ESENTIAL

„Amazoanele” Securităţii, şcolite de doamne din înalta societate bucureşteană: Povestea spioanelor de alcov

Securitatea lui Nicolae Ceauşescu şi-a câştigat renumele de unul dintre cele mai temute servicii de spionaj din lume, iar această faimă li se datorează într-o bună parte şi spioanelor care şi-au pus priceperea în arta amorului în slujba regimului comunist din România. Dictatorul autohton a patronat o reţea de prostituţie de stat, foarte bine organizată, în cadrul căreia au activat aşa-numitele ”amazoane ale Securităţii”, povesteşte pentru B365.ro scriitorul Gheorhe Florescu, autorul ”Confesiunilor unui cafegiu”.

În calitatea de şef al magazinului de cafea şi delicatese din strada Hristo Botev nr. 10, Florescu a intrat în contact, în anii ’70, cu toată lumea bună a Bucureştiului de atunci, de la actori, literaţi şi medici la securişti, miliţieni şi privilegiaţi ai regimului, deveniţi dependenţi de cafeaua ”Avedis”, denumită astfel după maestrul lui Florescu, armeanul Avedis Carabelaian. Secrete de stat, cancanuri, comploturi, cafegiul Florescu le-a auzit pe toate, de pe buzele muşteriilor care i-au trecut pragul şi care şi-au dat frâu liber la gură în compania unei cafele aromate sau unui coniac Hennessy. Florescu şi-a adunat poveştile în volumul ”Confesiunile unui cafegiu”, publicat în 2008, iar în prezent lucrează la alte trei cărţi, printre care ”Amazoanele securităţii”, în care va prezenta pe larg povestea spioanelor lui Ceauşescu a căror arme au fost nurii şi iscusinţa sexuală.

”Amazoanele Securităţii ţineau de unitatea militară zero şi erau o copie fidelă a amazoanelor sovietice, care erau, la rândul lor, prelungirea amazoanelor Imperiului Țarist. Nicolae Ceauşescu lucra cu Securitatea direct prin generalul Aristotel Stămătoiu în problema amazoanelor Securităţii. El avea o plăcere morbidă de a arunca în braţele diplomaţilor străini tot ce avea România mai frumos”, povesteşte Florescu.

”Spioanele sexuale” erau recrutate de la vârste fragede, 15 – 16 ani, pentru servicii sexuale, iar frumuseţea nu era singurul criteriu de selecţie, ci şi inteligenţa. ”Unele deveneau subofiţeri, după aceea, dacă erau într-adevăr perfecte şi îşi dădeau silinţa, ajungeau şi ofiţeri. Erau trimise în străinătate, în misiuni speciale”, dezvăluie cafegiul, care deţine în prezent un magazin de delicatese pe strada Radu Cristian nr. 6. Unitatea militară zero nu cuprindea însă numai reprezentante ale sexului frumos, ci şi bărbaţi. ”Au existat şi foarte mulţi gigolo, în special proveniţi din Moldova. Băieţii ăştia, sănătoşi şi puternici, erau folosiţi ca prostituaţi”, spune Florescu, iar spusele sale sunt confirmate de cele declarate în trecut de fostul şef al DIE, Ion Mihai Pacepa, într-un interviu acordat Times Online în martie 2009.

Deşi a negat existenţa unei ”şcoli sexuale”, Pacepa a dezvăluit că toate ţările comuniste au folosit atât prostituate cât şi gigolo în misiuni de spionaj, iar România nu a făcut excepţie, ba din contră. ”DIE al meu a excelat în asta”, s-a fălit dezertorul în faţa jurnaliştilor britanici. Este vorba de agenţi fără susţinere oficială din partea statului în slujba cărora acţionau şi a căror criterii de selecţie erau ”penisurile hipertrofiate”, în cazul bărbaţilor, şi ”organele sexuale ca menghinele”, în cazul femeilor.

În cartea ”Orizonturi roşii”, publicată în 1987, Pacepa relatează un episod în care Elena Ceauşescu i-a cerut să apeleze la serviciile unui gigolo-spion pentru a o compromite pe soţia unui membru al CC, a cărei unică ”vină” era originea sa evreiască. ”Ar fi bine să-i bagi sub fustă unul dintre agenţii tăi. M-am săturat să tot facă pe Fecioara Maria”, i-ar fi spus Elena Ceauşescu lui Pacepa. Când misiunea a eşuat în cele din urmă, soţia dictatorului i-a dat şefului spionilor un ultimatum: ”În trei luni vreau s-o faci să-şi ridice fusta… O vreau înregistrată audio, fotografiată şi filmată… Vreau să o văd întinsă dezbrăcată sub omul tău, cum îşi bâţâie curul preţios până ce ajung la orgasm”.

Potrivit lui Florescu, ”spioanele sexuale” ale lui Ceauşescu au învăţat bunele maniere şi normele de bună purtare în societatea înaltă de la marele doamne din nobilimea română. Ele au acceptat să le instruiască pe amazoane pentru a scăpa de închisoare sau de lagărele de muncă silnică şi pentru a fi lăsate, în unele cazuri, să locuiască în continuare în casele moştenite de la părinţi.

Unele dintre spioanele instruite în arta amorului primeau chiar misiunea de a se căsători cu diferiţi cetăţeni străini. ”A fost una Maria, care a fost aruncată în braţele tovarăşului Jean-Bedel Bokassa, care era prieten cu Nicolae Ceauşescu şi cu conducerea PCR şi care, la un moment dat, reîntorcându-se în Republica Centrafricană a declarat-o imperiu şi s-a autoproclamat, ca şi Napoleon, împărat. Și el avea un obicei frumos: ca să scape de neveste le mânca. Era canibal. S-a găsit un picior de-al ei în frigider”, dezvăluie Florescu cutremurătorul ei sfârşit.

Spioanele de alcov au fost folosite nu doar pentru obţinerea de informaţii de la străini, ci şi pentru aducerea pe calea cea dreaptă a celor care refuzau să colaboreze cu Securitatea. Într-o astfel de plasă a cazut un profesor universitar, căruia îi plăcea să facă sex cu două femei odată, povesteşte Florescu. Auzind de obiceiul sexual al ”marelui om de cultură actual”, securiştii l-au momit cu două studente de la ASE şi au înregistrat acţiunea din dormitor. A acceptat ulterior să colaboreze.


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button