Aventuri prin STB cu un iepure gras, care fuge ca nebunu’. Și un scandal teribil cu un călător bătrânel care urlă în autobuz

Nimic nu te însuflețește mai eficient decât o porție bună de haos pe traseele STB.

Să te războiești cu oricine-ți iese-n cale pare metoda perfectă de a-ți menține tonusul. Mai ales la vârste înaintate.

🚌 În autobuz, bunica povestește încântată cea mai recentă ispravă: „Le-am luat la copii iepur, că mult m-au mai bătut la cap… Mult de lucru am și cu el! Că e neastâmpărat mai ceva ca nepoțeii! L-am găsit scăpat din cușcă de nu știu câte ori… Da’ măcar nu iese din curte! Se duce la găini, alea îi plac cel mai mult! E graaas! Alb cu ochii roșii! Foarte frumos este!”.

🚌 Abia urcată în 226, femeia între două vârste sună, cu aer preocupat. Și-ncepe un monolog educativ:

– Știi ce-ai de făcut pentru azi, nu? Temele la română! Mergi acasă, mănânci ceva, te odihnești puțin și te-apuci de teme. Tragi cinci fumuri din rozmarinu’ ăla al tău, da’ de timp nu mai tragi, ne-am înțeles? Ce ai de făcut? „Ion” și „Ultima noapte”? Păi „Ion” l-ai făcut la meditații și „Ultima noapte” v-a predat-o la clasă. O să vezi că e simplu, că mai ai și eseele alea de la Ștefan! Cu eseele te descurci sigur!

🚌 Doi bătrânei stau umăr la umăr, pe scaunele din spatele șoferului STB. Ei îi sună telefonul. Răspunde:

– Alo, da! Da! Am plecat, deja, trebuie să mă duc până la Casa de Asigurări. Dar când vii tu o să fie el acasă. Te pup, pa!

Moșulețul se uită strâmb și-ntreabă nervos:

– Cine era?

– Cine să fie?, răspunde femeia, parcă vinovată. Alex era.

– Și ce voia?

– Voia să treacă pe la noi.

– DE CE???

– De ce… ca să mănânce un senviș după serviciu, de-aia.

Se lasă tăcerea, apoi soțul decide să-și folosească propriul telefon. Sună pe cineva și începe să se certe pe un gard. Tonul e, de la bun început, ridicat. Apoi omul ajunge să zbiere de-a binelea: „DA’ CE SUNTEM NOI, ULTIMII IDIOȚI? SAT FĂRĂ CÂINI? ĂIA FURĂ TOT FIERU’ ȘI NOUĂ NE LASĂ NUMAI LEMN PUTREZIT? CĂ SE P*ȘĂ ȘI SE C*CĂ ACOLO TOȚI ȚĂRANII!!!”

Călătorii STB îl privesc cu reproș, dar n-au cum să-i facă observație: țipetele lui i-ar acoperi garantat. Doar că se-ntâmplă ceva surprinzător, câteva secunde mai târziu: șoferul pornește radioul și, cel mai probabil, dă volumul la maximum. Muzica năvălește în mașină și toată lumea începe să râdă: e limpede ce-a vrut. Doar moșulețul e și mai nervos, fiindcă nu poate să zbiere suficient de tare încât să acopere cântecul. Renunță la conversație, pufnind. După câteva clipe, „coincidență”, se oprește și muzica. Tataiele certăreț se rățoiește la șofer:

– Ce faci, bă, ce dai muzica așa tare? Îți bați joc de noi? 

– Păi dacă urli ca un turbat! Dacă vrei să te cerți, ceartă-te în spatele mașinii, nu în capu’ meu!

Tataie e un car de draci. Ar continua să se certe și cu șoferul, dar intervin călătorii:

– Are dreptate! Ne deranjezi pe toți, e lipsă de bun-simț!

În loc să-și recunoască vina, bătrânelul scandalagiu debitează o concluzie perplexantă:

– Ia uite, bă, ce sensibili sunteți! Oți fi toți făcuți din su*ă de domn!

Nu se limitează la arțag, dă dovadă și de ranchiună – îi șoptește nevestii, foarte încruntat: „Când ne dăm jos, pozează număru’ mașinii! Să-i fac ăstuia reclamație!”

Nota B365.ro – Mai multe cronici STB, mai jos:

• “Dacă nu-ți ajunge că ne certăm și vrei să ne ciufulim, ne și ciufulim, da’ afară!” Cum se tranșează un conflict pe-un traseu STB
• Cel mai simpatic năpârstoc circulă cu STB. Vorbește întruna și-ntr-o limbă pe care s-ar putea s-o înțelegi
• „Ce dacă-mi dă mama mâncare de milă?” Moment foarte dubios și gălăgios pe-o linie STB, cu bărbatul care vorbește nonstop, juri că-n somn