“Aoleo, n-o să avem apă caldă toată iarna, încălzim la aragaz!” Revelația disperată a unui călător STB când autobuzul 226 face dreapta la Piața Rahova

Trasee STB diferite, vârste diferite, probleme diferite. Poveștile din autobuze ori tramvaie ți se perindă pe la urechi odată cu stațiile care-ți aleargă sub ochi. Singura constantă de pe harta Bucureștiului și-a împrejurimilor e schimbarea.

👧🏻 Fata are păr lung, glas mic, ochi superbi și-un chef nebun de vorbă și râs:

– Tu știai de ăia doi? Cum ce? Că s-au cuplat! Nu știai??? Hai, mă, că mă dezamăgești! Eu credeam că doi două deținem orice informație care circulă despre toată lumea… În fine, trebuie să recuperăm. Că pe ăștia oricum nu-i mai recuperează nimeni! A dat iubirea peste ei! Cum mi-a zis și Vali: „Dragostea e oarbă, tu nu vezi?”. Doar că eu sunt mult mai deșteaptă de-atât!

💅 Fata cu unghii care-ar merita sala lor într-un muzeu al sculpturii se oprește câteva clipe, cât să asculte și ce spune omul de la telefon. Starea i se schimbă: ca și cum ceva neplăcut răzbate dinspre partenerul de discuție. Trage aer în piept și, cu chip trist, dar foarte hotărât, izbucnește: 

– Numai un prost stă lângă un bețiv și-l mai și crede!

Mai stă un pic și trece la concluzii. Nici ele prea vesele:

– Se duce în mă-sa și gașca asta… Dacă mă-ntrebi pe mine, cred că Ana cred că vrea să-și facă ieșirea. Problema e că ea mereu își face ieșirea cu câte un scandal…

🚌 Pe linia 484, o doamnă pe la 60 de ani, cochetă și zâmbitoare, machiată savant. Îi explică binevoitoare unei cunoștințe vechi cum s-a schimbat situația, de când n-au mai vorbit:

„Mă duc acasă. Acasă, adică în Bragadiru. Am vândut dincolo și m-am mutat acum 10 ani, într-o casă mai mare, să cică să stăm cu fi-miu. Da’ fi-miu, ce să vezi? S-a măritat! Da, da, s-a măritat, nu s-a însurat, că s-a mutat la noră-mea! Așa că ce era să fac cu hardughia, la ce-mi mai trebuia? Mi-am luat grija ei și mă descurc mult mai bine cu casa nouă. Nu mai sunt stresată, de-aia și arăt cum arăt. Nu beau, nu fumez, mă-ngrijesc, ce altă treabă am?”

🚌  La Piața Rahova, autobuzul 226 face dreapta, iar călătorul cu fes uriaș observă niște utilaje și câțiva muncitori. Atât îi trebuie:

– N-o să avem apă caldă TOA-TĂ-IAR-NA!

A tunat verdictul cu voce baritonală și pe ton aproape satisfăcut. „Colegul de bancă” STB n-are de lucru și întreabă:

– De ce?

Au fost suficiente aceste 4 litere, pentru ca

– De ce? Cum de ce? Simplu! Toată vara ce-au făcut? Au stat degeaba! Și-acum ce fac? I-a apucat munca! Da’, între timp, noi ce-o să facem? O să încălzim apă pe aragaaaz! O să ne spălăm la ligheaaan! Ce mai, venim 50 de ani înapoi! Pentru că așa vrea guvernul! „Aleșii”! CIne i-a ales? Noi, proștii! Fir-ar mama lor a dracu’! 

🚌 În autobuz, un cetățean discută la telefon. Lângă el, un altul se trezește comentând ceva pe marginea conversației lui. Cel dintâi termină de vorbit, închide telefonul și se uită urât la chibiț. Defensiv, guralivul se ”justifică”:

– Eu mi-am spus doar părerea, n-am inițiat vreun dialog…

– Nu-i nimic, nu mă supăr, îi zice „titularul”. Sunt zeul răbdării și-al înțelepciunii.

Mai multe „Cronici STB”, mai jos:

• Mama din STB pe care Crăciunul o cam scoate din minți
• Magazine noi în „;mall-ul”
• Un șofer STB, în pragul unei justificate crize de nervi: “Ce are ușa aia din mijloc de nu o folosește nimeni?! Ce, are râie? Păduchi?!”