Arcul de Triumf din București – povestea unuia dintre cele mai importante monumente din Capitală

04 oct. 2022
3038 Afișari
Arcul de Triumf din București - povestea unuia dintre cele mai importante monumente din Capitală
Arcul de Triumf din București - povestea unuia dintre cele mai importante monumente din Capitală. Sursa foto: Facebook

Unul dintre cele mai importante monumente din București și unul dintre motivele pentru care Capitala era denumită acum aproape un secol „micul Paris”. Este vorba despre Arcul de Triumf, simbolul luptelor din Primul Război Mondial, care s-au încheiat cu realizarea României Mari și martor al celor mai importante momente din istoria recentă a țării. Întâi demolat, apoi reconstruit și după cenzurat, Arcul de Triumf are în spate o poveste ce merită să fie cunoscută.

Primul Război Mondial (denumit adesea și Războiul de Întregire a Neamului) reprezintă un punct pivotal în istoria României, fiind motivul care a dus la unirea tuturor provinciilor istorice române dar și la formarea României Mari. Pentru a marca sacrificiile și eforturile suportate de-a lungul războiului din perioada 1916-1919, autoritățile au decis ridicarea unui ansamblu de monumente naționale, amplasate de-a lungul țării în locații emblematice pentru Primul Război Mondial.

Printre acestea amintim Catedrala Încoronării din Alba Iulia (15 octombrie 1922), Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol I (17 mai 1923) Crucea Eroilor Neamului de pe muntele Caraiman (14 septembrie 1928), mausoleele de la Mărăşeşti (18 septembrie 1938), Mărăşti (6 octombrie 1938) şi ansamblul monumental de la Târgu Jiu (27 octombrie 1938).

Arcul de Triumf din București – povestea unuia dintre cele mai importante monumente din Capitală

Acestor monumente menționate mai sus li se adaugă și Arcul de Triumf din Capitală. Trebuie însă precizat că în București au mai fost ridicate și alte arcuri de triumf, temporare ce-i drept, în ani emblematici pentru istoria țării: 1848, 1859, 1878, 1906, la jubileul de 40 de ani de domnie al lui Carol I și 1918, la sărbătorirea familiei regale, în data de 1 decembrie.

Din punct de vedere istoric, arcul de triumf este un tip de monument impunător care se trage din tradiția Romei antice. Acest tip de monument era ridicat pentru a sărbători victoriile armatei imperiului și găsim astfel de construcții în mai multe orașe unde Imperiul Roman s-a extins.

După Primul Război Mondial, autoritățile au decis să ridice un monument permanent, care să rămână peste veacuri și care să amintească urmașilor despre importanța acestui moment istoric. În acest sens, în anul 1922, în timpul mandatului primarului Matei Gh. Corbescu (februarie 1922 – decembrie 1922), municipalitatea venise cu ideea ridicării unui nou Arc de Triumf, deoarece arcul ridicat în 1918 nu făcea față nici măcar vremii, fiind realizat din lemn și ipsos. Majoritatea opiniei publice l-a criticat pe Corbescu, acesta dorind ridicarea unui arc din lemn până autoritățile își vor permite un Arc de Triumf în adevăratul sens al cuvântului. Mai mult, chiar George Enescu i-a scris edilului o scrisoare intitulată „Dar adevăratul Arc de Triumf, pe când?”.

Încoronarea regelui Ferdinand I și a reginei Maria a găsit Arcul de Triumf neterminat

Încoronarea regelui Ferdinand I și a reginei Maria din octombrie 1922 trebuia să includă și un moment solemn la mult așteptatul Arc de Triumf. În acest sens, arhitectul Petre Antonescu a fost contactat de comisia care se ocupa de serbarea încoronării pentru realizarea unui Arc de Triumf impunător pe Șoseaua Kiseleff, în nordul orașului.

Timpul s-a dovedit a fi prea scurt, astfel că doar scheletul arcului a fost realizat din beton armat, basoreliefurile și decorațiile fiind construite din ipsos, un material deloc prietenos cu vremea, astfel că în anii ce au urmat sărbătoarea încoronării monarhilor României Mari, monumentul s-a degradat considerabil. În presa de la începutul anilor 1930 Arcul de Triumf era descris drept un monument „incomod”, din cauza aspectului căpătat.

Nevoia renovării Arcului de Triumf revine în opinia publică în anul 1932, în urma articolului „O datorie imperioasă”, semnat de Mihai Mora. Până la urmă, autoritățile decid să se folosească de fundația arcului deja ridicat, să o consolideze și să înlocuiască basoreliefurile și sculpturile prezente cu unele permanente, din marmură de Rușchița și piatră.

În temă cu arhitectura impusă de Carol al II-lea la acea vreme, Petre Antonescu realizează un proiect mai sobru, inspirat de Arc de Triomphe din Paris, acest ton de realizare a lucrării fiind transmis și artiștilor însărcinați cu realizarea sculpturilor și decorațiunilor. Printre artiștii care au lucrat la Arcul de Triumf amintim pe: Constantin Baraschi, Alexandru Călinescu, Mac Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea și Costin Petrescu, nume importante în lumea artei la acea vreme. Fațada sudică conține două reprezentări simbolice ale Victoriei, în timp ce fațada de nord a arcului ilustrează două alegorii – Bărbăția și Credința, dar și alte două Victorii. Pe lângă artiștii din țară, la executarea lucrărilor au contribuit și zece sculptori veniți din Italia.

„După secole de suferinţă creştineşte îndurate şi lupte grele pentru păstrarea fiinţei naţionale, după apărarea plină de sacrificii a civilizaţiei umane, se îndeplini dreptatea şi pentru poporul român”

Bineînțeles, Arcul de Triumf nu a fost realizat doar din banii statului – 7 milioane de lei au provenit de la populație, mare parte de la asociații și societăți ale veteranilor din Primul Război Mondial, ca răspuns la inițiativa lansată în 1935 de Ministerul Apărării Naționale. Realizarea monumentului a durat un an și jumătate, din aprilie 1935 la 1 decembrie 1936, ziua aniversării Unirii Transilvaniei cu România. Arcul de Triumf a fost realizat din granit de Deva, proiectul fiind supervizat îndeaproape de arhitectul Victor G. Ștefănescu.

Arcul de Triumf are formă paralelipipedică, cu o temelie de 25 x 11,5 metri și o înălțime de 27 de metri. Monumentul are o înălțime de 11 metri și o lățime de 9,5 metri. Stâlpii au scări interioare ce duc spre terasa monumentului, de unde se poate vedea o bună parte din București. Un element esențial al acestui monument sunt inscripțiile care prezintă eforturile și sacrificiile pe care s-a clădit Marea Unire: „După secole de suferinţă creştineşte îndurate şi lupte grele pentru păstrarea fiinţei naţionale, după apărarea plină de sacrificii a civilizaţiei umane, se îndeplini dreptatea şi pentru poporul român, prin sabia Regelui Ferdinand, cu ajutorul întregii naţiuni şi gândul Reginei Maria”.

Inaugurarea a fost marcată de o serbare fastuoasă, la care au participat o mulțime de spectatori, familia regală, Guvernul dar și marea parte a personalităților vremii. Evenimentul a fost marcat printr-un singur discurs, rostit de regele Carol al II-lea. Această ocazie a fost una dintre puținele în care regina Maria a fost în public alături de fiul său Carol, aceasta trăind în afara lumii politice, petrecându-și timpul fie în străinătate, fie la reședințele de la Bran sau Balcic.

Instaurarea regimului comunist după Al Doilea Război Mondial a dus la „mutilarea” Arcului de Triumf, fiind eliminate de pe monument proclamațiile regelui Ferdinand I – cea prin care anunțase intrarea României în războiul de întregire și cea prin care se marca încoronarea sa la 1922. Totodată, de pe frontispiciul sudic au fost eliminate efigiile regelui Ferdinand Întregitorul și al Reginei Maria, în locul acestora fiind puse două flori de piatră. Mai mult, și medalionul „Budapesta” din seria confruntărilor armate fusese eliminat, deoarece reprezenta victoria României în fața expansiunii curentului bolșevic, o imagine ce nu își avea locul în România acelor vremuri în viziunea regimului totalitar.

După 1989, cele două flori de piatră au fost date jos și au fost înlocuite de 2 medalioane de bronz cu chipurile regelui Ferdinand și al reginei Maria. Arcul de Triumf este înscris în Lista monumentelor istorice din București, sector 1, din anul 2010, Municipiul București, cu cod LMI B-II-m-A-18001 și reprezintă în prezent una dintre cele mai cunoscute atracții turistice din oraș.

Cookies