Avem o situație: Unde se vor reloca băieții de Dorobanți, dacă dispare cartierul?

S-a discutat ceva în ultimele zile despre propunerea de plan urbanistic pe care a lansat-o în dezbatere primarul Nicușor Dan. Cu un an înainte de alegeri, că na, a fost mult de lucru și n- a fost timp până acum. Și știm deja că așa e la noi, până nu se apropie alegerile, nici iarba nu crește și asta din păcate nu este o metaforă, ci o realitate. 

Deci, ce se petrece de fapt e că se desființează 9 cartiere, rămân 61 din 70. Că nu o să mai fie Andronache nu e mare treabă, că dispare Armenească mi se pare un pic, că era o zonă istorică, dar să nu mai fie Cartierul Dorobanți? Adică băieții de Dorobanți cum o să își spună acum? De Floreasca nu cred că e de nivelul lor. Poate de Primăverii? De Caragiale, de la liceu?

Parcagii de Dorobanți (pe o doamna dintre ei o cunosc de cel puțin 10 ani), cine vor mai fi ei de acum încolo? Unde se duce identitatea lor? Matricola lor?

Mă rog, înțeleg că a existat o gândire acolo, că e o zonă destul de mică, dar în conștiința publică a Bucureștiului mi se pare mult mai mult decât atât. În schimb, se face un cartier numit IMGB, deși Întreprinderea de Mașini Grele București nu mai există de o grămadă de vreme și nici nu-mi dau seama dacă era cine știe ce zonă cunoscută. Sau poate,cine știe, în curând o să auzim de băieții de IMGB. Sau din IMGB. Băieții Mașini Grele. Fetele Mașini Grele. 

Mi se pare o idee bună, însă, o redesenare și o conceptualizare a orașului, doar că nu-mi este clar dacă planul ăsta urbanistic asta face. Și nu cred că e aplicabil înainte de alegeri. La mine ajunge ca o altă revoluție fără sens și fără finalitate, care se va schimba din nou cu un următor primar. 

Pentru că lipsa de continuitate în administrație e cea care creează printre cele mai mari probleme la noi. Fiecare conducător de orice vine cu o viziune, pe care nu apucă să o termine și care se schimbă la prima schimbare. Și așa am ajuns să nu mai știm în ce cartier locuim, dar nici ce examene sunt de dat sau măcar care e materia de învățat pentru elevi. 

Poate vi se pare că nu e aceeași problemă, dar de fapt chiar este. 

Însă mai am două  întrebări, nu pentru planul urbanistic general, că acolo e prea complicat pentru mine. 

1. Oare e chiar imposibil ca gunoiul să fie luat la alte ore decât 9-10-11, când deja e aglomerat și pe străduțe se blochează totul ?
2. Oare e chiar imposibil ca pe zonele unde e iarbă, iarba să nu fie arsă, uscată sau pe alocuri chiar dispărută? (paranteză – îmi place mult pe unde au pus lavandă, chiar mi se pare o idee bună. Și decorativă și ușor de întreținut și, OMG, au dispărut panseluțele alea one time care înghițeau catraliarde de lei de prin bugete)

Și, pentru cine a ajuns până aici cu cititul, am și două recomandări: 

1. Prețul aurului, o piesă de teatru la Centru Educațional REplika. E un performence cu muzică, dans, dar și o poveste foarte dureroasă, pusă în scenă de Eugen Jebeleanu. E povestea lui și el e cel care ne-o povestește
2. Ultima Notte di Amore, care nu e piesă, e un film, italienesc. La început nu mi-a plăcut, dar pe parcurs a devenit foarte mișto. Și, dacă mergeți să îl vedeți, să-mi spuneți ce părere aveți despre Viviana. 

Nota B365.ro – Tot Maria, mai jos:

• Blestemul celui mai bun liceu din București
• Cartierul din București care s-a umplut de șobolani. Cel mai scump cartier de șobolani
• Unde e singurul loc din centrul Bucureștiului unde parchezi ieftin