MAKE BUCHAREST GREAT AGAIN

Au dat foc casei lui Mihail Sadoveanu din București de trei ori. Minunata Vilă în stil brâncovenesc nu mai are acoperiș și s-a făcut scrum pe jumătate

Vila în care Mihail Sadoveanu a scris “Baltagul” și “Frații Jderi”, de ne băteau la cap la școală cu Jder cel mititel, a fost incendiată pentru a treia oară. Se află pe strada Barbu Delavrancea din București, nr 47, central, în zonă protejată, și face parte din faimoasa parcelare a Clucerului, sau parcelarea Boerescu-Delavrancea, proiect antebelic al arhitectului Ioan D. Trăjănescu, cu case construite DOAR în stil neoromânesc. Cum a fost scoasă clădirea, cu o miză de aproape 800 de mp de teren, de pe Lista Monumentelor Istorice și ce mai poate veni pentru ea după pârjol, mai jos la Make Bucharest Great Again, un proiect B365.ro, dedicat salvării patrimoniului Bucureștiului.

Ce scrie pe Baltag, Gheorghiță?” îl întreba Vitoria Lipan pe feciorul ei. “Gheorghiță, mi se pare că pe baltag e scris sânge”. Ce scrie pe casa din București în care a locuit și a scris Mihail Sadoveanu? Foc, scrie. Foc și scrum, distrugere și vandalism. Foc scrie, mămucă.

casa, arsa, sadoveanu
Casa Sadoveanua ars in trei rânduri, foto credit 112patrimoniu.ro

Plăcuța cu “Aici a locuit Mihail Sadoveanu” a dispărut, apoi Vila a fost incendiată, în special între Crăciun și Revelion

112patrimoniu.ro: “De ani buni, imobilul din strada Delavrancea 47, ZCP 58, parcelarea Clucerului, se degradează treptat. Aflat în spatele Școlii Gimnaziale “Pia Brătianu”, imobilul cu terasă cu coloane reprezentând o interpretare elegantă a tipicului parcelării respective, avea pe fațadă, la intrare, o placă de marmură pe care scria “Aici a locuit scriitorul Mihai Sadoveanu”. A fost retrocedat în stare bună în anii ’90, iar după ce mai întâi a dispărut placa memorială, casa s-a degradat treptat și a fost incendiată în trei rânduri, îndeosebi între Crăciun și Revelion. Acoperită cu vegetație spontană, pierzând acoperișul și o parte din planșee, casa rezistă totuși neașteptat de bine intemperiilor și vandalismului la care a fost supusă, păstrând câteva detalii cu adevărat speciale pentru perioada în care a fost construită. Imaginile sunt din aprilie 2009 cu acoperiș, apoi din 2014 cu primele incendii și actual cel din noiembrie 2021. Recent a fost curățată de vegetația spontană și riscă să fie demolată. Reprezintă un pericolul sanitar, se află în spatele unei școli”.

casa, sadoveanu,
„Casa rezistă totuși neașteptat de bine intemperiilor și vandalismului la care a fost supusă, păstrând câteva detalii cu adevărat speciale pentru perioada în care a fost construită.” Foto credit 112.patrimoniu.ro.

112patrimoniu.ro, locul unde poți semnala orice distrugere de patrimoniu pe care o observi în București

Despre 112patrimoniu.ro am mai vorbit în articolele mele. Practic, e ca un fel de Telefonul Copilului sau 112 pentru situațiile în care ne aflăm NOI în pericol. Un 112 al clădirilor de patrimoniu. Când vezi că o casă veche și valoroasă este distrusă, că o fațadă este mutilată, scrii și spui tot ce ai văzut. Și mult bine faci că nu treci pe celălalt trotuar, indiferent.

Dorothee Hasnaș, arhitect, coordonator de proiect 112patrimoniu.ro: “112patrimoniu.ro este o platformă a Ordinului Arhitecților din România, filiala București, care își dorește ca cetățenii Bucureștiului și ai țării să înțeleagă Patrimoniul ca pe un bun al lor. La observarea unei situații de distrugere a patrimoniului, utilizatorul poate completa un formular simplu, iar algoritmul va trimite sesizarea către instituția competentă, în baza unei analize integrate”.

Poliția sectorului 1 are datoria să se ducă la fața locului, să facă o constatare, pentru că imobilul se află într-o zonă protejată”

Dorothee Hasnaș, arhitect: “În cazul Casei Sadoveanu am trimis adrese oficiale Poliției locale sector 1, Muzeului Literaturii, Direcției de Cultură și Primăriei sectorului 1. Am primit răspuns doar de la Muzeul Literaturii care ne-a comunicat că imobilul nu se află în patrimoniul său. Dacă Vila Sadoveanu a fost declasată, înseamnă că au fost interese acolo, mai ales că ea este una cu mult mai specială decât vecinele sale din aceeași parcelare. Poliția locală are datoria să se ducă la față locului, să vadă degradarea, să facă o constatare, pentru că imobilul se află într-o zona protejată, de mare importantă pentru București”.

Casa Sadoveanu pe vremea când avea acoperis. Foto credit 112patrimoniu.ro

Profirița”, fata lui Sadoveanu a fost chiriașă în casa în care-a locuit până la retrocedare

În Vila în care s-a mutat familia Sadoveanu când a venit în București, în anii ’30, a locuit Profira Sadoveanu, fiica scriitorului. “Profirița”, cea care i-a fost secretară, corectoare, bibliotecară, umbra devotată a tatălui ei. A locuit în casa de pe strada Delavrancea în anii comunismului cu chirie și a murit în sărăcie în anul 2003, într-un apartament din Berceni. A fost înmormântată la Cimitirul Străulești 2. Clădirea Sadoveanu a fost naționalizată prin Decretul 92 din anul 1950.

Casa Sadoveanu in anul 2009, pe vremea când avea acoperis. Foto credit 112patrimoniu.ro

Primarul Viorel Lis a restituit casa monument istoric proprietarei de drept, în anul 1997

Pe lista imobilelor luate cu japca de comuniști, la poziția 3558, am găsit numele unui anume domn Victor Huch căruia i-au fost confiscate două case, una pe Intrarea Știrbey Vodă nr 4 și alta pe Barbu Delavrancea 47, cea care face astăzi conținutul acestui articol. După 1990, imobilul a fost clasat drept “Casă Memorială” și a trecut în responsabilitatea Ministerului Culturii. În anul 1997, vila i-a fost restituită doamnei Ruxandra Ioana Huch, proprietara de drept a imobilului, în baza dispoziției Primarului General al PMB, Viorel Lis, cu nr. 1537 din 13.10.1997. “Primarul General dispune: Art 1. Restituie în proprietatea doamnei Huch Ruxandra Ioana imobilul situat în strada Barbu Delavrancea nr.47, sector 1, compus din casă, garaj și teren cu suprafață de 788,10 mp”.

Răzvan Theodorescu e cel care a semnat, în 2004, ordinul de declasare a monumentului istoric

În anii 1998 și 1999, proprietara a încercat să declaseze imobilul, însă Ministerul Culturii a refuzat ideea. Doamna Huch a atacat în justiție decizia Ministerului, însă în anul 2003 instanța a dat câștig de cauză Ministerului Culturii. Casa în care a locuit Sadoveanu a fost până la urmă declasată și scoasă din Lista Monumentelor Istorice prin ordinul Ministrului Culturii și Cultelor, Răzvan Theodorescu, nr. 2.046 din 04.02.2004, deși valoarea sa istorică și culturală justifica păstrarea ei pe Lista Monumentelor Istorice din București.

sadoveanu, si, profira, sadoveanu
Mihail Sadoveanu si fiica sa, Profira care a locuit in Vilă până la retrocedarea ei. Foto Credit Agerpres.
Cum se declasează un monument istoric? Și de ce?

Ordinul lui Răzvan Theodorescu a fost publicat în Monitorul Oficial nr 282 în 31 martie, 2004. “Având în vedere Dosarul de declasare nr 887 din 14 mai 2003, precum și Avizul Comisiei Monumentelor Istorice nr 15/E din 18 decembrie 2003, Ministrul Culturii și Cultelor emite următorul ordin; Articolul 1: Imobilul Casa Mihail Sadoveanu, având până la data prezentului ordin regimul juridic de monument istoric în lista monumentelor istorice/1992 a Municipului București, se declaseaza”. Făra explicații. Doar semnezi și publici in Monitor. Cum se declasează un monument istoric? Procedural toate declasările sau clasarile sunt analizate de Comisia Națională a Monumentelor Istorice- Secțiunea de Evidență. Se întocmește un dosar de un specialist atestat de Ministerul Culturii, în care se demonstrează lipsa valorilor. Membrii comisiei analizează documentația și propun clasarea/declasarea. La urmă, Ministrul semnează ordinul.

Imobilul Casa Mihail Sadoveanu, având până la data prezentului ordin regimul juridic de monument istoric în lista monumentelor istorice/1992 a Municipului București, se declaseaza”. Făra explicații. Foto credit 112patrimoniu.ro.
Parcelarea Boerescu-Delavrancea este creația unui mare arhitect de biserici și de locuințe individuale în Cotroceni și Floreasca

Vila Sadoveanu este cu atât mai valoroasă cu cât a fost ridicată într-o zonă specială, protejată a Bucureștiului, în Parcelarea Clucerului sau Parcelarea Boerescu-Delavrancea. În perioada antebelică, zona urbană a fost construită de Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine și a constituit proiectul câștigat și realizat de arhitectul Ioan D. Trăjănescu. Lui Trăjănescu îi datorăm multe biserici în București (Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel Belvedere din parcelarea Grant, Biserica Sfântul Ioan Botezătorul Ferentari, Palatul Ligii Culturale Române, astăzi Teatrul Bulandra, multe locuințe individuale în Drumul Sării, Cartierul Uranus despre care am scris AICI, Cotroceni sau Floreasca. Până și Crematoriul Uman Cenușa, cu decorația capelei, parcul și columbarul este tot creația sa.

Primăria se angaja să realizeze toate lucrările de utilităţi şi amenajări peisagistice din parcelarea Boerescu-Delavrancea”

Dr. Oana Marinache, istoric de artă: “Dezvoltarea Bucureştiului înspre nord reprezintă una dintre cele mai interesante etape istorice de la începutul secolului al XX-lea. Parcelarea de vile a familiei Boerescu, iniţiativă privată, devine atractivă pentru Comuna Bucureşti, care cumpără terenurile în anul 1911, impunând un regulament de construire. Comuna Bucureşti, condusă de D. Dobrescu, cumpără în 1911 de la moştenitorii Boerescu un teren de 67000 m.p. pentru suma de 237000 lei, din care vor ceda Societăţii Locuinţelor Eftine o suprafaţă de 14532 m.p. (58128 lei) spre str. Clucerului. Restul terenului este împărţit în 20 de loturi (suprafaţa lor fiind de 21403 m.p.) care sunt licitate pentru preţuri cuprinse între 12 şi 25 lei/m.p. Suprafeţele loturilor erau cuprinse între 698 m.p.şi 1424 m.p. fiind destinate unor cumpărători cu un statut social şi economic ridicat. Primăria se angaja să realizeze toate lucrările de utilităţi şi amenajări peisagistice. Regulile impuse erau asemănătoare celor din Parcul Ioanid, succesul din 1909-1911 servindu-le drept model. Însă proiectul nu se realizează înainte de război (. ..) Începând cu anul 1923 se emit și autorizațiile de construcție, aici mutându-se funcționari publici din instituțiile subordonate Primăriei și din unele ministere, aceștia fiind beneficiarii Legii Împroprietăririi. Zona se populează rapid, autoritățile impunând stilul neoromânesc al vilelor.” Oana Marinache este preşedinte al Asociației Istoria Artei.

sadoveanu, si, gheorghiu, dej
“Ceahlăul Literaturii” a pus umărul la modul propriu la instalarea comunismului în România, în cei mai negri ani, cei ai ocupației sovietice. In imagine Gheorghe Gheorghiu Dej si Mihail Sadoveanu. Foto credit Fototeca Online a Comunismului Romanesc.
Autoritățile au impus constructorilor vilelor stilul arhitectural neoromânesc ”

Studio Zona, asz.ro, este un proiect de istorie publică început în anul 2016 de cercetători de la Facultatea de Istorie a Universității București și de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, specializat în istorie urbană și culturală, în special în cea a Bucureștiului. Arhitecții Ruxandra Nemțeanu și Adina Spoială au dedicat un studiu Parcelării Boerescu- Delavrancea.

Studio Zona: “La scurt timp după începerea activității, Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine a construit una dintre cele mai importante parcelări de locuințe-tip, pe strada Clucerului, care a reprezentat începutul simbolic al reformei locuințelor și adoptarea stilului neoromânesc. Proiectul locuințelor era semnat de arhitectul Ioan D. Trăjănescu. Arhitectura a fost primită cu entuziasm de către critici: Universul Literar considera că „în amestecul de vile de la șosea, locuințele ieftine, prin simplicitatea lor, prin puritatea formei și a stilului și prin cerdacele lor pitorești, răsar ca o arătare din vremurile trecute când se păstra o bună tradiție în meșteșugul de a se clădi la noi”.

Sadoveanu si fiica sa, Profirița.
Arhitect Trăjănescu: balcon din lemn, ancadramente semicirculare ale ferestrelor, ornamente neoromânești”

Studio Zona: “Trăjănescu a proiectat pe baza unor referințe la arhitectura tradițională ca principală influență asupra proiectului său: balconul din lemn („foișor”), ancadramentele semicirculare ale ferestrelor de pe fațadă, precum și ornamentele dintre parter și etaj, toate destinate să conecteze trecutul cu prezentul, să construiască o comunitate aparte și să îi dea un sens și o semnificație. Un perete cu un strat dublu de cărămizi și un coș separă locuințele cuplate de la acoperiș până în pivniță. În continuarea sa, gardul dintre cele două case separă grădinile, marcând clar proprietățile. Locuitorii foloseau drept acces ușa laterală prin care se intra într-o sală mică, plasată sub foișor, și se continua spre cele două camere. La etaj se găseau dormitoarele, în timp ce învelitoarea era acoperită cu eternit. Toate casele erau dotate cu sobe pe lemne (…) Parcelarea a reprezentat aspirația burgheziei la statutul de elită, iar vila în stil neoromânesc, unul din mijloacele de a dobândi o poziție mai bună în societate”.

Tovarășul Sadoveanu s-a mutat în casa Mitropolitului Visarion Puiu, condamnat la moarte pentru că a spus că “numele lui Stalin va fi blestemat din veac în veac”

Și pentru că aceasta chiar nu se învață la școală, dacă tot vorbim de case, Sadoveanu a avut mai multe în București, Iași și Fălticeni. Moșii, cabane de vânătoare și o casă de odihnă lângă Mănăstirea Neamțului, la Vânători, gard în gard cu Rezervația de zimbri. Casa de vacanță în care a stat Sadoveanu între anii 1944-1961 a aparținut Mitropolitului Visarion Puiu, Înalt Prelat care s-a refugiat în Occident după venirea comuniștilor la putere. Tribunalul Poporului l-a condamnat la moarte în contumacie în anul 1946 și a fost excomunicat de Sfântul Sinod al BOR în 1950. A fost reabilitat de BOR în 1990. Visarion Puiu, Mitropolit al Bucovinei și șef al Misiunii Bisericești pentru Transnistria, cu sediul la Odessa până în 1943, a construit casa de care s-a bucurat Sadoveanu. Despre Mitropolit Nicolae Iorga spunea că “este unul dintre cei mai culți clerici ortodocși”. Parintele Visarion Puiu, anticomunist nativ, a murit în exil în Franța. Dupa 1944 nu a mai văzut niciodată România.

casa, sadoveanu, neamt
Casa de vacanță în care a stat Sadoveanu între anii 1944-1961 a aparținut Mitropolitului Visarion Puiu, Înalt Prelat care s-a refugiat în Occident după venirea comuniștilor la putere. Foto credit Andrei Stefan, ” Casa Memorială Sadoveanu Neamț”.
Cu mâna talentată cu care și-a scris romanele, “Ceahlăul Literaturii” a semnat și ordine de condamnare la moarte în anii ’50

Ceahlăul Literaturii” a pus umărul la modul propriu la instalarea comunismului în România, în cei mai negri ani, cei ai ocupației sovietice. A ocupat funcțiile de Președinte al Adunării Deputaților, a scris “Mitrea Cocor”- o monstră de realism socialist-, a rostit celebrul discurs “Lumina vine de la Răsărit” care avea să devină sloganul regimului. A îndeplinit rolul de gazdă pentru delegațiile sovietice conduse de Andrei Vâșinski și Vladimir Kemenov și a primit Premiul Lenin pentru Pace în anul 1961.

“Ceahlăul Literaturii” a pus umărul la modul propriu la instalarea comunismului în România, în cei mai negri ani, cei ai ocupației sovietice. In imagine casa de odihnă de la Mrea Neamt. Foto credit „Casa Memorială Sadoveanu Neamț”.
Când Conu’ Mihai devenit Tovarăș a cerut bodyguard care să știe să joace șah

După ce-a devenit Tovarăș de nădejde, Sadoveanu s-a mutat din casa de pe Delavrancea în Vila Franasovici, din strada Pitar Moș, nr 20 din București. În timpul monarhiei, Vila a aparținut lui Richard Franasovici, diplomat, Ministru de interne, Ministrul Regal al Afacerilor Străine la București, Ambasador extraordinar și plenipotențiar al Majestății Sale la Paris și la New-York. “Când Sadoveanu a ajuns în funcții reprezentative i s-a pus milițian cu post fix la poartă pe strada Pitar Moș. Se spune că ministrul de interne Teohari Georgescu i-a atras atenția că are nevoie și de un însoțitor permanent în casă, la birou și în mașină, un fel de bodyguard cu funcție triplă: și a te apăra și a observa și a raporta tot ce faci. Conu Mihai a făcut întîi un semn de acceptare, apoi s-a mișcat și a ridicat degetul ca și cum s-ar fi răsgândit: – Aveți ceva important? – Da, a răspuns taciturnul: Să știe șah. A doua zi s-a prezentat la el un agent între două vârste, cu o cutie de șah la subsuoară. Sadoveanu a evaluat valoarea pieselor de fildeș, apoi i-a indicat: – Șezi în camera de alături. Vii aici cu tablă, întotdeauna după ce îmi iau micul dejun”, “Amintiri din Casa Scriitorilor”, Corneliu Leu, 2002, Editura Realitatea.

casa, sadoveanu, pitar, mos
După ce-a devenit Tovarăș de nădejde, Sadoveanu s-a mutat din casa de pe Delavrancea în Vila Franasovici, din strada Pitar Moș, nr 20 din București. Foto credit Agerpres.
Sadoveanu a primit cadou conacul lui Pamfil Șeicaru și s-a făcut “Conte de Ciorogârla”

Sadoveanu, Titanul care ținea în mână sentințele Tribunalului Poporului a mai primit din partea regimului și Conacul de la Ciorogârla, proprietatea lui Pamfil Șeicaru, fost ziarist și director al ziarului Curentul. Pamfil Șeicaru a fost judecat în lipsa și condamnat la moarte în anul 1945 în “Procesul ziariștilor fasciști criminali de război vinovați de dezastrul țării”. Pe proprietatea pe care Șeicaru a primit-o în calitate de purtător al Ordinului Mihai Viteazul, decorație primită datorită faptelor sale de vitejie din Primul Război Mondial, s-a instalat Mihail Sadoveanu, “Contele de Ciorogârla”, după cum îi spunea Pamfil Șeicaru. În anul 1954, Pamfil Șeicaru i-a scris lui Sadoveanu, spune Victor Frunză în “ Destinul unui condamnat la moarte, Pamfil Șeicaru”.

pamfil, seicaru
Pamfil Seicaru a murit in exil, in Spania. Pe proprietatea lui de la Ciorogârla s-a mutat acelasi Sadoveanu.
Dimensiunile talentului dumitale, tovarășe, nu pot acoperi găleata cu lături a marxismului de ocazie pe care o porți cu atâta zel”

Dimensiunile talentului dumitale, tovarășe, nu pot acoperi găleata cu lături a marxismului de ocazie pe care o porți cu atâta zel. Este trist, tovarășe Sadoveanu, și o știi mai bine decât mine că faci parte din Comitetul de administrație a coloniei care până la 23 august 1944 a fost un stat suveran. M-am gândit mai ales la dumneata, la rolul sinistru pe care îl joci cu această crucificare a neamului românesc. Și cu atât mai mult ne doare, cu cât mânjești ca un netrebnic, tot ce ne-a încântat tinerețea noastră de prețuitori ai literaturii”, Pamfil Șeicaru din exil.

sadoveanu, si, comunistii
Sadoveanu, oportunistul literaturii române. In imagine de la stinga la dreapta, Gheorghiu Dej, Sadoveanu, Gheorghe Apostol si Chivu Stoica. Foto credit Fototeca Online a Comunismului Romanesc.
Un om masiv coboară din conac să supravegheze munca altora, ca un boier rus peste mujicii lui. Este Sadoveanu, comunistul”

Vreau să vedem un comunist român adevărat, care să poată ţine fruntea sus: «Trăiesc în dispreţul bunurilor materiale, după idealul comunist, un loc, un salar, un om, fiecare la ce a învăţat». Caut unul cu o austeră simplitate, căruia să-i zic: «Vreau să-ţi fiu asemenea»”. „Poftiţi la Ciorogârla. Un om masiv coboară din conac să supravegheze munca altora, ca un boier rus de altădată, peste mujicii lui. Este domnul Mihail Sadoveanu, comunistul! […] ”Dreptatea”, din 2 aprilie 1946.

“ Ce frumos e să ai ceafă / Și de la Soviete leafă / Să fii frate cu dușmanu’ / Și să-ți zică Sadoveanu”

Păstorel i-a făcut un portret inteligent: „Sadoveanu filo-rus / Stă cu curul la Apus, / Ca s-arate-Apusului / Care-i faţa rusului.”, iar Jean Moscopol i-a dedicat din exil câteva versuri grozave în cupletul “Guvernul comunist”: “Ce frumos e să ai ceafă / Și de la Soviete leafă / Să fii frate cu dușmanu’ / Și să-ți zică Sadoveanu”.

O altă casă din București, în care a locuit în ultimii ani din viață “Ceahlăul”, cea de pe strada Zambaccian nr 15, tot o zona protejată din București, a fost demolată în octombrie, anul 2019. Imobilul era inclus într-o “listă de clădiri cu grad mediu de protecție”, dar nu figura pe lista monumentelor istorice, actualizată în anul 2015. În locul ei a început construcția unui bloc. Ce soartă va avea Casa arsă din Parcelarea Clucerului, o să vă mai spun eu, tot aici.

„Make Bucharest Great again”, proiectul B365.ro susținut de Promenada Mall și Mega Mall, parte din grupul NEPI Rockcastle, vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici:


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button