Recent, un proiect de înlocuire a rețelei de gaze naturale pe mai multe străzi din Centrul Istoric le-au dat prilejul arheologilor Muzeului Municipiului București să facă descoperiri cu totul uimitoare. Străvechiul București, cu străzile sale podite cu lemn, iese la iveală. Dacă treceți prin Centrul Vechi, priviți straturile de istorie din care este compus orașul. “În anumite zone de pe străzile Lipscani, Smârdan şi Gabroveni au fost dezvelite porțiuni mai solide ale „podurilor” de lemn, care au permis obținerea unor informații legate de sistemul de amenajare a străzilor în perioada secolelor XVI-XVIII”, anunță MMB.

“Săpăturile sunt generate de un nou proiect de înlocuire a rețelei de gaze naturale pe mai multe străzi din Centrul Istoric. Specialiștii MMB au acumulat deja o vastă experiență în cercetarea arheologică și valorificarea rezultatelor din Centrul Istoric al capitalei, încă de când se mergea pe pasarele de lemn pe post de trotuare, adică undeva între 2007 și 2010”, anunță MMB, Palatul Sutu, pe pagina sa de facebook.


“Acum am descoperit pe strada Carada, lângă Banca Națională a României zidurile groase ale Hanului Șerban Vodă, iar pe Ghica am documentat fundațiile unor case de la mijlocul secolului al XIX-lea construite pe proprietatea Suțu, o parte pierdută din istoria Muzeului. Alți colegi sapă în Curtea Universității unde de sub caldarâm au apărut zidurile Academiei Domnești – locul de naștere al învățământul superior românesc. Colegii noștri sunt pe șantier de dimineață până seara. Îmbrăcați cu vestă și purtând cască de protecție, fac kilometri zilnic, îndrumând muncitorii, verificând și documentând descoperirile zilnice. Munca de teren este urmată de o la fel de asiduă muncă de birou pentru redactarea rapoartelor, o componentă adesea invizibilă, ce presupune detalierea fiecărei descoperiri și înregistrarea inventarului recuperat”. Vezi aici şi: EXCLUSIV I Descoperire remarcabilă pe șantierul de la Palatul Universității din București: un tunel înalt de 4 metri înconjoară clădirea principală a monumentului

“Cercetările Arheologice Preventive aduc Muzeului nu doar un bogat material de studiu și valorificare muzeală, ci și o parte importantă din venituri pentru asigurarea investițiilor atât de necesare bunei funcționări a unei instituții de cultură. Munca lor susținută aduce de fiecare dată noi cunoștințe despre istoria orașului, accesibile prin intermediul numeroaselor publicații de specialitate și de popularizare apărute an de an și prin expozițiile cu teme arheologice, mereu inedite. Așa că facem ceea ce știm cel mai bine, pentru ce ne place, chiar dacă de cele mai multe ori este greu și sunt necesare multe constrângeri, iar rezultatele sunt mereu pe măsură!”, anunță MMB, Palatul Sutu, pe pagina sa de facebook.

Dr. Elena Gavrilă, arheolog, Biroul Istorie Veche și Medievală, secția Istorie” : “În cadrul cercetărilor arheologice din Centrul Istoric al Bucureștiului au fost descoperite porțiuni importante ale străzilor de lemn, unele segmente fiind identificate pe multe dintre străzile pe care s-au făcut cercetări. Însă în anumite zone de pe străzile Lipscani, Smârdan şi Gabroveni au fost dezvelite porțiuni mai solide ale „podurilor” de lemn, care au permis obținerea unor informații legate de sistemul de amenajare a străzilor în perioada secolelor XVI-XVIII. În dreptul Hanului Greci de pe Lipscani, strada de lemn a fost dezvelită pe toată lungimea hanului. Din punct de vedre constructiv s-a observat că aceasta era amenajată într-un strat de pământ negru lutos (datorat apelor pluviale şi menajere scurse), peste care erau puse bârne lungi, așezate conform axului străzii. Peste acestea erau fixate scânduri puse perpendicular pe axul străzii. În unele porțiuni au fost observate chiar mai multe nivele de refacere a structurii străzii”, anunță MMB, Muzeul Curtea Veche pe pagina sa de facebook. Vezi aici şi: FOTO | Pe urmele lipscanilor, de la “Ulița cea Mare” a Bucureștiului de odinioară și până în inima Centrului Vechi de azi. Cine erau lipscanii și ce-aduceau de la Lipsca

Dr. Elena Gavrilă, arheolog, Biroul Istorie Veche și Medievală, secția Istorie”: “Pe strada Gabroveni au fost identificate alte porțiuni aparținând „podului de lemn” din scânduri susținute de bârne, dispuse paralel cu axul străzii. Scândurile erau fixate prin cuie din lemn, cu diametrul de cca. 3 cm. Pe marginea podirii, în unele locuri, au fost observați pari. Suprapunerea pe mai multe nivele de podire a străzii, separate de straturi de pământ negru lutos, reprezintă nivele de refacere a „carosabilului” şi dovedesc o îndelungată folosire a acestei străzi. Despre strada Smârdan aflăm că era podită cu lemn în cursul secolului al XVIII–lea, ca şi celelalte ulițe din jurul Curții Domnești, după cum reiese din planurile ofițerului Ferdinand Ernst şi ale baronului Franz Purcel, din 1789-1791. Pe aceste planuri nu apar numele tuturor străzilor, dar cele amenajate cu bârne de lemn sunt hașurate. De altfel, cercetările arheologice din dreptul nr. 30 au scos la iveală, pe o lungime de 15 m, patru tronsoane ale „podului de lemn”, amenajat cu bârne dispuse pe axul lung al străzii şi scânduri dispuse perpendicular pe axul străzii”. Vezi aici şi: Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază

Dr. Elena Gavrilă, arheolog, Biroul Istorie Veche și Medievală, secția Istorie”: “‘Unul dintre tronsoane a putut fi datat în sec. al XVIII-lea, deasupra ultimului nivel al bârnelor din lemn. În pământul negru corespunzător străzii, a fost descoperită o monedă emisă la Sadagura (1771-1774). Podirea cu lemn a străzilor este însă în mod clar mai veche decât secolul XVIII, dovadă stând însemnările juristul parizian Pierre Lescalopier, care în anul 1574 consemna faptul că „orașul e podit cu trunchiuri de copaci”. Abia începând cu anul 1823, la propunerea făcută de Josef Hartl, arhitectul oraşului, strada Smârdan se numără printre primele pavate cu caldarâm. Pe 6 iulie 1826 marii boieri arată că este nevoie urgentă să fie mutate „o prăvălioară cu olane şi o casă învelită cu paie”, pentru a se putea face o bună aliniere a caldarâmului de piatră”.
