Am o idee de pomină pentru Revelionu’ ăsta. E diferența dintre femeia gonflabilă și aia adevărată

Orban a interzis Revelioanele și petrecerile anul ăsta. Mă rog, Victor Orban, zic, adică ăla rău’. Ăla din Ungaria, că noi nu mai avem Orban. Al nostru se duce la Camera Deputaților.

Deci, două puncte: Crăciunul îl facem acasă. Se știe. Care n-are casă, n-are Crăciun, că domnu’ Nicușor nu mai face d’ala în stradă cu folcloriste ca Duamna Fostă. Dar Revelionuuuu’!? Cât e Revelionuuuu’!? Idei aveți!? Că, dacă nu aveți voi, am nici eu. Și, cum am citit că suntem interconectați..

Bine, nu vreau să mi-aduc aminte cât am disprețuit Revelionul la viața mea! Câte fițe mai făceam. Că pe mine nu mă interesează. Că Revelionul este o invenție artificială. Că este cea mai telefonată petrecere din An. Că mie-mi plac petrecerile spontane, Ad-hoc, ca agățatul femeii. Revelionul este ca și când te-ai duce la curve de la zece până la unu două. Că Revelionul este o salată boeuf și eu vreau fructe de mare. Că mai bine mă duc la pescuit de întâi ianuarie decât să mă duc cu colegii la Revelion. Că-mi place mai mult  la Sfântul Vasile și la Sfântul Ion, că cel puțin acolo nu trebuie s-aduc eu cornulețele și friptura de pui și tot așa. Numai și numai fițe făceam. Cred că suntem în alt format acum. Nu știu dacă știți, nu prea cred, dar a venit un general în fruntea guvernului, din specia care a făcut frontul cu Aliații,  și s-ar putea să ne pedepsească Vodă că nu i-am votat ludovicii și să ne dea un Covide et Impera de nu ne vedem.

Așa că, de data asta, vreau Revelion, nu Zoomelion!

Practic, vreau femeie adevărată, nu gonflabilă! Bunăoară, vă zic că m-am gândit la ceva, după ce mi-am adus aminte cum ne uitam noi, în căminul din Regie, cu pătura in geam, la filme de pe casete video închiriate. D-alea cu bătaie și dragoste. Era în dictatură, nu știți voi, dar suntem și noi, boomerii, buni la ceva: avem idei de supraviețuire mai bune decât voi, smartfoniștilor!

S-aud tobele și se aude suspansul cum crește în voi…Tanaaaaa: „Revelion Interzis”. Ceva de genul în beci, ca la Dana Marijuana, pentru cine a auzit de locul ăsta binecuvântat. Iar cine a auzit, să tacă!

Ce-ar fi dacă am face un grup de uațap unde ați putea să vă înscrieți sub acoperire – nume false, identitate falsă. Doar genul să fie corect. Sau nu, lăsați. Puteți s-aveți ce gen vreți, numai să vă inscrieți intr-un grup pentru „Revelionul de Prohibiție”. Ar fi doar pentru curajoși. Că, deh, fricoșii vor sta în familie. Noi ne ocupăm. 

Pe urmă, ne-ați da o poză pe bune și un cv la mișto, să vedem cum scrieți, și noi l-am face (pe Revelion) într-un loc secret. Fără aceiași coledzi, de data asta. Între noi, necunoscuții. Ca gang-bangurile franțuzești din tiruri – modă veche la Paris, nu știți voi, că sunteți mici. Așa, ca și când am da o petrcere într-un lift d-ăla mare după ce-am rămas blocați în el. Că tot vom rămâne blocați în pandemie. Pentru că,  în loc să țipăm că, auleou, ce-o să ne facem noi acum în lift, că dacă o să cadă liftul cu noi, toți, și tot felul de gânduri negre de kkt care ne strică lockdownul de tot.

Ăăăăh!? Ce ziceți!? V-ați băga la „un interzis” anu’ ăsta!? Să vă las adresa de la poșta redacției!? Cam 50 de persoane. Sau 100. Maximum.