Apare o nouă taxă în București. Anunțul Primăriei Capitalei

Introducerea TMAU2 este una dintre obligaţiile incluse în contractul de finanţare semnat în decembrie 2016 pentru proiectul „Finalizarea Staţiei de Epurare Glina, reabilitarea principalelor colectoare de canalizare şi a canalului colector Dâmboviţa (Caseta) în Municipiul Bucureşti – Etapa II”. Finalizarea investiţiei va contribui la reducerea riscurilor generate de descărcările de apă uzată netratată sau tratată insuficient, deversate în râul Dâmboviţa.

Etapa a doua a proiectului este finanţată din fonduri europene, prin Programul Operaţional Infrastructură Mare 2014-2020 şi co-finanţată de la bugetul local al Municipiului Bucureşti. Valoarea totală a proiectului este de peste 1,7 miliarde lei, din care peste un miliard lei este asigurat din fonduri europene nerambursabile, iar diferenţa din bugetul local.

Contribuţia Municipiului Bucureşti la proiectul menţionat a fost asigurată prin contractarea unui împrumut de la BEI, în valoare de până la 75 milioane euro (HCGMB nr. 261/2016 şi HCGMB nr. 344/2017), iar costurile legate de restituirea acestuia sunt acoperite, potrivit normelor europene în vigoare, de cei care generează acest tip de poluare (apele uzate).

Taxa va fi colectată, în numele şi pentru Municipiul Bucureşti, de operatorul care furnizează serviciul de canalizare (Apa Nova Bucureşti), de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de respectivul serviciu public. Operarea serviciului se realizează în baza Contractului de Concesiune nr. 1329/20.03.2000.

Mecanismul de generare a taxei
Prima etapă de îmbunătăţire a infrastructurii în sectorul de apă uzată din Municipiul Bucureşti, demarată în anul 2006, a fost construirea Staţiei de epurare a apelor uzate.

Finanţarea acestei prime faze a fost asigurată prin ISPA (Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare). În anul 2008, potrivit obligaţiilor asumate prin Memorandumul de finanţare semnat între Comisia Europeană şi Guvernul României, s-a instituit Taxa Municipală pentru Apă Uzată (TMAU), aprobată prin HCGMB nr. 317/2008. Aceasta era destinată să acopere împrumuturile contractate de PMB de la Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Această etapă a generat, aşadar, o primă componentă a taxei, în cuantum de 0,09 lei/mc.

Beneficiile investiţiei
Proiectul de reabilitare a infrastructurii de apă uzată reprezintă o etapă semnificativă în cadrul reabilitării generale şi extinderii infrastructurii de canalizare în Municipiul Bucureşti şi constă în:
* Lucrări de reducere a infiltraţiilor de apă freatică în sistemul de canalizare al Municipiului Bucureşti şi Caseta de apă uzată – Dâmboviţa;
* Lucrări de extindere a staţiei de epurare a apelor uzate Glina – treapta secundară, treapta terţiară şi linia de nămol;
* Construcţia unui incinerator de nămol rezultat din procesul de epurare;
* Consultanţă pentru managementul proiectului şi supervizarea lucrărilor.

Abordarea integrată a proiectului, cu măsuri atât în reţeaua de canalizare cât şi în staţia de epurare, va asigura epurarea completă a apelor uzate din sistemul de canalizare Bucureşti şi o calitate a efluentului conformă cu prevederile legislaţiei comunitare referitoare la descărcarea efluentului în zone sensibile (Directiva 91/271/CEE şi NTPA 011).

Modul de calcul al taxei
Calculul celei de-a doua componente a taxei (TMAU2) a fost realizat ţinând cont de previziunile Apa Nova Bucureşti privind volumul de apă uzată care va fi produsă în anul 2019 şi de estimările privind serviciul datoriei publice locale pentru anul în curs.

Cuantumul taxei se va actualiza anual, în conformitate cu prevederile art. 491 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în funcţie de volumul de apă uzată estimat anual.

Sumele colectate de la abonaţii SC Apa Nova Bucureşti SA se vor vira în conturile constituite exclusiv pentru rambursarea împrumuturilor realizate conform obligaţiilor din contractele de finanţare.

Informaţii suplimentare
Principiul „poluatorul plăteşte”, consacrat la nivel comunitar prin Actul Unic European (1987) şi Tratatul de la Maastricht (1993), este o regulă prevăzută în dreptul Uniunii Europene prin care se stabilesc condiţiile economice necesare astfel încât să fie luate în considerare toate costurile de mediu pentru asigurarea dezvoltării durabile.

În domeniul ce face obiectul prezentului proiect, acest principiu este expres prevăzut de Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea şi repararea daunelor aduse mediului, transpusă în legislaţia românească prin OUG nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului, actualizată, cu modificările şi completările ulterioare. Acest principiu se regăseşte şi în OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului şi în Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006.