Amintiri din Epoca de Aur: Cum petreceau românii de 1 Mai. FOTO&VIDEO

În Epoca de Aur, ziua de 1 Mai avea o importanţă deosebită, fiind marcată printr-o minivacanţă. Atunci românii aveau două zile libere pentru că, după 1 Mai Muncitoresc, se sărbătorea Ziua Naţională a Tineretului, zi declarată liberă prin lege. La defilări muncitorii, alături de pionieri şi şoimii patriei, scandau lozinci de preamărire şi înălţau pancarte uriaşe, toate în numele poporului român şi al „conducătorului iubit”, Nicolae Ceauşescu. Atunci oamenii aveau obligaţia să meargă la manifestațiile uriașe de pe marile bulevarde, însă unii considerau că merită să se bucure de minivacanţa de 1 Mai şi lăsau defilarea pe plan secund. Însă, mulţi suportau cu stoicism defilările în cinstea PCR-ului, pentru că ştiau că apoi vor încheia ziua cu mici şi bere, la iarbă verde.

Berea se cumpăra cu lada, iar micii sfârâiau de zor

În timp ce unii se mulţumeau doar să iasă la iarbă verde, în parcuri, unde se organizau concerte de muzică populară, sau în pădurile de la marginea oraşelor, unde încingeau grătare cu prietenii, alţii plecau la munte, la mare sau în excursiile organizate de întreprinderi sau de sindicate. Cei care mergeau la pădure puteau participa la concursuri precum cel care presupunea urcarea pe un stâlp uns cu ulei. Cine ajungea în vârful lui primea o plasă cu alimente și o sticlă de vin.

La iarbă verde, şi atunci, ca şi acum, micii sfârâiau de zor, iar berea curgea necontenit în pahare. Tinerii cumpărau berea cu lada, pentru a evita o nouă coadă. Printre brand-urile de bere consacrate la acea vreme se numărau Trei Stejari, Azuga şi Bucegi.

În ceea ce priveşte mâncarea, dacă acum, pe lângă tradiţionalii mici, grătarele sunt încărcate cu preparate din carne cât mai variate de la carne de pui, porc sau vită, la frigărui, burgeri sau cârnaţi, înainte oamenii nu puteau diversifica meniul de 1 Mai decât cu crenvurşti, care se găseau la tot pasul pe marginea traseului demonstranţilor.

Şi pe vremea comunismului, ziua de 1 Mai coincidea cu deschiderea sezonului de vară, astfel că mulţi se duceau la ştrand, iar tinerii şi atunci, ca şi acum, plecau la mare. „De 1 Mai, în anii ’70, se organizau de către centrul universitar Bucureşti, excursii la mare. Mergeam cu un tren cu 12 vagoane, iar cazarea se asigura la hoteluri bune din staţiune. Era un tămbălău deosebit. Piata gării din Constanţa era plină de autobuze şi autocare pentru efectuarea transferului. Am condus două astfel de excursii şi a fost o atmosfera deosebită”, rememorează Dragoş.

În ultimii ani doar trei staţiuni, respectiv Mamaia, Vama Veche şi Costineşti, au mai rămas în topul preferinţelor tinerilor pentru 1 Mai. Însă, înainte tinerii se înghesuiau în trenuri, cu cortul în spate, sau în Daciile prietenilor şi plecau spre alte staţiuni, precum Neptun, Costineşti, Cap Aurora, Mangalia, Eforie Sud şi Nord.

Cei care preferau să sărbătorească Ziua Muncii la munte mergeau în Braşov, Sinaia, Predeal, la Băile Herculane sau Buziaş.

De 1 Mai salariaţii primeau şi o primă, care putea ajunge la circa 200 – 300 lei, în funcţie de locul de muncă, dar şi cartele valorice în plus, prin intermediul cărora se puteau aproviziona cu mai multă mâncare faţă de raţia zilnică.

Ziua Muncii, prilej de distracţie pentru elevi

1 Mai era un prilej de bucurie pentru elevi, care primeau mâncare bună la cantină şi scăpau de orele de şcoală. „Nouă, elevilor, ne plăcea, întrucât făceam abstracţie de faptul că trebuia să cântăm şi să recităm versuri în care nu ne regăseam. Era însă un moment bun de socializare, de distracţie şi de întâlniri cu prieteni şi colegi din alte licee. Se dădea suc gratis, dintre cele mai bune, la cantină primeam hrană rece, însă mult mai bună decât ce primeam în mod obişnuit şi aveam liber de la ore. Asta se întâmpla şi de 1, dar şi de 2 mai, de Ziua Tineretului”, a povestit Aurica Abalaşei, pentru Ziarul Lumina.

Liber la discotecă în noaptea de Paşti

În comunism, de Paşti, oamenii munceau pentru că Învierea Domnului nu era considerată o sărbătoare, de către liderii PCR. Mai mult, comuniştii făceau tot ce le stătea în putinţă pentru a-i împiedica pe oameni să se ducă la biserică în noaptea de Paşti. Aceştia deschideau în noaptea de Înviere toate discotecile şi cluburile sindicatelor, pentru a-i determina pe tineri să aleagă distracţia în locul religiei, în scopuri de manipulare.

Pe atunci oamenii considerau că pe 1 şi 2 mai sărbătoreau Paştele comunist fiindcă de Paşti aveau parte doar de zile normale de lucru. „De Paşti erau petreceri cu câte două săli, una pentru cei mai în vârstă, care ascultau muzică populară şi românească, şi mai era o sală căreia i se spunea elita, unde se fuma şi se asculta muzică străină. Toată lumea ştia că petrecerile astea erau împânzite de securişti, dar tot se spuneau bancuri cu Ceauşescu, vorba unui prieten: poţi să spui bancuri politice, dar să nu le Scorniceşti”, a declarat Ion Bălăceanu, pentru Capital.ro, care pe vremea aceea lucra ca strungar la o fabrică de armament.

1 Mai după Revoluţie

După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte, delectându-se cu tradiţionalii mici şi bere. Însă, odată cu trecerea de la comunism la capitalism, un singur aspect nu s-a schimbat: tineretul îşi petrece în continuare vacanţa de 1 Mai la mare.

În 2003, pentru prima dată în istoria postdecembristă, o confederație sindicală (Blocul Național Sindical) a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere și muzică, pentru a serba acestă zi, însă această mişcare a generat un val de critici şi de acuzații de simpatie pro-comunistă.

Cum a devenit 1 Mai Ziua Internaţională a Muncii

Ziua Muncii marchează, din punct de vedere istoric, o mare demonstraţie care a avut loc pe 4 mai 1886, la Chicago, în Statele Unite ale Americii. Atunci, mai mulţi muncitori au fost împuşcaţi în timpul unei demonstraţii în care cereau ca ziua de muncă să fie de opt ore. În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Un an mai târziu, pe 1 mai 1890, au avut loc demonstrații în SUA, în majoritatea țărilor europene, în Chile, Peru și Cuba. După această dată, 1 mai a devenit un eveniment anual. Cu timpul, 1 Mai a devenit Ziua Internațională a Muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

Dacă în majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 Mai este liberă, unele ţări, precum Australia, Elveția sau Statele Unite, nu au declarat 1 Mai sărbătoare oficială. În SUA, 1 Mai a fost înlocuită cu Labor Day, sărbătorită anual, în prima zi de luni a lunii septembrie.

În țările comuniste, ziua de 1 Mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale. De asemenea, și naziștii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiții, transformând ziua de 1 Mai într-o sărbătoare propagandistică a întregii națiuni și nu un simbol al luptei proletare și a decadenței, potrivit Wikipedia. Serbările câmpenești, chioșcurile cu bere și spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise, iar organizațiile muncitorești au fost înlocuite cu directive de la partidul unic.

În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890. La nivel naţional, ziua de 1 Mai a căpătat tentă propagandistică, odată cu instalare la putere a Partidului Comunist, în 1945. Cum comunismul, la fel ca şi fascismul, făcea din orice eveniment motiv de paradă, au luat naştere mişcări de propagandă şi manifestaţii, în cinstea Partidului Comunist. Guvernul Petru Groza a organizat, în 1945, „Primul 1 Mai liber”, iar muncitorii au primit liber în ziua respectivă. În acea zi a fost organizată o mare manifestaţie şi o paradă în Piaţa Victoriei.

Defilările după modelul nord-corean, principalele atracţii de 1 Mai

În perioada regimului comunist, 1 Mai era motiv de propagandă şi manifestaţii uriaşe. Muncitori, ţărani, intelectuali sau elevi, cu toţii se strângeau, îmbrăcaţi în ţinute festive, pentru a demonstra în sincron prin faţa autorităţilor. La defilările grandioase care aveau loc pe marile bulevarde, de 1 Mai, se prezentau realizările măreţe ale Partidului Comunist Român, iar tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu şi ceilalţi tovarăşi din conducerea de partid şi de stat erau întâmpinaţi cu „sentimente de înaltă preţuire şi dragoste fierbinte ale întregului popor”.

Defilările în uniforme şi cântecele patriotice după modelul nord-corean erau principalele atracţii. Pregătirile pentru manifestaţiile de pe marile bulevarde sau de pe stadioane se făceau cu mult timp înainte şi totul era organizat până la ultimul detaliu. Participanţii, muncitori şi elevi, repetau luni de zile dansurile, cântecele patriotice şi mărşăluitul pe stadioane. De asemenea, şi selecţia pentru defilări era destul de riguroasă, participanţii fiind aleşi în funcţie de aptitudini şi după aspectul fizic, astfel că, fetele grăsuţe rămâneau pe tuşă, iar elevii cu alură sportivă care refuzau să meargă la manifestaţii precum cea organizată de 1 Mai riscau să fii exmatriculaţi.

„Totul se transforma într-un uriaş festival al carelor alegorice, fiecare unitate în parte prezentându-şi realizările şi planurile pe următorii ani. Se duceau în spate grafice cu cincinale şi se treceau sub privirile atente ale mai-marilor judeţului. Nu se greşea niciodată, totul mergea ceas, iar nimeni nu îndrăznea să calce un milimetru în afara pregătirilor. Totul era organizat, dis-de-dimineaţă, pe la 5:00-6:00; ne prezentam la locurile de întâlnire, unde se puneau la punct ultimele detalii. Nimic nu se făcea întâmplător, erau regizate toate acţiunile, regizori la scandări fiind cei responsabili cu propaganda. Aceştia veneau pe margine şi spuneau ce trebuie să scandăm sau să cântăm. Noi, sportivii, ne echipam frumos, trebuia să fim foarte bine pregătiţi din acest punct de vedere, unii făceau piramide, alţii simulau pe stradă diferite jocuri”, a povestit profesorul Vasile Midvighi, fost sportiv de performanţă şi antrenor de atletism, citat de Ziarul Lumina.