Aristide Blank, bancherul din București responsabil de falimentul epic al Marmorosch Blank. A fost prieten cu Carol al II-lea și a orchestrat revenirea lui la tron

17 apr. 2024
2067 afișări
Aristide Blank, bancherul din București responsabil de falimentul epic al Marmorosch Blank. A fost prieten cu Carol al II-lea și a orchestrat revenirea lui la tron
Aristide Blank, bancherul din București responsabil de falimentul epic al Băncii Marmorosch. A fost prieten cu Carol al II-lea și a orchestrat revenirea lui la tron

Un personaj unic și controversat din istoria recentă a României, putem spune despre Aristide Blank că a modelat în mare măsură politica românească și parcursul țării în perioada interbelică. A împrumutat politicieni influenți, l-a finanțat pe Carol al II-lea și a contribuit la revenirea sa pe tron, a scăpat de o tentativă de asasinat și a rămas cunoscut pentru falimentul imperiului Marmorosch Blank. În rândurile următoare vă vom prezenta povestea fiului lui Mauriciu Blank, Aristide.

De numele lui Aristide Blank se leagă o mulțime de controverse și scandaluri de influență și mită la vârful țării, de escrocherii, care culminează cu falimentul catastrofal al băncii Marmorosch Blank, un dezastru în valoare de peste 3 miliarde de lei.

După Revoluția din 1848, în țară au început să apară din ce în ce mai multe afaceri, grație entuziasmului și sentimentului de renaștere apărut. Astfel, una dintre aceste afaceri este cea a lui Jacob Marmorosch, zaraf și cămătar în centrul Bucureștiului, la origine austriac, care pune bazele unei bănci și care la scurt timp îl ia drept asociat pe Mauriciu Blank, care avea mai puțin de 18 ani la acel moment. Din 1874, Marmorosch se retrage la Viena, unde avea să și moară, iar Mauriciu Blank devine „creierul” deplin al afacerii.

Aristide Blank – copilăria și tinerețea

Născut pe 1 ianuarie 1883 (13 ianuarie după calendarul nou), Aristide Blank beneficiază de o copilărie caracterizată de lux, și se bucură de o educație aparte. Acesta a publicat poezie încă din adolescență și a absolvit Dreptul și Filosofia la Universitatea din București. După terminarea studiilor, Aristide a fost din 1904 avocat afiliat la Baroul din București, apoi a făcut parte din consiliul de administrație al mai multor sucursale Marmorosch Blank și în cele din urmă preluat în 1914 frâiele întregii bănci de la tatăl său, Mauriciu Blank.

Aristide Blank era cunoscut pentru tenacitatea și inteligența sa, pentru ambiția și determinarea de care dădea dovadă, fapt care l-a făcut pe istoricul Dan Falcan să îl compare cu mafioții care s-au impus în Chicago în timpul anilor ’30. De asemenea, omul politic Constantin Argetoianu a notat în memoriile sale că Aristide visa să „răstoarne întreaga lume cu această bancă relativ mică în ansamblul băncilor europene”.

Primul Război Mondial era în toi, România încă era neutră, iar Aristide Blank se afla la începutul anului 1915 în Londra, unde negocia un împrumut de 150 de milioane care practic apropia România de Antanta, deși acest lucru încălca teoretic politica de nealiniere a țării de la acea vreme. Omul politic I.G. Duca a povestit ulterior că acela a fost momentul în care România a făcut primii pași către Tripla Alianță și, implicit, către intrarea în război din 1916. Acesta a participat în război, fiind recrutat ca locotenent și ulterior înrolat în Forțele Aeriene Române.

Prietenia și apropierea de Carol al II-lea

În timp ce era staționat la Iași, care devenise capitala de război, Aristide devine apropiat de Carol de Hohenzollern, la acea vreme prințul moștenitor. Carol profită de prietenia cu Aristide pentru a putea să câștige aprecierea premierului Alexandru Averescu, deoarece prințul nu era privit cu ochi buni de conducerea țării. În cele din urmă, Blank pleacă din Aviație, deoarece s-ar fi prefăcut că avea crize de astm, boală incompatibilă cu servitul pe front. Ulterior, acesta merge la Paris.

Cei doi au fost extrem de apropiați de-a lungul anilor, și s-au ajutat reciproc pentru a obține și a menține succesul și puterea în perioada interbelică. Aristide Blank și prințul Carol „visau la tot felul de lucruri, pe care putințele lor nu îi ajutau să le îndeplinească, unul voia să ajungă dictator, celălalt voia să ajungă stăpânul sistemului bancar din România și eventual, din Europa, dar aveau proiecte din astea foarte fantasmagorice și se înțelegeau foarte bine”, conform istoricului Dan Falcan. De asemenea, între 1930 și 1932, imediat după întoarcerea pe tron, Blank a fost consilierul principal și sfătuitorul lui Carol al II-lea.

Aristide Blank a fost „sponsorul” celor care alcătuiau camarila regală care s-a format în jurul lui Carol al II-lea la revenirea sa în țară. Elena Lupescu, cea care i-a fost amantă lui Carol, avea o legătură aparte cu Blank, care i-a oferit de-a lungul timpului cadouri, de departe cea mai celebru dintre acestea fiind suma de 11 milioane de lei oferită Elenei pentru a cumpăra vila din Aleea Vulpache.

Cum îi controla Blank pe unii dintre cei mai influenți oameni din epocă

Nu de puține ori, Blank profita de succesul de care se bucura Banca Marmorosch Blank (care în anii ’20 ajunge la apogeul său, având 250 de sucursale în țară și patru în mari orașe din Europa: de la Paris la Istanbul) și cumpără persoane influente de la vârful țării. Acesta și-a atras aproape mai mulți politicieni importanți oferindu-le posturi în consiliul de administrație al Marmorosch-Blank. Unde să mai punem că salariile erau astronomice, astfel că a atras nume precum prim-ministrul I.G. Duca, ministrul Finanțelor Grigore Iunian, președintele Partidului Conservator Grigore Filipescu sau Alexandru Vaida Voievod, tot prim-ministru.

Dacă nu acceptau sau nu era nevoie să le ofere posturi în conducere, Aristide Blank recurgea la altă cale de a „se avea bine” cu oameni de la cârma României – oferea împrumuturi substanțiale, cu termeni extraordinari de convenabili și fără dobândă. Nicolae Titulescu a fost cea mai renumită „victimă” a acestei abordări, luând împrumut suma de 14 milioane de lei.

O altă metodă prin care a devenit o persoană extrem de influentă i-a conferit lui Blank titlul de „mogul” în presă cu mult timp ca acest termen să fie folosit. Înființează Editura Cultura Națională, care în perioada interbelică tipărea 80% din presa de mare tiraj, inclusiv publicații precum „Dimineața” sau „Adevărul”. Astfel, Blank s-a implicat în presă și în lumea politică imediat după decesul regelui Ferdinand și l-a susținut pe prietenul său, prințul Carol, pentru a reveni la tron. Din 1927, de la moartea lui Ferdinand, și până în 1930, când devine Carol al II-lea rege, toate ziarele coordonate de Aristide Blank au lăudat și au încurajat revenirea lui Carol în țară și detronarea lui Mihai I.

Falimentul băncii Marmorosch Blank

Situația economică la nivel global era dezastruoasă, întreaga lume începea să simtă efectele crizei. În vara anului 1930, Societatea Națiunilor scoate la iveală printr-un raport faptul că banca Marmorosch Blank are un deficit imens, de 1,8 miliarde de lei. Banca era implicată în mai toate mersurile țării și avea peste 30.000 de angajați, dar și depozite de un miliard de lei.

Totuși, criza era neiertătoare, bănci mari din occident și din țară nu mai puteau să reziste și declarau falimentul. În 1931, deficitul Marmorosch Blank a ajuns la 3 miliarde de lei, iar Carol al II-lea face toate eforturile pentru a-i întoarce favorurile lui Blank. Statul oferă băncii 800 de milioane de lei în iunie 1931, pentru a încerca să amâne o situație catastrofală. Totuși, personalul militar nu își mai primise soldele, iar funcționarii suferiseră tăieri de venituri de 60%. În cele din urmă, BNR și bancherii se opune propunerii guvernanților (prieteni ai lui Blank) de a fuziona toate băncile, astfel că banca Marmorosch Blank intră în faliment, fapt care a scos la iveală sumele enorme care au fost folosite de Aristide Blank la ridicarea și la prăbușirea imperiului său financiar.

La venirea comuniștilor în țară, Aristide Blank a fost arestat, asta după ce inițial făcuse parte din planurile comuniștilor de a purta negocieri financiare cu Franța și Anglia, în perioada 1945-1947. Acesta a fost arestat în 1952 și a primit o condamnare de 20 de ani de temniță. În cele din urmă, la presiunea statelor din Occident, Blank este eliberat în 1955 și a emigrat în Paris în 1958, unde a trăit până la vârsta de 77 de ani.

CITEȘTE ȘI

Alexandru Bogdan-Pitești, unul dintre cei mai mari escroci pe care i-a văzut Bucureștiul. Povestea celui care era „abonat” la Închisoarea Văcărești

„Cireșica”, povestea restaurantului boem din centrul Bucureștiului unde „vodka se servea în pahare mari de apă, iar apa în pahare mici de vodkă”

Povestea primarului din București care a fost părintele artileriei românești și prima persoană decorată cu „Virtutea Militară”, pe numele său, Gheorghe Manu

Cookies