Majoritatea cartierelor Bucureștiului care au apărut înainte de Primul Război Mondial au crescut treptat, împreună cu orașul cumva, și au origini ce țin de profesiile sau ocupațiile celor care locuiau în zona respectivă. Excepție de la această regulă este cartierul Apărătorii Patriei, care are unul dintre cele mai inspirate nume dintre „peticele” acestui oraș și care a apărut, practic, în urma unei legi.
Cartierul Apărătorii Patriei de astăzi este una dintre cele mai circulate zone din oraș, care practic face legătura cumva între centrul Bucureștiului, pe la Tineretului, și sudul Capitalei, pentru cei care vor îndeosebi să ajungă în Berceni sau în Popești-Leordeni, de exemplu, fiind situat între Șoseaua Berceni și Șoseaua Olteniței. Istoria cartierului Apărătorii Patriei este una legată de război, după cum se poate observa din denumire, mai precis se leagă de o lege instaurată după Primul Război Mondial.
Practic, nașterea cartierului Apărătorii Patriei are loc odată cu implementarea Legii împroprietăririi, lege din 3 noiembrie 1921. Astfel, această lege, care a fost teoretizată încă de după Unirea din 1918, prevedea ca spațiul aflat la periferia sudului Bucureștiului de atunci să fie parcelată pentru veteranii și familiile celor care și-au pierdut viața în Primul Război Mondial. Astfel, statul le oferea terenuri pentru case, unde puteau să își îngrijească și teren arabil sau grădini, de exemplu, potrivit site-ului Parohiei Apărătorii Patriei 1.
Cinci ani mai târziu, după legea care a dat practic naștere zonei Apărătorii Patriei, autoritățile au emis o nouă lege, cea prin care au fost organizate comunele din jurul Bucureștiului. Prin urmare, din anul 1926, comunele și satele din jurul Capitalei au devenit comune suburbane, o consecință directă a creșterii constante și a modernizării Bucureștiului.
Totuși, deși pe hârtie era satul Apărătorii Patriei, care făcea parte împreună cu satul Progresul din comuna suburbană Șerban Vodă, majoritatea locuitorilor considerau Apărătorii Patriei ca pe un cartier mărginaș încă din anii ’30. Spre exemplu, Tribunalul Ilfov numea încă de atunci Apărătorii Patriei drept „cartierul demobilizaților” în decizia pentru organizarea strângerii de fonduri în vederea ridicării bisericii și școlii în jurul cărora s-a organizat cartierul.
Titlul de cartier cu titluri depline îi revine zonei Apărătorii Patriei odată cu instaurarea și reorganizarea Bucureștiului ce a avut loc la instaurarea regimului comunist, mai precis în anul 1948.
Străzile din cartier erau denumite după unii dintre eroii neamului care au murit în Primul Război Mondial, precum Ștefan Moșoaia, Eremia Grigorescu, Ghiță Șerban sau Valter Mărăcineanu, dar și după localitățile din care proveneau veteranii care s-au mutat aici.
Cartierul, care era preponderent de case și unde în perioada interbelică s-au vândut, s-au tot cumpărat, s-au extins străzi, au apărut altele noi și s-au porționat terenurile deja existente, a trecut prin cea mai mare transformare începând cu anii ’70, când aici în zonă au fost ridicate o mulțime de blocuri pentru muncitorii care aveau să lucreze la platforma Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti (I.M.G.B), unde la un moment dat lucrau 13.000 de persoane.
Inaugurarea Magistralei 2 de metrou din ianuarie 1986, magistrală care includea și stația „Apărătorii Patriei”, a însemnat un moment esențial în dezvoltarea cartierului, fapt care s-a simțit considerabil mai ales după Revoluție. Deși zona încă era în creștere și în expansiune, oamenii au văzut Apărătorii Patriei drept o zonă cu potențial considerabil pe viitor, deși pe străzile mărginașe încă lipseau cu desăvârșire utilități esențiale, precum drumurile asfaltate, trotuarele sau racordarea la rețelele de gaze sau canalizare. În prezent însă, cartierul este unul dintre cele mai căutate de cei care vor să fie aproape de punctele de interes din centrul orașului, însă fără să cheltuiască sume considerabil de mari, comparativ cu alte zone centrale din București.