Au secat șuvoaiele de petrol și de bani care au îmbogățit Bucureștiul. Rafinăria de la Câmpina a fost vândută și nu se știe dacă va fi protejată drept monument istoric

În cei 126 de ani de istorie, Rafinăria de la Câmpina a reprezentat gloria petrolului românesc descoperit pe Valea Prahovei, supranumită California României. Societatea “Steaua Română” a fost înființată în anul 1895, cu capital majoritar austro-ungar și englez. 

Arc peste timp, în 18 aprilie 2022, Tribunalul București a dispus radierea S.C „Steaua Română S.A” (firma înființată în anul 1990 care s-a folosit de fostul brand istoric) din Registrul Comerțului, cu un an înainte fiind declarat falimentul ei. Se încheiau astfel 126 de ani de istorie ai faimoasei Rafinării din Câmpina. Apoi, a fost vânduta, în prezent având mai mulți proprietari. Mai jos, interviu cu Mădălin-Cristian Focșa (master în istorie – specializarea Patrimoniu Cultural), un tânăr din Câmpina care încearcă să convingă autoritățile de valoarea extraordinară a patrimoniului industrial, istoric și cultural al Rafinăriei.

„Rafinăria era sufletul orașului Câmpina. Avem încă un ansamblu de patrimoniu industrial unic”

Mădălin-Cristian Focșa: “Rafinăria din Câmpina reprezintă un ansamblu de valoare istorică națională, rămas până azi mărturia cea mai palpabilă a rolului important jucat de Societatea „Steaua Română” în dezvoltarea României în prima jumătate a secolului trecut. Este cea mai veche din Europa -și chiar din lume- care păstrează componente de la origine”.

În anul 1909, Rafinăria de la Câmpina prelucra peste 30% din producția de petrol a țării

În vara anului 1909, Regele Carol I și Regina Elisabeta au vizitat Rafinăria “Steaua Română”. Iată cum descriau ziarele vremii acel moment:

“Suveranii s-au îndreptat spre Rafinăria Societății Steaua Română. Fiind pe înserate, vasta rafinărie, care înota în lumină electrică, era de un aspect într-adevăr feeric. La intrare s-au făcut ornamentațiuni de foarte mult bun gust și destul de costisitoare. Un tunel de aproape 60 de metri, format din arcuri de triumf, conducea la un pavilion, decorat cu mii de globulețe electrice tricolore”.

Dintr-un raport adresat Regelui Carol I aflăm că, în anul 1909, Rafinăria de la Câmpina prelucra peste 30% din producția de petrol a țării:

În perioada 1908-1909 s-au rafinat 36.468 de vagoane de țiței, obținându-se 3.118 vagoane de benzină ușoară, 645 de vagoane de benzină grea, 10.476 de vagoane de petroluri lampante diverse, 283 de vagoane de uleiuri diverse, 39 de asfalt, 73 de parafină, 3144 de vagoane de păcură. 55, 82% din producție a mers la export.

Rafinăria „Steaua Română” are o istorie tumultuoasă. A intrat în posesia germanilor în Primul Razboi Mondial, a fost bombardată de aviația anglo-americană în cel de-al Doilea Razboi Mondial și apoi a fost exploatată de ocupanții sovietici. Comuniștii i-au spus „Intreprinderea Rafinăria Câmpina”, iar capitalismul în stil românesc i-a adus sfârșitul.

Mădălin-Cristian Focșa a făcut inventarierea clădirilor istorice care au supraviețuit timpului, inclusiv bombardamentelor din 1944 ale aliaților 

Rafinăria rămâne însă un simbol pentru orașul Câmpina și pentru istoria industriei românești. Sirena dădea ora exactă pe Valea Prahovei atunci când se schimbau turele de muncitori: la 3 după-amiaza, la 11 noaptea și la 7 dimineața. Mădălin-Cristian Focșa a adresat o Scrisoare deschisă autorităților, a făcut cercetări timp de 5 ani, și a inventariat clădirile istorice care au supraviețuit, inclusiv bombardamentelor aliaților din anul 1944.

“Am făcut aceasta din pasiune pentru istoria Câmpinei și pentru patrimoniul cultural, ca un exercițiu motivațional de implicare civică”

Mădălin-Cristian Focșa este singurul autor care a publicat un articol științific despre valoarea cultural-istorică a Rafinăriei de la Câmpina. El a redactat o formă completată parțial (doar cu elementele esențiale) a fișelor analitice de inventariere (FAI-M), pentru fiecare dintre componentele Rafinăriei.

“Patrimoniul industrial al rafinăriei este unic, nu se mai găsește nicăieri în Europa și, probabil, nicăieri în lume”

B365.ro: De ce este importantă rafinăria pentru orașul Câmpina și pentru România?

Mădălin-Cristian Focșa: “Este foarte importantă pentru că un astfel de patrimoniu industrial nu se mai găsește, probabil, nicăieri în lume, dar sigur nu mai există în Europa. Este un ansamblu istoric care păstrează elemente de patrimoniu industrial din fiecare deceniu al secolului XX și câteva componente din secolul al XIX-lea. Pentru Câmpina este esențială, orașul s-a dezvoltat integral datorită ei. Este clar, fără discuție, cea mai valoroasă rafinărie din Europa, din punct de vedere al patrimoniului”.

B365.ro: Când ați început să fiți pasionat și preocupat de protejarea acestui patrimoniu industrial?

Mădălin-Cristian Focșa: “În 2019-2020 mi-am pus problema pentru prima dată că Rafinăria merită să fie conservată și valorificată. Dacă nici în capitală nu se pot conserva și salva toate lucruri valoroase, atunci în Câmpina, care are o comunitate de sub 30.000 de locuitori la ultimul recensământ, vă închipuiți ce greu este. Comunitatea însă rezonează cu destinul Rafinăriei, datorită faptului că aproape orice câmpinean a avut pe cineva în famile care a avut o legătură cu Rafinăria, dacă nu a lucrat în ea. Lumea însă nu își închipuie că cele mai valoroase compomente se pot conserva și refolosi cu succes”.

„Proprietarii au intenții de a valorifica cumva acest simbol pentru comunitate”.

B365.ro: Ce se întâmplă cu Rafinăria de la Câmpina acum și cum îi vedeți viitorul?

Mădălin-Cristian Focșa: “Totul depinde de intențiile proprietarilor și, din câte se pare, ele nu sunt deloc negative, mai ales din ceea ce au declarat până acum și cu ocazia Zilelor Porților Deschise organizate vara trecută. Aveau clar intenții de a valorifica cumva acest simbol pentru comunitate”.

“Am pus cap la cap documente de arhivă, planuri vechi și am realizat fișele analitice de inventariere”

Mădălin-Cristian Focșa: “Eu le-am ușurat munca celor care ar trebui să protejeze acest patrimoniu cultural industrial. Documentația istorică pentru un eventual dosar de clasare se poate baza pe cercetarea făcută de mine în ultimii 5 ani. Am pus cap la cap documente de arhivă, planuri vechi și am realizat fișele analitice de inventariere, documente care sunt osatura oricărui studiu istoric pentru un dosar de clasare. Chiar și documentația tehnică ar costa mai puțin pentru că, din câte am înțeles, există deja o scanare 3 D pentru întreaga Rafinărie, care ar diminua mult costurile. Pe baza scanării se pot face foarte ușor relevee. Insă, doar autoritățile pot să decidă ce trebuie clasat ca monument istoric”.

Aici link-ul cu trimitere la fișele analitice de inventariere:

https://drive.google.com/drive/folders/13r2ObFU5u3jV9V_RL0q54qiL0TkAyGzx

“În timp, acest patrimoniu industrial unic în Europa ar putea să aducă beneficii fantastice pentru comunitate”

B365.ro: Cum vedeți viitorul acestui ansamblu?

Mădălin-Cristian Focșa: “Cele mai valoroase componente ale Rafinăriei – nu toate, evident, dar cele clasabile oricum nu depășesc 10% din suprafața Rafinăriei, după cum vedeți pe planul meu- ar trebui să fie conservate și valorificate prin reconversie funcțională. Adică, proprietarii ar putea să facă în acele spații absolut orice și-ar dori, folosindu-se de elementele existente. Rafinăria ar putea să devină o destinație socio-culturală, acolo pot fi unități de producție, birouri, se pot face orice fel de activități profitabile. Eu visez ca acest patrimoniu să aducă profit atât pentru comunitate, cât și pentru proprietari. Lucrurile acestea fiind unice în lume, în timp pot aduce beneficii fantastice. Cel mai mult mă îngrijorează lipsa de reacție și de implicare a autorităților care ar trebui să protejeze și să valorifice patrimoniul, adică Ministerul Culturii și Direcția Județeană de Cultură Prahova. Dacă ar fi conștienți de valoarea fantastică a acestei rafinării ar fi cu totul altceva”.

Mai jos, cităm o parte din Scrisoarea deschisă adresată de Mădălin-Cristian Focșa autorităților, supusă atenției Direcției Județene pentru Cultură Prahova, Ministerului Culturii și Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.

Stimați specialiști,

În ziua de 9 decembrie 2021, Direcția Județeană pentru Cultură (D.J.C.) Prahova declanșa – conform atribuțiilor proprii și în baza legislației în domeniu – procedura de clasare în Lista Monumentelor Istorice a obiectivului „Rafinăria Steaua Română” din municipiul Câmpina. Acesta reprezintă un ansamblu de valoare istorică națională, rămas până azi mărturia cea mai palpabilă a rolului important jucat de Societatea „Steaua Română” în dezvoltarea României, în prima jumătate a secolului trecut – în fapt, rafinăria de la Câmpina este cel mai grăitor martor al anilor de glorie a petrolului românesc. Conform legislației (art.14 din Legea 422/2001), timp de maximum 12 luni de la declanșarea procedurii de clasare, obiectivul a beneficiat de regimul juridic al monumentelor istorice. În acest răstimp, dosarul de clasare ar fi trebuit „întocmit” (vezi art.13 din aceeași lege) de către D.J.C. Prahova.

“Se impune inventarierea riguroasă a Rafinăriei, din punct de vedere al patrimoniului cultural”

Înaintea oricăror altor pași din această procedură, se impunea însă inventarierea riguroasă a rafinăriei, din punct de vedere al patrimoniului cultural, pentru a putea fi evaluată în mod obiectiv. Deși intenții și chiar oferte au existat, nu cunoaștem să fi avut loc în acest an scurs de la declanșarea clasării, nicio astfel de inventariere – făcută conform art.12 alin.(1), (2) și (4) din legea menționată, dar și art.3 din Normele metodologice de clasare și inventariere a monumentelor istorice (aprobate prin Ordinul MCC nr.2260/2008). Dacă totuși va fi avut loc, o inventariere s-a făcut poate numai de către proprietarii obiectivului, și oricum nimic despre ea nu a fost făcut public.

“Rafinăria „Steaua Română”, peisaj industrial unicat”

Separat de această inventariere, doresc să atrag atenția asupra faptului că toate aceste instalații și clădiri conțin (de regulă la interior, dar nu neapărat) un patrimoniu mobil foarte variat și valoros, legat de clădirile și instalațiile respective, despre existența căruia subsemnatul cunosc doar câteva detalii de la foști angajați ai rafinăriei. Acesta ar trebui și el inventariat din punct de vedere cultural-istoric – de fapt cu el ar fi trebuit început, căci patrimoniul mobil este întotdeauna mult mai vulnerabil decât cel imobil. În urma inventarierii patrimoniului mobil, evaluările din aceste fișe pot crește substanțial și noi fișe pot apărea, pentru că utilajele, aparatele și uneltele istorice dau greutate oricăror clădiri, oricât de banale, dar în special celor de patrimoniu industrial.

“Vă adresez rugămintea să oferiți publicului, în spiritul principiilor transparenței și interesului comunitar, detalii asupra perspectivelor și așteptărilor de viitor”

De altfel, însăși Secțiunea Evidență din Comisia Națională a Monumentelor Istorice a atras atenția (în ședința din mai 2021 la care s-a discutat cazul rafinăriei de la Câmpina) asupra faptului că patrimoniul mobil este inseparabil de cel imobil – așadar trebuie evaluate împreună. Vă transmit așadar aceste fișe (FAI-M) completate parțial, pentru a fi un punct de plecare în muncă dumneavoastră de evaluare a acestui obiectiv, adresându-vă totodată rugămintea să faceți public stadiul demersurilor pe care le-ați întreprins dumneavoastră până în acest moment – nu neapărat pentru clasarea, cât mai ales pentru inventarierea și cunoașterea patrimoniului cultural-istoric al rafinăriei „Steaua Română” de la Câmpina.

„Un obiectiv cu valoare națională care trebuie conservat”

Și, de asemenea, vă adresez rugămintea să oferiți publicului, în spiritul principiilor transparenței și interesului comunitar, detalii asupra perspectivelor și așteptărilor de viitor, în ce privește conservarea și valorificarea părților importante din acest ansamblu. Cu atât mai mult cu cât ne aflăm în fața unui obiectiv de certă valoare (cel puțin) națională, iar dumneavoastră reprezentați autoritățile responsabile de conservarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural național, de transmiterea acestuia către generațiile viitoare.

Cu aleasă prețuire și multă speranță,

Mădălin-Cristian Focșa, Câmpina, 9 decembrie 2022.

Demersul lui Mădălin-Cristian Focșa în vederea cercetării și evaluării rafinăriei este susținut de următorii experți/specialiști atestați MC:

Arh. Șerban Sturdza (președinte ProPatrimonio, membru coresp. al Academiei), dr.arh. Ruxandra Nemțeanu, arh. Irina Popescu-Criveanu și dr.arh. Toader Popescu. De asemenea susțin demersul și conf.univ.dr. Florentina Nițu (decanul Facultății de Istorie – Univ. din București), prof. univ. dr. arh. Ana-Maria Zahariade (UAUIM), conf. univ. dr. geogr. Bogdan Suditu (coordonator „Strategia Națională de Protejare a Monumentelor Istorice”), prof. univ. dr. Gheorghe Calcan (UPG Ploiești), dr. cercet. muzeogr. Emilia Iancu (Ploiești), dr.ist. Dorin Stănescu (Ploiești), dr.ist. Andrei-Răzvan Voinea, exp.cons.tehn.muzeogr. Olimpia Andrei (Mz. Naț. Tehnic), Ana Rubeli (președinte As. Culturală „Aici A Stat”), jurnalist Liviu Mihaiu (dir.ed. „Radio Guerilla”), arh. Ștefana Pascu-Nica, ing. Matei Sumbasacu.

Deși Mădălin-Cristian Focșa a revenit cu adrese la terminarea termenului legal de răspuns (ianuarie 2023), până acum nu a fost înregistrată nicio reacție la Scrisoarea deschisă către DJC Prahova și Ministerul Culturii.