Născută odată cu lumea nouă, în anii ’40, Mirabela Dauer a devenit ușor o voce de neuitat a muzicii ușoare românești Vocea ei avea “pasăre măiastră”. Lua acute fără efort și era melodramatică tocmai cum […]

În 1927, când Tita Cristescu devenea Miss România, avea 19 ani  și era fata celui mai în vogă și a celui mai vânat șef de partid politic Fiica lui Gheorghe Cristescu, șef al Partidului Comunist. […]

Ea, Irinel Liciu este balerină la Opera Română. El, Ștefan Augustin Doinaș, poet. Ca artiști au visat la iubire fără sfârșit. Și uite că s-au iubit jumătate de secol, nu s-au trădat și viața lor […]

Pe 1 ianuarie 1941, Malvinița Burghelea stătea cu chirie în București, pe Hristo Botev, la nr. 5 Mi-o închipui înfiptă hotărât, nu tolănită, într-un fotoliu și scriind această scrisoare de despărțire, dar și de dragoste. […]

Mița Biciclista și Moș Crăciun Cum ținem minte un om? Un răspuns este felul în care face senzație mare vizitarea casei din Piața Amzei a Mariei Mihăescu, zisă Mița Biciclista. Și vizita de acum, din […]

Pena Corcodușa părea “făptura iadului”. Era ciupită de băutură și făcea urât Așa arăta când Pirgu, Pașadia și Pantazi o văzură în seara zaiafetului lor din Lipscani. Și femeia, oricât de mare scandal făcea, văzându-i […]

Ce făcea un boier român după 1750? Ienăchiță Văcărescu, căci despre el este vorba în povestea noastră de dragoste de astăzi, era vestit că nu lăsase fecioară nicio țigancă roabă și că-i plăcea să calce […]

Astăzi, uite, au trecut 5 ani de la dispariția dintre noi a Regelui Mihai. El și Ana lui se știu de la 18 ani și, cum se spune, doar moartea i-a despărțit. Deși au trecut […]

Trei lucruri îs negre și bucură pe lumea asta: umorul, banul și ochiul de femeie! De aia Dumnezeu a dat pe lume o femeie ca Marghiolița, ca să treacă peste toate: și peste umorul mahalalelor, […]

Veronica era negricioasă și firoscoasă, Mihai era scundicel și păros Adică aveau defecte destule. Dar, unul în ochii celuilalt se pierdeau. Veronica avea doi copii cu soțul Miclea și se bănuiește că ar fi împărtășit […]

Corneluș o iubise cu blândețe, deși văzuse ea că are ceva animalic, greu de stăpânit, că nu ținea cont de durere, de femeie. Nu știu nici ea cum el o duse c-o vorbă și-o împlinise. […]

Zaraza: „Când apari, senorita, în parc pe-nserat / Curg în juru-ți petale de crin.” Și intră în “Vulpea Roșie”. Și-și puse trupul uite așa. Și și-l așeză pe scaun uite așa. Era corp, trup, cum […]

Eu, ce să fac? Umblu, mă plimb, îmi fac treaba de văzător al Bucureștiului. Nu-s pavăză, nu-s civic, nu-s guru. Pentru că există multe feluri de oameni în orașul ăsta: civicii, indiferenții, morocănoșii, chițibușarii, plătitorii […]

Trotinetele electrice sunt dovada cea mai simplă a haosului din capul bucureștenilor. Nu știu alții cum sunt, dar a alege praful de neghina unora din capul contemporanilor noștri e lucru imposibil. Să mă explic, că […]

Știm câini, știm cai, știm lei, tigri. Știm de toate legate, ținute-n loc de lesă Știm și gluma cu portofelul sau suta de lei. În care banii erau legați și trași cu ață ca păcăliciul […]

Am nimerit în Cimitirul Bellu. Nu, încă nu ca unul dintre chiriași, doar ca trecător pe alei, punând un buchet de flori. Să vezi încă lumea dintre cei vii este un clenci, o prindere între […]

Am fost alaltăieri la buticul meu preferat cu de toate. E pe Coposu-Mântuleasa Mi-au lipsit omul și locul. O supergagică foc de negustoreasă, de o viață singură în biznis, luptându-se cu trenduri și alte mațe […]

Chiloții de pe sârmă. Din balcon Cumva a trecut un fel de a fi, o intimitate împărtășită. Tiptil-tiptil. Când te plimbi prin mahalale e bine să citești unde te afli după rufele de pe sărmă. […]

Doamnelor și domnilor, mă aflu într-o piață. Râmnicu Sărat. O piață care nu este orice piață, este Piața Copilăriei Mele. O lume aparte, pentru că numai eu știu ce a fost și ce e locul […]