Începutul locului din București căruia îi spunem și azi Amzei – simplu sau cu “Piața” înainte – este undeva în a doua jumătate a secolului 19, dar numele îi este de puțin mai dinainte.
Pe la început de același secol, Amza Năescu, al doilea vistiernic al țării, care, împreună cu alți doi oameni vrednici, a ctitorit o bisericuță la doi pași de Podul Mogoșoaiei, strada principală a Bucureștiului de-atunci pe care o știm de la 1878 încoace, drept Calea Victoriei.
Oamenii i-au zis Biserica Amzei, și tot așa îi spunem și noi azi. Iar numele a contaminat tot locul, mai întâi piața care s-a dezvoltat în preajma lăcașului de cult, apoi zona în întregime, cu străduțele și casele care-au început a se ridica/.
În “copilăria” pieței erau hale asemănătoare cu cele de la Piața Mare (Piața Unirii), iar halele erau înconjurate de case negustorești. Și, an după an, Amzei a devenit magnet de comercianți pentru aceasta bucată de oraș.
Pe măsură ce locul prindea tot mai multă viață, bucureștenii înstăriți cumpărau pământuri și își ridicau case aici. Ion I. C. Brătianu, spre exemplu, a locuit peste drum de biserică.
Pe la mijlocul anilor ‘30, halele au fost considerate insalubre și nepotrivite spiritului modernist al vremii și au fost desființate, iar în locul lor a apărut o clădire art-fdeco emblematică – mai întâi, teatrul Comunal, apoi sediul Primăriei de Galben.
Povestea asta administrativ-cromatică din istoria Bucureștiului s-a întâmplat după Marea Unire, când orașul a fost împărțit în 4 sectoare:
Clădirea-simbol din Amzei era sediul “Primăriei Sectorului I – Galben” (sau “de Galben”), dar mai adăpostea și bibliotecă/sală de consiliu, judecătorii, stare civilă, serviciu financiar și, cel mai important, o sală mare de teatru.
Transformările uriașe nu s-au oprit aici. În 1950, peste București s-a abătut reorganizarea administrativă a Capitalei după model sovietic, cel cu 8 raioane.
Fosta Primărie Galbenă din Amzei a devenit Sfatul Popular al Raionului 30 Decembrie. Vreme de două decenii, sala de teatru a fost folosită de Teatrul Național București, până la construirea noului sediu TNB de la Piața Universității, lucru care s-a întâmplat în anii ’70.
Acum, în vechea Primărie Galbenă, bucureștenii din Sectorul 1 își plătesc taxele și impozitele. Și, tot acum, aici e Teatrul „Ion Creangă”.
Amzei e un loc asupra căruia s-a intervenit în ultimii ani; găsești aici cafenele și restaurante, dar zarva comercială a dispărut.
Generarea unei destinații culturale în inima orașului, dar și analizarea și pilotarea unor scenarii posibile de regenerare a Pieței Amzei sunt obiectivele principale ale AMZEI, un demers al Cartierului Creativ, un proiect The Institute, la care s-au alăturat atât parteneri din sectorul public, privat, societate civilă, antreprenori, dar și reprezentanți ai industriilor creative, unind pentru aceeași misiune agende, strategii și obiective comune sau complementare, pentru a aduce în discuție un proces de modernitate, și nu doar de modernizare în sens de ,,contemporan”.
Printr-un program de evenimente creativ culturale și de pilotări de activări și funcțiuni, demersul AMZEI își propune să valorifice și să potențeze industriile creative, organizațiile și proiectele culturale din această zonă. Din dorința de a contribui la creșterea calității vieții și din speranța că poate contribui la schimbarea narațiunii Bucureștiului, Cartierul Creativ expune, promovează și dezvoltă scena și efervescența creativă locală în fața unui public care, an de an, întredeschide ușa interesului său din ce mai mult pentru tipul acesta de ofertă. O ofertă care, la sfârșitul zilei, are darul de a îmbunătăți calitatea vieții fiecăruia dintre noi. Andrei Borțun, CEO The Institute, are o viziune clară asupra locului:
Sunt multe modalități prin care manifestările creative – organizații, comunități, bresle, evenimente sau festivaluri – pot fi folosite pentru a rezolva probleme sau pentru a atinge anumite obiective în cadrul orașelor și al administrațiilor locale. Din punct de vedere al antreprenoriatului creativ, în general, mi se pare că stăm foarte bine. Este multă efervescență, talent și curaj, iar toate aceste atribute produc schimbare rapidă, vizibilă, valoroasă, adesea și sustenabilă. Multe orașe și localității din România, chiar dacă nu ne dăm seama, arată și se simt mai bine azi decât acum 5 ani, mult mai bine decât acum 10 ani și incomparabil mai bine față de acum 20.
Unul dintre formatele demersului, AMZEI ON DISPLAY, este un program de expoziții dezvoltate în jurul unor concepte curatoriale pe teme legate de oraș, cu focus pe comunitățile creative ale acestuia, dar și pe practici colaborative și interdisciplinare, expoziții ale căror concepte variază între preocupări din sfera ecosistemelor urbane sau a memoriei subiective și afective asupra orașului, la teme legate de revitalizarea spațiilor de utilitate publică. Acestea vor fi completate de concepte expoziționale dezvoltate pe parcursul anului de către parteneri culturali locali sau din comunitatea Cartierului Creativ.
Una din expozițiile din formatul AMZEI On Display este Amzei Atunci și Acum, dezvoltată de Cartierul Creativ, în parteneriat cu BAZA. Deschidem Orașul și își propune să prezinte cele mai importante etape istorice ale Pieței Amzei și ale țesutului urban de aici, investigând maniera în care acesta a evoluat, în paralel cu prezentarea unor istorii subiective și afective pe care rezidenții și antreprenorii de aici le au cu zona și dorește să genereze un proces de implicare și consultare publică despre potențialul zonei.
Inima expoziției Aici și Acum stă într-o documentare a istoriei Pieței Amzei, investigând maniera în care acesta a evoluat din 1869 până în prezent. Vizitatorii descoperă, de asemnea, istorii subiective și afective pe care rezidenții și antreprenorii de aici le au cu zona și încearcă să genereze un proces de implicare și consultare publică despre potențialul zonei.
Cercetarea timeline-ului Pieței Amzei a plecat de la cartea lui Paul Lahovary, Elemente monografice ale Pieței Amza, publicată în 1937, ce povestește foarte viu, cu ironie fină dublată de o cercetare extrem de atentă, constituirea mahalalei și a pieței, al cărei parcurs evolutiv depășește propriul context urban devenind exponent al realității întregului oraș și al conducerii administrativ-politice. Maria Duda, arhitect BAZA, vorbește despre acest efort de reconstituire:
În acest traseu de reconstituire a evoluției Pieței Amzei, am folosit desenul ca metodă comparabilă medicinei legale, de identificare a mutațiilor, ancorelor, dinamicii pulsatile între locuitori – uzuri – spații construite – mișcări. În plus, de-sedimentarea desenată oferă posibilitatea extinderii ramificațiilor bibliografice cu privire la evoluția pieței, la contextul mai larg al valorilor sociale, deciziilor politice, al proiectelor de modernizare – igienizare – refațetare – sistematizare a orașului, făcând vizibile atât mecanismele decizionale cât și consecințele lor. Au rezultat astfel 10 tablouri, în corespondență și succesiune temporală cu planurile istorice și fotografiile aeriene disponibile, cărora li s-au adăugat detalii din articole și imagini de epocă: 1846, 1927, 1939, 1943, 1958, 1966, 1986, 2007, 2009, 2023. Se întrepătrund astfel sursele obiective cu cele subiective, suprapunându-le un filtru de evidentă licență poetică personală, marcă a impreciziei amintirilor dar și volatil martor al absențelor de date. Două alte tablouri sunt prezentate separat, 2023+, cu intervențiile noastre în spațiu, și tabloul straturilor suprapuse”,
Cărții i s-au adăugat fotografii de epocă – imagini aeriene, Willy Pragher, Gheorghe Potra, arhiva UAR, fototeca online a comunismului românesc, Cine Clic – 100 de lei și Buletin de București, Andrei Pandele, Agerpres, reportajul foto al lui Tiberiu Lovin, și bineînțeles planurile cadastrale:
Pe scurt, în ceea ce am parcurs, am urmărit legătura dintre spațiul amenajat al pieței și mișcarea publicului – cum această pulsație s-a difuzat în țesutul înconjurător, creând noi poli, sau cum s-a reorganizat în momentele marilor modificări, fie constructive, funcționale sau politice. Am identificat astfel câteva etape.
Piață necesară alimentației publice organizate pentru a deservi zona nou extinsă a orașului, conform Regulamentului Organic, este amenajată pe locul Niculescului în dreptul Bisericii Albe și lângă Episcopia Râmnicului, prin închirierea lui pe o perioadă de 10 ani. La finalul contractului, Niculescu optează să nu prelungească, vadul obținut de piață convingându-l să investească în construirea lui, iar piața este strămutată în mahalaua vecină, pe terenul lui Iancu Ghika, lângă Biserica lui Amza.
Târg descoperit cu prăvălii din paiantă acoperite cu olane, dispuse doar pe trei din cele patru laturi ale lotului, întrucât pe a patra latură „avea pricină cu primăria Luxița Raline”, proprietară ce nu se dorea deranjată de vacarmul piețarilor. Se păstrează eronat în planurile cadastrale denumirea de piața mică a Niculescului. La 1866, erau „19 prăvălii, 13 măcelării, o cârciumă, o covâcerie, o gheretă cu pâine”.
Denumită tipologic astfel prin introducerea halei metalice, de inspirație pariziană. Realizată de Alexis Godillot, în urma unui plan comisionat de pe vremea lui Cuza și care a îndatorat statul român, pornind un scandal diplomatic rezolvat două guverne și un suveran nou mai târziu, hala este într-o continuă adaptare și îmbunătățire constructivă până în 1886. Se introduce astfel o scară, imagine și tehnologie complet diferită, autoreferențială, în țesutul istoric. Până în 1898 este singura piață din zona de nord, iar în jurul ei apar diverse prăvălii.
Este organizată în spații cu vitrină la parterul clădirii ce găzduiește administrația, teatrul național și judecătoria. La momentul 1935, primarul sectorului de galben, inginer Ioan Săbăreanu, alege să nu schimbe destinația centenară a pieței Amza, de centru comercial și alimentar – o reorganizează însă păstrând piețarii pe terenul adiacent bisericii pe toată perioada șantierului. Clădirea cea nouă urma să găzduiască „51 de prăvălii cu faianță, frigorifer, calorifer, pivniță, un restaurant, un cinematograf cu 700 de locuri, două judecătorii, o bibliotecă publică, două apartamente pentru judecători și 48 de birouri de închiriat”. Vechile prăvălii și clădiri perimetrale se demolează, pe locul lor organizându-se grădini utilitare pentru locuitori – terenurile rămân neconstruite până în 1962, când piața capătă cadrul construit ce se păstrează și azi.
Se ocupă și parterele blocurilor nou construite, ce introduc funcțiuni suplementare alimentației publice, diversificate și raționalizate, astfel încât traseele zilnice ale cumpărătorilor înșiruie mai multe puncte de desfacere: la inaugurarea magazinului Premial, participă însuși tovarășul Nicolae Ceaușescu. În jurul pieței se organizează o școală primară și gimnazială, o grădiniță, două biblioteci metropolitane, un liceu tehnologic, Muzeul Literaturii. Teatrul Național se mută în noua clădire de pe Bulevardul Magheru, iar sala Amzei este transformată în Teatrul Ion Creangă pentru copii. Piața capătă o extindere, prin hale acoperite pe latura lungă, opusă accesului la Judecătorie. Tot în această perioadă, piața este cadru pentru două filme: „100 de lei”, filmat în 1972, și „Buletin de București”, în 1980.
Halele se înlocuiesc cu o structură metalică, cu etaj, ce nu este finalizată decât parțial, și prin urmare piețarii se mută în parcările de pe lateralele scurte ale clădirii principale. Aceasta, la rândul ei, suferă modificări importante ce o exclud treptat din circuitul public: funcțiunile se schimbă, vitrinele se închid cu placaj, teatrul devine bar și discotecă. Capătă anvergură magazinele perimetrale care se privatizează și subdivizează în entități non-stop, transformând zona în atractor nocturn.
Se demolează structura metalică și se organizează concurs de arhitectură pentru reconfigurarea pietonală a zonei și realizarea unei noi clădiri dedicate exclusiv comerțului. Șantierul pentru noua piață forțează mutarea piețarilor, reorganizați inițial în corturi opace și târguri sporadice – în timp, aceștia pleacă spre piețele Matache sau Domenii, rămânând în zonă doar florarii și câteva chioșcuri de produse tradiționale. Pietonizarea zonei nu se realizează, iar parcarea subterană este nerecepționată.
Clădirea nouă este utilizată parțial, în spațiul deschis al parterului, restul ansamblului fiind separat de context atât fizic, prin parcări perimetrale și diferențe de nivel, cât și funcțional. Cele câteva unități de alimentație publică de la parterul clădirii centrale se auto-segregă prin copertine, închideri temporare și vegetație, iar parterele înconjurătoare sunt în mare parte abandonate sau cu vitrine obturate spre spațiul public. Lipsește iluminatul stradal adecvat, precum și mobilierul urban. Marile magazine alimentare, Mega Image, Angst, Nic, își închid punctele de desfacere. Se răspândește comerțul alimentar cu servire rapidă, și, în proximitatea clădirilor de birouri, cafenelele de specialitate și restaurantele. În acest interval, este edificatoare pentru potențialul reactivării pieței mișcarea Străzi Deschise, pornită în 2020. Ea a condus foarte brusc la activarea comercială, socială și pietonală a primei jumătăți a Străzii Amzei, intersecția ei cu Calea Victoriei devenindu-i articulație principală. Tot aici, precum și adiacent pieței, pe strada Mendeleev, experimentăm și noi introducerea parklet-urilor pe locurile de parcare cu plată, pentru a extinde spațiul pietonal și a introduce mobilier urban public mobil acolo unde este necesar. Miza parklet-urilor este conștientizarea publicului față de rezervarea a 12.5mp de spațiu public exclusiv pentru autoturisme și de posibilitatea de închiriere a lui și pentru funcțiuni alternative, benefice publicului pieton. Pe acest impact, se grefează și Cartierul Creativ, ale cărei limite geografice se permeabilizează pentru a îngloba Amzei, mizând tocmai pe potențialul reafirmării sale ca pol atractor cultural, gastronomic, social, educațional, alimentar, creativ.
Este uluitoare continuitatea prezenței fizice a pieței, cu tot ceea ce înseamnă ea, pe același loc, definit și definitivat în straturi de timp. Este captivantă capacitatea ei de coordonare cu ceea ce o înconjoară, responsivitate funcțională și socială în care rezidă potențialul ei de adaptare. Cum îl descătușăm? – Maria Duda, arhitect BAZA.Deschidem Orașul.
Expoziția Amzei Atunci și Acum este un work in progress, care va fi completată pe parcursul celor 5 săptămânii de aportul vizitatorilor, iar la finalul lunii iulie vom descoperi cu toții forma sa finală.
În paralel, tot demersul Amzei se axează pe trei direcții strategice de cercetare aplicată, traduse prin Urban Living Lab, care aduc în discuție revitalizarea spațiilor subutilizate (de utilitate publică) prin procese de co-creare și co-guvernare, rolul ecosistemului economiei creative locale în aceste procese și interdisciplinaritatea, rolul și importanța pe care piețele, lanțurile de distribuție de mâncare, mediul natural și comunitățile civice îl au în dezvoltarea urbană sustenabilă. Acestea sunt integrate și urmărite în toate activitățile de pe parcursul anului, prin intermediul unei metodologii de cercetare aplicată dezvoltată alături de BAZA.Deschidem Orașul. Astfel, procesul presupune o serie de mese rotunde și întâlniri informale cu specialiști în dezvoltare și regenerare urbană, sociologi și arhitecți, a căror expertiză poate contribui direct la creșterea calității spațiului de utilitate publică din oraș și compun primul Urban Living Lab pe tema revitalizării spațiilor subutilizate prin intermediul economiei creative, cu focus pe Piața Amzei.
Demersul AMZEI face parte din strategia de microzonare a Cartierului Creativ, care și-a propus identificarea și comunicarea a 5 zone de dezvoltare strategică ale Cartierului Creativ, respectiv: zona 1 – Amzei, zona 2 – Piața Revoluției (Calea Victoriei – Bd. Elisabeta), zona 3 – Sala Palatului (Str. Brezoianu- Bd. Elisabeta), zona 4 – Grivița (Str. Știrbei Vodă- Berthelot – Luterană), zona 5 – Buzești (Berzei- Berthelot). Procesul de microzonare presupune o analiză a țesuturilor urbane, dar mai ales o mai atentă comunicare a organizațiilor și entităților creative din rețeaua Cartierului Creativ, din dorința de a genera alături de acestea spații de dialog și de a facilita procese de co-creare și proiecte interdisciplinare.
AMZEI este un demers strategic de revitalizare urbană prin intermediul economiei creative locale, inițiat de către Cartierul Creativ și The Institute, în parteneriat cu Primăria Sectorului 1, Consiliul Local al Primăriei Sectorului 1, Primăria Municipiului București, prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București și Banca Transilvania. Prin crearea unei noi destinații culturale în inima orașului, demersul AMZEI creează un spațiu de dialog și de socializare interdisciplinară, care abordează teme legate de dezvoltarea urbană strategică, prin scenarii de revitalizare a spațiilor subutilizate și pilotează o parte dintre acestea în zona Amzei.
Mai multe detalii despre proiectele Cartierului Creativ puteți găsi pe website, pagina de Facebook, Instagram sau pe pagina emisiunii.
AMZEI este un demers strategic de revitalizare urbană prin intermediul economiei creative locale, inițiat de către Cartierul Creativ și The Institute, în parteneriat cu Primăria Sectorului 1, Consiliul Local al Primăriei Sectorului 1, Primăria Municipiului București, prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București și Banca Transilvania.
