijă atunci când sunt singure și circulă cu mijloace de transport în comun. Niciodată nu poți să știi ce se află în mintea unui om și ce reacții poate avea. Eu am avut noroc că nu am fost atinsă de individul respectiv.

Te-ar putea interesa și:

Cookies