„Avantajele spirituale” pe care ni le-ar fi adus un eventual mandat al domnului Georgescu

Later edit: Nu. La început nu a fost cuvântul. La început a fost România. Și abia apoi a venit Dumnezeu, s-a uitat la România și și-a zis: „Îmi mulțumesc Mie că Mi-am pus așa ceva în cale, ca să am de unde să mă inspir ca să creez Universul, că Eu ceva atât de extraordinar nu am mai văzut, aici orice e posibil, bro.” Bine, în mintea Lui, Dumnezeu nu s-a gândit cu E mare sau cu M mare, că Dumnealui nu e cu din astea. Ceea ce urmează este un text pe care îl scrisesem înainte de decizia CCR, iar rugăciunea mea e să ne ajute Dumnezeu să nu ne mai dăm cu părerea cu privire la ceea ce urmează, căci, după cum a spus și Dumnealui mai Sus: În România orice e posibil. Doamne ajută. 

Textul:

Și să moară viața mea, Doamne, că fix de asta nu credeam să mai am io nevoie acuma, de această lecție de viață numită domnul Călin Georgescu. Că acum două săptămâni, tot ce-mi doream era o chiuvetă mare, să-mi încapă, dreacu’, tava când o spăl, iar acum îmi doresc să iasă doamna Lasconi președinte. 

Și eu, oricum, sunt o persoană instabilă, dar măcar aveam dorințe fixe, acum s-au dus și ele pe apa duminicii alegerilor.

Nu mai pot cu stresul ăsta, vă doresc o viață sexuală la fel de activă cum a fost subiectul Călin Georgescu în gurile și mințile noastre.

Aflat și eu pe Calea Domnului, ca noi toți, nici nu-mi mai permit acum să-mi vină spumele pe dumnealui când ne vinde varii gogoși, că știu că spumele alea tot peste mine s-ar revărsa, tot eu aș resimți furie și frustrare și nici la nivelul spiritual al Danei Budeanu nu am ajuns ca să pot spune împăcat cu mine: “Când văd atâta prostie în jur îmi crește inima de bucurie”. 

Peste asta mai am și micul regret că nu mai trăiește domnul Caragiale ca să se bucure de ziua când candidatul a devenit mai turmentat decât cetățeanul alegător. Și cred că e evident câtă turmentare poate produce un candidat turmentat, că, pur și simplu, au ajuns oamenii să nu mai știe ce e adevăr și ce e minciună, deși spiritualitatea ne spune că totul e iluzie, deci minciună, că au ajuns oamenii să nu mai știe care e Cristos și care nu, deși spiritualitatea spune că toți suntem, dar domnul Georgescu nu e fanul acestui gen de spiritualitate, că pentru orice om care nu s-a lecuit de narcisism e mai folositor să fie un singur Mesia decât toți, dacă Mesia e chiar el.

Toată lumea vorbește despre același lucru, aproape toată lumea e stresată din același motiv, peste tot e o mare apăsare și oricât ai fi lucrat tu cu tine pe la psihologi, cursuri de dezvoltare personală, vraci, dracu, lacu, tot nu e ușor să privești cu detașare cum e fraierit un popor întreg.  Și nu e vorba de naționalism la mine, singurul mare avantaj pe care simțeam că îl am ca român fiind faptul că vorbesc această superbă limbă, ci e vorba de o oarecare frustrare în fața ușurinței cu care noi, oamenii, îmbrățișăm rahatul.

La polul opus al acestei ușurințe se află dificultatea de a îmbrățișa bunul simț. Sunt convins că, dacă Isus ar veni acum, l-am lua cu pietre. Mai există, încă, și avantajul că suntem într-o țară care nu e într-un conflict armat cu o altă țară.

Până la acest eveniment, doar Insula Iubirii a fost subiectul dezbătut de mine în scris două săptămâni la rând, fapt care mi se pare absolut senzațional având în vedere că domnul Georgescu are un discurs asemănător ca și coerență cu cel al concurentului Andrei de la emisiunea sus numită, cu mențiunea evidentă că domnul Georgescu știe mult mai multe cuvinte pe care, chiar dacă le amestecă cum vrea dumnealui, nu cum vor logica și rațiunea, tot sunt înțelese de mase mari de oameni. 

Oricum ai da-o, din câte știu de pe la cei din jurul meu, 2024 a fost un an destul de obositor pentru foarte mulți oameni, iar situația aceasta cu alegerile a apărut, așa, ca atunci când termini de renovat, e curat în toată casa, totul e la locul lui, ai niște gheare de pui la cuptor, că doar pentru așa ceva ți-au mai rămas bani de la renovare, sună cuptorul că masa e gata și-ți refulează WC-ul.  Cu greu mai ai nervi de așa ceva. Îți vine să-ți bagi. E nevoie de foarte multă luciditate și calm să accepți acest nou rahat din viața ta.

Și e nevoie de mult umor ca să nu-ți iei câmpii, mai ales când, din punctul tău de vedere, mintea următorului eventual conducător al țării e cu mintea pe câmpii. Mă rog, așa a vrut Domnul. Am zis și săptămâna trecută, îi înțeleg perfect pe cei care îl aleg pe domnul Georgescu. Și eu, personal, mi-am dorit zeci de ani să vină cineva să mă salveze, pentru că e mult mai ușor să vină să mă salveze cineva decât să depun eu efort zilnic să mă salvez de la felul în care gândesc, de la felul în care am fost crescut într-o țară comunistă și așa mai departe. 

În plus, eu înțeleg foarte bine puterea salvatoare a lui Dumnezeu atâta timp cât te folosești de ea în dialogurile tale personale, fără să încerci să le impui celorlalți propria proiecție asupra Celui de Sus și așa mai departe.

Deci eu zeci de ani am stat ca fleașca așteptând să vină să mă salveze cineva, iar de câțiva ani depun efort să mă salvez singur. Nu știu ce va face domnul Georgescu în cazul în care va câștiga alegerile, că dumnealui pare foarte surprinzător, dar mă voi gândi în continuare la cum aș putea să continui eu pe drumul meu către sine în mijlocul unui regim care poate deveni foarte ușor unul totalitar. Mai mult în glumă, voi face acest exercițiu, mai ales că singurul om care m-a surprins mai mult decât domnul Georgescu am fost eu.

În primul rând, dragii mei, în democrație se poate detașa oricine. Marea șmecherie e să te detașezi când regimul sub care trăiești nu-ți permite tot ce vrea ochii tăi. Acolo se vede valoarea detașării, când ți se ia totul, iar tu ești flower power. Floare de colț power, chiar. Colțul fiind destul de descriptiv în limba română, referindu-se atât la poziții, știm asta de la părinți, cât și la pâine. Evident, colțul are nuanțele lui, în funcție de cine e la conducerea țării.

De când cu domnul Georgescu dorm mai bine, că mă consum foarte mult ziua. Mintea mea a găsit încă un subiect de care să se agațe în loc să mă lase să-mi văd de treaba mea. Și se agață de el mai ceva ca Spiderman de clădiri, în timp ce eu mă senzația că mi-a apucat cineva capul în mâini și îl zdruncină după ce mi-a băgat înăuntru niște cuburi colțuroase de lemn. 

Un alt avantaj e că vom slăbi. Hai, recunoaște, de când vrei să dai jos kilogramele alea în plus, dar nu te-ai ținut de niciun regim? Acum se va ține regimul de tine. Mi-aduc aminte că, înainte de 1989, cofetăria era deschisă doar duminica. Sau era deschisă tot timpul, dar primeau marfă doar duminica. Nu mai știu.

Zahărul e mai nociv decât cocaina. Deci, avantaj noi. În plus, suplețea nu va fi singurul rezultat, dar poporul român va căpăta și o mai mare ușurință de levitare. Bine, aici pot doar să-mi dau cu părerea. E posibil ca levitarea să nu fie împiedicată de greutate. Mai degrabă, în sprijinul levitării va veni hidratarea cu apă pură, mai ales că sunt șanse ca doar apă să avem.

Reîntoarcerea la pădure. Chemarea naturii deja le clipocește celor de pe meleagurile noastre din moși strămoși, expresia “îmi vine să fug în codru” nefiind chiar nouă pe piață. Sunt sigur că foarte mulți dintre noi abia așteaptă să locuim rupestru, să desenăm ii pe pereții peșterilor ca să vadă urmașii noștri ce bine îmbrăcați eram.

Ne vom bucura din nou de celebrele peisaje cu cabluri, căci ele vor reveni la modă ca să evităm 5G-ul. Bine, vor fi reziduuri prin aer aduse de vânt din țările vecine, dar aerul va fi de partea noastră, normal, și ne va semnala apariția 5G-ului înroșindu-se. 

La dispoziția populației vor fi puse adăposturi confecționate doar din produse locale cu puternică însemnătate simbolistică, deci, cel mai probabil, adăposturile vor fi făcute dintr-un amestec de varză cu barză. În acestea nu vor avea acces minoritățile de niciun fel, nici femeile fertile. Se va merge pe alb.

Socializarea la cozi va fi din nou un punct de cotitură pentru evoluția poporului român, scopul cozilor nefiind procurarea de ceva, ceva-ul neexistând, ci o oportunitate pentru români să învețe să aștepte. Astfel se va învăța răbdarea fără de care iluminarea este imposibilă, vă spun din sursă sigură, viața mea.

Or mai fi și alte beneficii, cine știe? Partea bună e că oricare dintre cei doi candidați ar câștiga, va fi multă bucurie în țară. Judecata mă împinge să cred, însă, că tristețea ar fi diferită în cele două tabere și că una dintre ele ar ține mai mult. 

Ieri a fost Sfântul Nicolae, au trecut două prietene pe la mine și mi-au adus un ou Kinder. Și am zis, înainte să-l desfac: Hai să vedem ce mesaj are Universul pentru noi în ceea ce privește alegerile de duminică și fie ca surpriza să ne arate ce se va întâmpla, care va fi deznodământul. Mi-a picat tapirul. Un tapir. Cum era și firesc, am intrat pe internet să văd ce simbolizează acesta. 

Google zice așa: Tapirul apare în folclorul mai multor culturi din lumea asta. În Japonia, tapirul este asociat cu animalul mitologic Baku care se ocupă cu alungarea coșmarurilor. În America de Sud, tapirii sunt asociați cu creația pământului. E clar, duminică ne mântuim, fix când îmi lansam și eu cartea. Aia e. Așa a vrut Domnul. Pup. Doamne ajută și Doamne ferește, tapirul ne unește. Adișorul  Revotorul.

Tot Teleșpan, mai jos:

• Cum l-am găsit pe domnul Georgescu prin taxiurile cu care am mers prin București
• Îmi cer public scuze dacă ați primit video-uri indecente cu mine