„Are dușmănie în suflet, eu am citit-o!” Viața-i dură dimineața în STB

Educația timpurie e un lucru grozav. Educația făcută din mers, într-unul dintre vehiculele STB-ului, e dovada clară că unii oameni au înțeles un lucru esențial: timpul e prețios. Prin urmare, nu e cazul să faci pauză de la învățat doar fiindcă ești într-un autobuz supraaglomerat. Ar putea fi soluția prin care proiectul „România educată” să meargă, la propriu, ca pe roate.

🚌 Învățăturile liniei 168, mereu surprinzătoare.

În spatele meu, o voce de bunică negociază savant cu nepotul:

– David, nu pune picioarele acolo, nu este civilizat! Vei vedea, te vor certa și ceilalți participanți la trafic!

Dinspre împricinat, liniște deplină. Un minut mai târziu, autobuzul oprește. Bunica reia dăscăleala:

– Ne aflăm în stație, uite, aici coboară sau urcă persoanele care călătoresc cu mijloacele de transport în comun. Dar noi nu coborâm, ȘTII că mergem la bancă.

Nici măcar o reacție. Mă-ntorc, ca să mă dumiresc cum arată rebelul care-și ignoră cu succes mamaia. E un blond cu ochi albaștri și mulți muci, care n-a împlinit, probabil, un an.

🚌 După ce-a urcat, cu greu, în autobuz, o femeie între două vârste se prăbușește, istovită, pe un scaun. Profită la maximum de moment și trage prompt o bârfă telefonică:

„O să te duci să fii menajeră, o să speli zdrențe, o să stai prin bătătură! El nu muncește, fată. Doar stă și ia aer curat”.

Nu apuci să asimilezi informația, că trece la următorul subiect: 

„Pentru moment, e mama voastră. Indiferent de indiferent de indiferent!”.

Când să crezi că ești la curent cu întreaga situație, vine pilda următoare:

„Are dușmănie în suflet, eu am citit-o! Când faci bine la om, nu pretinzi bine. N-am făcut-o pentru nimeni. Am făcut-o pentru Dumnezeu, să-mi facă un loc acolo, cum știe El”.

Femeia își trage un pic sufletul, doar cât să prindă avânt pentru o confesiune din cu totul altă sferă de interes:

„Mi-am luat un pulover tip pardesiu. Mai era unu’ lângă el, dar era, așa, țărănesc”. 

Apoi, fără preaviz, „lovește” cu cea din urmă doză de înțelepciune de la distanță:

„Omu’ e prost la nervi. Oricât de deștept ar fi! Da, mami, da. Tu știi că am sufletul bun! Aia nu e bună, mamă, e spurcăciune, spurcă casa! Nu mă halește, ți-a zis și ție în față că nu mă halește!”.

🚌 Tot prin STB…. O femeie cu chip obosit și voce plângăreață caută înțelegere la telefon, în 226:

– Nu mai am ce să fac, am încercat orice. Cu vorba bună, cu scandal… Toată ziua stă și se joacă pe telefon, până îi vine rău. Mă mir că nu orbește! Se joacă până îi vine… De fapt, îmi vine mie rău, uitându-mă la el. Aia e, n-am ce-i să fac. Mâine îmi intră banii și plătesc tot eu chiria…

Ultima frază m-a nedumerit profund. Crezusem, până la ea, că jucătorul turbat e copilul. Există, totuși, o (ne)șansă majoră să fie bărbatul bietei călătoare.

🧹 Un vânzător ambulant strigă pe stradă cât îl țin bojocii: „Mătura, mătura!”. De mâna maică-sii, un pici repetă, încântat că a-nvățat un cuvânt nou: „MĂ-TAAA!”.

Nota B365.ro – Mai multe Cronici STB, mai jos:

• Șoferul STB cu vocea ca un tunet și grija lui gigantică pentru dinții unor adolescenți. Nu, nu e și dentist!
• Atenție, o femeie gălăgioasă umblă cu STB, are fes roz cu moț de puf!
• Șuturi și pumni în autobuz. Meniul zilei în STB: mâncare și mâncat de bătaie