Au mijit zorii revoluţiei. Şi-atât

S-au golit câteva canistre de gaze lacrimogene, unii s-au jucat de-a GTA pe gratis iar jurnaliştii au mâncat şi ei o bucată de pâine. Şi cam atât. Ne-au băgat în seamă, musai de zis, ăştia de pe-afară care au trecut la bilanţul anului, care abia a început, o revoluţie. E drept, aici ar trebui adăugate şi aranjamentele stradale din Centrul Capitalei care au primit o spoială. În rest nimic. Doar oameni nervoşi şi plictisiţi în acelaşi timp, copii de 11 ani care cer alegeri anticipate şi nebuni care abia aşteptau să latre la un microfon. În ton cu anotimpul ciudat care scaldă în această perioadă Bucureştiul. A fost o revoluţie doar în scripte, la fel ca iarna din calendar. Maşina de propagandă a fost recalibrată iar forţele de ordine au suflat în praful de pe tobă. Sau de pe scuturi, după caz. În provincie, în schimb, vâjâiturile bastoanelor de la Unirii au ajuns ca nişte valuri de tsunami. Dar sunt prea încleiaţi. Doar părinţii cu odraslele gonite de-acasă de lipsa de oportunităţi din oraşele de baştină au privit, cu frunţile lipite de televizoare, cum ici-colo câteva focuri aprinse cu benzină, tocmita special pentru acest lucru cu câteva ore înainte, mocneau în oasele unor bănci pe care tinerii se giugiuleau între două schimburi, în aceiaşi zi. Unii au dormit, alţii au fost la kilometrul 0. Alţii au înroşit telecomanda, alţii Facebook-ul şi Twitter-ul. Acum, la 72 de ore distanţă e linişte. Atât de linişte încât a devenit aproape plictisitor. Suntem la fel de nemulţumiţi, la fel de nemâncaţi, la fel de discriminaţi, la fel de oprimaţi. Dar suntem liniştiţi. Pentru că nu-i aşa, ce ne-am face ca naţie dacă cineva ne-ar mai lua o dată perna de sub cap? Probabil că ne-am izbi din nou, inopinat, căpşorul plin de idei „de mai bine” de caldarâmul rece al realităţii. Oricum a fost ceva: 1.000 de oameni, scoşi în stradă de trei televiziuni, două partide de opoziţie şi-un Arafat.

Somn uşor, Bucureşti! SMURD-ul veghează.