Armenii din Capitală- cum au ajutat la dezvoltarea oraşului şi de ce erau detestaţi de bucureşteni

de:
06 iul. 2014
34 Afișari
Armenii din Capitală- cum au ajutat la dezvoltarea oraşului şi de ce erau detestaţi de bucureşteni

Cei mai mulţi armeni din România au fost în Bucureşti, după primul război mondial (50.000, conform statisticilor), a precizat lectorul Viorel Mionel, în conferinţa „Comunitatea armeneasca din Bucureşti- de la segregare la zestre culturală”, care a avut loc joi, la Palatul Şuţu.

Conform acestuia, motivul pentru care armenii au poposit în Bucureşti (şi în alte locuri din ţara noastră) a fost comerţul. Intervalul în care s-au stabilit aici cuprinde anii 1400-1435, cea mai veche menţiune a lor în Capitală fiind din secolul al XVII-lea. Până în secolul viitor însă, deşi armenii deţineau un rol incontestabil in domeniul comerţului, erau considerati eretici si straini. Pentru că nu erau ortodocşi, Mitropolia le-a dat terenuri în afara Capitalei, ca să nu locuiască alături de băştinaşi. Acolo şi-au întemeiat cartierul propriu, Mahalaua Armenească.

„Tradiţia spune că, pe vremuri, când au venit armenii în Bucureşti, mitropolitul ţării, ştiindu-i spurcaţi, le-a dat afară din oraş să-şi facă biserică şi case, izolându-i de adevăraţii creştini, întocmai după cum în oraşele Italiei şi Germaniei, se izolau în Ghetto şi-n Judengasse nenorociţii de evreio”- Gheorghe Ionescu-Gion.

„Și în adevăr, pe acea vreme cînd li s-a dat armenilor afară din oraș să-și facă biserică și case, cea din urmă mahala a Bucureștilor spre Tîrgul de Afară era mahalaua popei Hierea, care pe atunci era bariera orașului. Armenii s-au așezat dincolo de bariera orașului și au început să-și clădească case. Documentele ne glăsuiesc în 1772 de un Pod al Armenilor, care mai tîrziu ia numele de Ulița Armenească.” (D. Caselli,1934)

„Armenii erau trataţi la Bucureşti asemenea evreilor în Evul Mediu. Au trebuit să se stabilească în afara hotarelor oraşului, unde au întemeiat cartierul … care se cheamă încă Mahalaua Armenească, deşi nu mai e locuită de vreo douăzeci de ani (aprox. 1880 – n.a.) de armeni” (Damé, 2007)

Armenii si-au atras antipatia bucureştenilor din cauza acestor diferenţe doctrinare minime faţă de credinţa creştin-ortodoxă, a precizat lectorul, adăugând că, odată izolaţi de Mitropolie, au fost izolaţi şi de locuitori.

Potrivit istoricului Constantin C. Giurescu, în timpul domniei lui Leon Vodă (anul 1632), toate străzile oraşului, şi pieţele deopotrivă, erau pline de mărfuri pe care negustorii italieni, greci, armeni şi turci le expuneau spre vânzare. Armenii erau, mai ales, mari comercianţi de ceai şi cafea şi, conform istoricului Eduard Antonian, atunci când un armean ajunge într-un oraş, primul lucru pe care îl face este să bea o cafea- ca să verifice, astfel, standardul de viaţă al acestuia. Aşadar, nu e deloc surprinzător că, în 1832, din cei 38 de cafegii din Bucuresti, 16 erau armeni. Se mai ocupau şi cu pielăria, comercializarea colonialelor, laptelui, ceaiului şi dulciurilor.

Deşi au fost detestaţi de populaţie, au lăsat o moştenire culturală semnificativă. Ca de exemplu:

♦ o şcoală, fondată în 1817

♦ o asociaţie de într-ajutorare, Asociaţia Rozy, care a avut un rol definitoriu în viaţa comunităţii

♦ Banca Comercială Armeneasca, din secolul XVIII

♦ Biserica Armenească

♦ Mahalaua armenească, pe strada Armenească de astăzi

♦ Hanul lui Manuc- al celebrul armean Manuc Bei, care nu a făcut parte însă din categoria marginalizată. El chiar a împrumutat ţara de două ori, odată cu suma de 100.000 de taleri, iar a doua oară cu 60.000.

Faptul că, astăzi, sunt înregistraţi doar 565 de armeni în Bucureşti a fost explicat de lector prin căsătoriile mixte şi concesiile de ordin religios pe care le-au făcut aceştia. În prezent, majoritatea sărbătoresc şi pe rit ortodox şi pe rit armenesc.

„Reperele armeneşti din cultura urbană bucureşteană vin astăzi ca o compensaţie pentru nedreptăţile aduse lor în trecut”, a concluzionat Viorel Mionel.

 

Cookies