Artan, Partizan: Eu sunt comunist

de:
16 sept. 2012
2 Afișari
Artan, Partizan: Eu sunt comunist

Violeta Neamţu: Cred că despre bibelouri ar trebui să se scrie o carte întreaga, dvs. aţi făcut deja o piesă.
Artan: Bibeloul este ca o amintire.

V.N.: Mie mi se pare ca bibeloul ţinea şi de statut. Dacă ai nu ştiu care bibelou, vecinii te privesc într-un anume fel, te invidiază…. Se investea bibeloul cu o valoare simbolică destul de mare.

Artan: Aşa se întâmplă când o societate pune mai puţin preţ pe material şi mult mai mult pe nivelul de conştiinţă. Când sunt foarte puţine produse, atunci ele sunt mai valoroase, alergi după ele. Când e plină lumea de elemente materiale, sigur că şi nivelul de conştiinţă scade. Societatea comunistă pune teoretic mult mai mult preţ pe nivelul de conştiinţă decât pe cel material. Este cea mai înaltă societate, cea mai complexă…

V.N.: Sper că vă referiţi la societatea comunistă cea ideală, cea care a fost imaginată pe hârtie, nu la cea românească….
Artan: Am zis „complexă” ca să evit un cuvânt… Eu sunt comunist. Jumătate de viaţă am trăit-o în comunism şi jumătate în capitalism. Aşa cum am fost printre foarte, foarte puţinele voci anticomuniste pe faţă, în comunism, aşa sunt şi acum printre foarte, foarte puţinele voci care îndrăznesc să vorbească despre comunism.

V.N.: Eu am observat că cei care au 50 -60 de ani au o nostalgie pentru comunism. Şi mă întreb dacă este cu adevărat o nostalgie pentru un sistem politic sau nu e mai degrabă o nostalgie pentru tinereţea lor care s-a întâmplat să fie fix în perioada comunistă.
Artan: Eu nu am nicio nostalgie pentru faptul că eram mai tânăr şi mă simţeam mai bine. Adică şi organele corpului funcţionează altfel… Eu sunt comunist fără să am nostalgia comunismului.

V.N.: Aveţi idee de ce pe nicio bancnotă românească nu este imprimat niciun chip de femeie?
(Hopa…s-a apucat să fluiere în reportofon….)
Artan: Cred că dimotismul sexual la români este foarte pronunţat. De exemplu la urs nu îţi dai seama foarte bine dacă este urs sau ursoaică. Calul la fel. Iapa câştigă competiţii în faţa armăsarilor. Chiar şi leoaica este foarte înzestrată, aproape la fel de înzestrată ca şi leul, numai că leul are coamă. Numai că la români miroase foarte diferit la WC la băieţi faţă de WC la fete. La băieţi miroase foarte… precis, la femei mai neutru. Adică, eu cred că femeile în România sunt „mai superioare” dacă îmi este permisă…

V.N.: Da, limbă este un organism viu. Putem să ne jucăm cu el. Regulile gramaticale sunt atât de schimbătoare şi ilogice câteodată…
Artan: Societatea românească este o societate condusă de bărbaţi… Nu sunt eu prea vânturat, prea umblat, dar statistica… adică, vă spun, miroase clar mult mai bine la femei. Când situaţia mă lasă, când se poate, merg la WC la femei.

V.N.: Despre ce cântă Partizan?
(Tocmai l-a sunt Jiji. Îi închide rapid încheind cu drăgălăşenie:  „te pup mult”).
Artan: Noi suntem dintre cei care ne promovăm ideile. Există formaţii care promovează Tainele, mai ales în România. Cele trei Taine: Botezul, Căsătoria şi Înmormântarea. Botezul şi înmormântarea sunt mult mai agreabile ca situaţie, numai să nu fi foarte apropiat de cel dispărut. Domneşte o atmosferă plăcută, mult mai plăcută la o înmormântare decât la o nuntă.  Nunta este groaznică. Eu am jurat că nu merg la nicio nuntă şi, deci, să nu mă invite nimeni că nu vin. Doar dacă vin cu formaţia să cântăm. Şi cu greu, şi-aşa.

V.N.: Dar de ce ziceţi că se cântă despre nuntă? La ce vă referiţi mai exact?
Artan: Se cântă mult despre dar, despre bani. Întreaga creaţie, tot ce are ţara asta mai frumos din punct de vedere muzical… toate strădaniile sunt în jurul acestui moment: cununia. Dar deşi strădania este foarte mare, nu prea s-a reuşit mare lucru. România este făcută din năşei, formaţii de nuntă, un amestecuş mare de tot cu bani, cu sentimente…

V.N.: V-aţi face ţăran?
(Apare o doamnă de etnie rromă cu un copil care urlă. Cel mic ţipă de se aude în tot cartierul, doamna vorbeşte şi ea tare, iar noi nu ne mai înţelegem deloc. A început să strige şi Artan şi mai tare ca să o facă pe femeie să înţeleagă că nu e deloc respectuoasă cu ceilalţi cetăţeni din parc.)
Artan: Artan, Logan, ţăran… Am muncit vreo doi, trei ani cu tatăl meu. Am avut un lot pe actualul tăpşan de lângă lacul Fundeni, acolo unde sunt acum foarte multe vile.  Şi la mijlocul anilor 80 tatăl meu a primit un lot şi trei ani l-am adus pe rod foarte bine. În al treilea an am fost lichidat împreună cu tot restul terenului de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care şi-a dat seama că lotul acela creează capital. Mai ales capital mintal. Locul era împotriva comunismului.

V.N.: Dar asta nu înseamnă neapărat ţăran. Viaţa la ţară înseamnă şi lipsa confortului.
Artan: Păi ţăran poate fi în două sensuri. Fie eşti ţăran şi ai legătură cu agricultura sau eşti ţăran din alte puncte de vedere şi nu ai nicio legătură cu agricultura. Adică ţăran are un sens mai direct şi un sens mai peiorativ. Am fost din acesta la pământ şi…mm… de asemenea. De asemenea.

Cookies