BAZAR

Andreea Raicu şi Tudor Chirilă, exasperaţi şi umiliţi de furnizorii de servicii din Bucureşti

În Bucureşti, nici măcar celebritatea nu îţi asigură un tratament mai bun din partea celor care ar trebui să fie la dispoziţia ta, în calitate de client sau de cetăţean plătitor de taxe. Cel mai bun exemplu îl asigură păţaniile povestite chiar de două vedete autohtone: Andreea Raicu şi Tudor Chirilă.

Dacă Tudor Chirilă povestea pe blog zilele trecute că a fost umilit de hingherii de maşini, duminică a venit rândul celeilalte jumătăţi a cuplului monden să îşi expună păţaniile pe siteul propriu. Andreea Raicu s-a confruntat cu o scurgere de gaz acasă, iar apelând la serviciul de urgenţe al Distrigaz a fost nevoită să aştepte peste o oră o intervenţie: „ce inseamna pentru voi urgenta? Pentru mine inseamna maxim 15 minute. Tot ce este peste, din punctul meu de vedere, nu mai este tratata ca o urgenta.” – scrie vedeta.

„Intr-un final suna la poarta. Interventia de urgenta a ajuns dupa ora si ceva…Nici nu am putut sa ma mai enervez pe domnul de la gaze. Parea extenuat si lipsit de putere. Mi-a spus ca lucra singur pe tot sectorul 1 si avea o lista intreaga de locuinte la care trebuia sa ajunga” – adaugă vedeta, care mai spune că nu angajaţii sunt problema, ci compania Distrigaz, care nu administrează aşa cum trebuie serviciul de urgenţă.

Cu doar trei zile în urmă, Tudor Chirilă scria exasperat despre umilirea la care a fost supus ca să îşi recupereze maşina de la „hingheri”.

Tudor Chirilă îşi începe postarea pe blog povestind sentimentele ciudate pe care le are un şofer atunci când nu îşi găseşte maşina acolo unde a lăsat-o: “Zilele trecute mi-au ridicat masina. Eram grabit si n-am avut timp sa ma enervez. Pentru cateva momente, cat n-o gasesti, e un sentiment ciudat, ca o pierdere de memorie. Ca si cum ai intra intr-o alta dimensiune. S-a ridicat la sesizarea politiei, adica de pe carosabil. Masina era parcata intr-o intersectie, e adevarat, dar de ce trebuie sa fac efortul de a-mi aminti ca n-am voie sa parchez astfel cand ar putea fie semnalizat preventiv de pe trotuar? Dincolo de asta nu incurca traficul. Intr-un oras in care nu avem unde parca.”

Cu adevărat umilitoare este procedura prin care trebuie să treci ca să îţi obţii maşina înapoi: “Vreau sa vorbesc despre umilinta. Pentru ca ridicarea masinii e umilitoare. Ajungi undeva la marginea orasului intr-un loc in care noaptea s-ar putea hingheri caini. Un loc viran imprejmuit de un gard, prin spatele Casei Scanteii, langa o cale ferata. E o atmosfera de resturi. De dezintegrare. Doi barbati cu mutre dubioase si cautaturi aspre stau in spatele unei porti mari de grilaj.” – scrie artistul.

Şoferii disperaţi care vor să îşi recapete autoturismul sunt întâmpinaţi cu duritate: “Apare un individ tiganos care e programat sa se uite urat. Toti cei care lucreaza aici se uita urat. Sunt pregatiti sa raspunda la agresiunile oamenilor. Culmea e ca sunt convinsi ca au dreptate.”. Nici artistul nu pare să aibă mai mult succes în faţa sistemului: “Vorbesc pe un ton jos, rar, raspicat, dar nu agresiv, ca sa nu supar sistemul. Ma aflu in fata unui ciclop imens cu trup de gelatina care la prima trepidatie ma poate strivi ca pe un gandac de bucatarie.”

Regăsirea cu maşina e un adevărat moment tandru: “Am sentimentul ca masina mea nu e a mea, ca mi se face o favoare. Ma apropii de ea timid ca de o femeie de care te desparti o lunga perioada, desi nu s-a terminat nimic intre tine si ea. Vrei sa vezi ce a ramas, cat s-a schimbat, oare cine a atins-o in lipsa ta, cine a strans-o in brate.”.


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button