GREEN CITY

Are rost să aruncăm selectiv gunoiul? Reciclarea în Bucureşti VEZI GALERIE FOTO

Verde pentru sticlă, galben pentru plastic, albastru pentru hârtie. Codurile de culori care însoţesc pubelele de gunoi care au împânzit oraşul îi invită pe bucureşteni să nu mai arunce toate deşeurile la ghenă şi să le colecteze selectiv de dragul mediului. Bucureştenii nu prea se dau în vânt însă să folosească pubelele de colectare selectivă. Deşi o familie din Bucureşti produce, în medie 350 de tone de deşeuri pe an, iar Capitala în ansamblu generează aproximativ 1 milion de tone, în 2009 de-abia dacă s-au reciclat câteva sute de tone, o cantitate evident infimă.

Potrivit unui sondaj comandat de EcoRom-Ambalaje, o societate care se ocupă de reciclarea ambalajelor în numele marilor companii care trebuie să-şi atingă ţintele impuse prin lege, 98% dintre români ştiu ce presupune colectarea selectivă. Deci nu lipsa de informare este de vină, cât mai degrabă dezinteresul şi neîncrederea în firmele de salubritate care operează în sectoare. Cel mai des invocat argument al scepticilor e că în zadar bucureştenii folosesc pubelele în trei culori, că oricum salubriştii le adună la grămadă.

De la punctul de colectare la rampa de sortare

B365 a plecat pe urmele deşeurilor colectate selectiv de dumneavoastră. Pentru aceasta am ales Sectorul 6, unde operează Urban S.A. Cu câteva luni în urmă, Urban, în parteneriat cu EcoRom, a schimbat strategia de colectare a deşeurilor din pubelele de reciclare. Acum foloseşte maşini de gunoi prevăzute cu containere speciale, câte unul pentru fiecare tip de material reciclabil. Aceste containere sunt transparente, aşa că oricine poate vedea cu ce sunt umplute.

După ce fac o tură pe la pubelele din sector adunând un tip de material, maşinile basculează deşeurile la staţia de sortare pe care o operează Urban S.A. în capătul cartierului Militari. În fiecare zi, în staţia de sortare intră în medie 11 tone de deşeuri, pe care echipele de muncitori le iau la mână şi le mai sortează o dată. „Calitatea este slabă, este sub minimul care ne-ar permite nouă să nu punem costuri de procesare pe ea, s-o luăm direct din punctul de colectare, s-o balotăm şi s-o expediem. Eu trebuie s-o trec printr-un nou proces de sortare manuală, cu oameni, cu manoperă, care costă”, spune Dan Ceauşescu, directorul sucursalei Bucureşti a firmei Urban S.A.

Deşeurile se iau la mână

Întâi sunt înlăturate deşeurile aruncate aiurea în containerele reciclabile pentru reciclabile. Aceste deşeuri nu ajung la groapa de gunoi, ci sunt transformate în combustibil pentru arderea în fabricile de ciment. Muncitorii separă apoi cartonul de hârtia mixtă, separă plasticul în PET-uri şi folii şi apoi pe culori, explică un angajat al staţiei de sortare. Odată sortate astfel materialele ajung pe o bandă rulantă care le duce într-o presă care le balotează. Baloţii de PET-uri, carton, hârtie, doze metalice de bere şi suc sunt apoi expediate la firmele care se ocupă de reciclarea finală.

În prezent, în România există doar două staţii de reciclare a ambalajelor de tip PET, pentru hârtie există cinci staţii de reciclare, iar pentru sticlă, una singură, Stirom.

În trecut, mitul era realitate

În urmă cu câţiva ani, se obişnuia adunatul la grămadă a deşeurilor din pubelele destinate colectării selective, iar motivaţia era de natură economică. Erau puţine puncte de colectare şi cantităţile strânse erau mici, aşa că era mai rentabil pentru salubrişti să ia hârtia şi plasticul împreună ca să economisească combustibil. „ Atunci cheltuiam mai multă motorină decât recuperam prin PET-urile pe care urma să le reciclez şi nu mai avea sens tot programul ăsta cu ecologia. Acum, când sunt mai multe puncte de colectare, nu se mai pune problema, pentru că pe fiecare punct se adună destule materiale pe fiecare flux, aşa că acum are sens să trimit o maşină numai după plastic şi din punct de vedere economic, nu doar de dragul de-a face selectiv, de dragul poeziei”, spune Dan Ceauşescu.

Colectarea selectivă e luată în serios şi de alte firme de salubritate care operează în Bucureşti. De exemplu în Sectorul 1, salubriştii de la Romprest au programate ieşirile pe teren în funcţie de materialele reciclabile. „Trei zile pe săptămână ieşim după plastic, trei zile după hârtie şi o zi pe săptămână după sticlă”, spune directorul diviziei de salubritate a Romprest, Mihai Sorin Velicu. Romprest nu are propria staţie de sortare aşa că o folosesc pe a unui alt operator. Acolo trimit doar deşeurile colectate din pubelele stradale, care sunt mai amestecate. Pe cele care le adună de la asociaţiile de locatari, le expediază direct la reciclatori.

Bucureştenii nu se omoară cu reciclatul

Firmele de salubritate se plâng însă că înregistrează pierderi mari din colectarea selectivă de la populaţie pentru că veniturile care le revin din vânzarea materialelor reciclabile nu acoperă cheltuielile cu transportul şi cu personalul. Asta chiar dacă primesc bonificaţii şi din partea EcoRom Bonificaţii care constau în 50 de lei pentru fiecare tonă de hârtie reciclată şi 140 de lei pe tona de PET. „Nici măcar 40% nu se acoperă din valorificare. Plus-minus 5% în funcţie de anotimp. Cine spune că recuperează mai mult, minte”, ne-a declarat Mihai Sorin Velicu, de la Romprest, adăugând că recesiunea economică a provocat şi scăderea preţului materialelor reciclabile

Salubriştii dau însă vina la unison pe bucureştenii care nu folosesc corespunzător pubelele stradale. Angajaţii Urban povestesc că se întâmplă frecvent să găsească resturi de alimente aruncate în pubelele pentru hârtie, sau moloz sau chiar câteva pisici moarte.

Cu toate acestea, firmele de salubritate nu au încotro şi se ocupă de colectarea selectivă, chiar dacă ar fi mai puţin costisitor să le arunce la groapa de gunoi. Asta pentru că prin contractele pe care le-au semnat cu primăriile de sector sunt obligate să desfăşoare această activitate. În plus, începând cu 1 iulie 2010, aceste firme trebuie să respecte ţinta de reciclare de 15% din cantitatea de deşeuri municipale, altfel riscă penalizări de 100 de lei pentru fiecare tonă de deşeuri sub acest barem.

Nu colectăm selectiv, plătim la UE

Până în 2013, România trebuie să ajungă să recicleze 60% din totalul de deşeuri generate, altfel riscă să se trezească pe cap cu un infringement care ne-ar costa 200.000 de euro pe zi, pe fiecare dintre materialele reciclabile. Adică mult, şi din banii contribuabililor. Pentru 2010, Guvernul a stabilit o ţintă de reciclare de 42%, iar pentru 2011, de 46%. Dacă pragul de 40% din 2009 s-a acoperit de la agenţii economici şi industriali, ce e peste implică reciclarea deşeurilor produse de populaţie.


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button