București, orașul în care prudent este să te uiți mult în sus, să privești Cerul cu insistență. Când bate vântul tare, să te strecori cu băgare de seamă, să fugi de clădirile pe care apare avertismentul “Atenție, cade tencuiala”, să eviți stucatura dureroasă a Micului Paris. Se impune o sporită vigilență în Centrul Vechi, locul cel mai însemnat cu bulină roșie pe harta seismică a orașului. Pasajul Macca-Villacrosse, emblema Micului Paris, operă de arhitectură reprezentativă pentru perioada Belle-Epoque, se află într-o evidentă stare de degradare. O plasă de protecție îi ferește pe cei care intră în el de surpriza cerească. Astăzi, la Make Bucharest Great Again, un proiect B365.ro dedicat salvării patrimoniului orașului, despre gloria și decăderea unui monument istoric unic și irepetabil.
Pasajul Macca-Villacrosse seamănă bine cu Galeria Vittorio Emanuele II din Milano, unul dintre cele mai vechi spații comerciale din Italia, locul cu cele mai scumpe magazine exclusiviste ale marilor creatori de modă. Seamănă, dar nu răsare. Deși au aproape aceeași vârstă (pasajul din Milano a fost construit între anii 1865-1877, iar cel din București a fost inaugurat în anul 1891), Pasajul fraților noștri de ginte latină este ca nou, uimitor și înfloritor, în timp ce al nostru a fost total uitat de proprietari și de Administrație. Prin cupola de sticlă colorată plouă sau ninge, ornamentele din stuc se desprind, iar portalul monumental de la intrarea dinspre strada Eugeniu Carada, decorat cu cariatide și atlanți, se ofilește de la an la an.
Petru Mortu, arhitect: “Pasajul Macca-Villacrosse a fost o investiție care a urmărit arhitectura Parisului- vedem aceste traversări acoperite între două străzi, cu magazine de un anumit nivel. Pasajul Englez și Pasajul Macca-Villacrosse sunt doar două exemple care arată influențele oocidentale în București”. Despre casa colonelului Macca, una dintre cele mai frumoase din București, am scris aici. Clădirea se află în plin proces de consolidare și restaurare. Interviul cu profesorul și arhitectul Petru Mortu, aici. Mihalache Macca a fost tatăl colonelului Petre Macca și a avut în proprietate o parte din faimosul Pasaj. Abandonată mai bine de o sută de ani, minunata Casa Macca din București a început să fie consolidată și restaurată. Avea lift și încălzire centrală încă din 1911
Emanuel Bădescu, bibliotecar, Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române: “Asemănarea cu pasajele din Paris și din Milano este izbitoare, diferă numai proporțiile, impactul comercial fiind la fel de puternic. Numărul mare de prăvălii, majoritatea cafenele și magazine de bijuterii, a făcut din aceste locuri, mai ales după acoperirea lor cu sticlă, prin anul 1891, când a avut loc inagurarea oficială, o veritabilă, însă costisitoare, inimă a Bucureștilor”, sursa Adevărul.
Pasajul Macca-Vilacrosse se află situat între strada Eugeniu Carada nr 3 și Calea Victoriei nr 16. Întregul ansamblu a fost înscris în Lista Monumentelor Istorice-2010 cod B-II-a A-19837 și face parte din Situl de Arhitectură Centrul Istoric. A apărut în centrul comercial al Bucureștiului în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe vremea în care marile bănci își ridicau sedii luxoase în Centrul Vechi, alături de spații comerciale reprezentative.
Dr. Arh. Ruxandra Nemțeanu: “Amplasat pe locul fostului han al lui Serafim, Pasajul Macca-Villacrosse este unic în București și în România. A fost construit între 1890-1891, în ideea de a lega sediul Băncii Naționale a României de Calea Victoriei de aceea s-a și numit o vreme Pasagiul Băncii Naționale. Pasajul are o desfășurare complexă a volumetriei: din spațiul central octogonal (mai înalt decât restul pasajului, având o cupolă cu iluminator octogonal) pornesc două brațe care închid un corp de clădire cu o curte interioară, Pasajul Villacrosse la sud și Pasajul Macca la nord. Sediul fostei bănci Anglo-Române, a rămas singurul corp din clădirile simetrice care flancau, cândva, poarta de intrare a pasajului din strada Carada, aripa fostă Karagheorghevici. Din acest motiv denumirea pasajului ar trebui rectificată, ar trebui să se cheme Villacross-Macca-Karagheorghevici, Dr. Arh, Ruxandra Nemțeanu, Memoriu istorico-arhitectural, Pasajul Macca-Villacrosse.
Locul pe care a fost ridicat Pasajul Macca-Villacrosse făcea parte în secolul al XVII-lea din terenurile cantacuzine, care se întindeau de la Dâmbovița până la Mănăstirea Sărindar. Mănăstirea a fost demolată în anul 1893 și pe locul ei se află în prezent Cercul Militar. Pe locul în care a fost ridicat Pasajul se afla Hanul Serafim, numit inițial Câmpineanu. În anul 1864, văduva Dragomanului Petros Serafim donează hanul ginerilor săi, Dumitrache Macca și Xavier Villacrosse (arhitect, “architecton” al capitalei între anii 1840-1848). După moartea lui Xavier Villacrosse în anul 1855, casele și terenul sunt moștenite de fiica sa Paulina, și, mai târziu, de fratele acestuia, Jean Fernand Villacrosse care cere “bilet” de la Primărie să construiască o casă de raport după planurile arhitectului Felix Xenopol. Despre felul în care erau emise “biletele” (autorizațiile de construcție, n.n) în Micul Paris ne-a vorbit aici dr. Cezara Mucenic, istoric de artă.Cum a fost posibil Micul Paris? Cu reguli clare și stricte. Nici ușa de la stradă n-o schimbai în București dacă n-aveai aviz | EXCLUSIV: Arhiva “Cezara Mucenic”
Dr. Arh. Ruxandra Nemțeanu: “Într-un document din anul 1856 se precizează că: “La 6 martie 1891 este aprobată alinierea și nivelementul pasagiului Vill-Cro-Macca. S-a aprobat deschiderea a două passagii și două strade între Calea Victoriei și strada Lipscani, Doamnei și Smârdani, după planul întocmit de serviciul tehnic al Comunei și aprobat de Consiliul Tehnic Superior. Domnul proprietar respectiv să se oblige ca, cu a d-lor cheltuială să instaleze iluminarea și să o întrețină în tot timpul nopții pe acele strade și passagii. Aceleași obligațiuni îi revin proprietarului și în ceea ce privește canalizarea și acceptarea pretențiunilor chiriașilor”, Dr. Arh, Ruxandra Nemțeanu, Memoriu istorico-arhitectural, Pasajul Macca-Villacrosse.
Dr. Arh. Ruxandra Nemțeanu: “În anul 1898, imobilele Principelui Karagheorghevici, ca parte din Pasajul Villacrosse-Macca, obțin autorizația de introducere a iluminatului electric. Proprietari erau Principele Alexis Karagheorghevici și Jean (Ion) Villacrosse. La începutul secolului Jean Villacrosse vinde o parte a imobilului lui B. Spaheim și lui Alfred Hirshhorn de la care comerciantul Ignatz Roller, proprietar al unor ateliere de ceasornicărie și bijuterie, îl cumpără în anul 1920. La moartea acestuia, în anul 1927, imobilul rămâne moștenitorilor săi care înstrăinează părți din el astfel încât, în 1940, în Cartea Funciară sunt menționați ca proprietari J. Villacrosse, Arly S.A, Dumitru Procopie Florian, Roler Feodor-minor- și Almosnino Samuel -refugiat din Spania în timpul războiului- și Mușatescu Virginia Jippa. De la Dumitrescu Procopie Florian, fiul lui Ion Procopie Dumitrescu, fost primar al Bucureștiului, și tatăl doamnei Ioana Celibidache – soția marelui dirijor Sergiu Celibidache- se transmit 5/6 părți din pasaj, aflate azi în proprietatea doamnei Ioana și Sergiu-Ioan Celibidache, soția și fiul lui Sergiu Celibidache”.
Gloria Passagiului atinge apogeul în perioada interbelică. Aici se afla sediul Bursei Române, sediile unor ziare și reviste mari, case de schimb valutar și numeroase magazine de lux. Diplomatul și scriitorul Gheorghe Crutzescu a scris cartea “Podul Mogoșoaiei, Povestea unei străzi”, reeditată de Editura Humanitas. “În pasajul Villacrosse, zis Central, pe locul dragomanului Serafim și Hanul Câmpinencei se află magazinul Cecil, de încălțăminte; magazinul original al doamnei Elena Filimon vinde rochii și mantouri. Mariana-încălțăminte. Ion Iliescu- mezeluri. Fintext-magazin de stofe. În pasajul Macca construit pe locul Hanului Căstrișoarei se vând porțelanuri Rosenthal, Marie-Claire-modista, Cismaș-ghete și mănuși, postavarie de la Fabrica de cămăși 100.000 chemises”.
“Calea Victoriei este osia în jurul căreia se învârte roata cetății. E locul de întâlnire al unei Țări întregi. (..) Cu capul înspre Carpați și coada înspre Giurgiu, unește Parisul cu Țarigradul. E bizantină și apuseană, trândavă și vioaie, zâmbitoare și posomorâtă, dornică de shimbare și înfiptă în trecut”, Gheorghe Crutzescu, “ Podul Mogoșoaiei, Povestea unei străzi”, Editura Humanitas.
În perioada comunismului Passagiul Macca-Villacrosse a fost redenumit Bijuteria, iar după 1990 a fost revendicat de urmașii proprietarilor și și-a primit numele de odinoara. Doar numele, fara restaurare. În prezent, pasajul nu se află pe lista de lucru a Companiei Municipale de Consolidări, nu este în administrarea statului. În anul 2016, o echipa de arhitecți a conceput un proiect de reabilitare cu funcțiunea de spații comerciale la parter, iar la etaj birouri și locuințe de raport. “Conceptul ce stă la baza tuturor intervențiilor propuse asupra Pasajului Macca-Villacrosse este cel al recreerii atmosferei de epocă, de transpunere a perioadei trecute prin revenirea la estetica inițială în ceea ce privește fațadele. Se va interveni în primul rând asupra intrărilor în pasaje din Calea Victoriei, asupra pavimentului, iluminării și dispunerii echipamentelor tehnice, și mai ales asupra panourilor publicitare, tâmplăriei și mobilierului utilizat, urmărindu-se o recreere a echilibrului vizual și ritmului specific celor două pasaje”. Proiectul nu a fost pus în aplicare.
„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici: