
Salutare de data asta de la Garlic Pub și bine ai revenit la Mânânc pentru tine, rubrică de bătut cărările și mâncat prin bodegile din București, fie ele noi sau vechi. Anul trecut, cele mai interesante experiențe le-am trăit în urma ponturilor tip doină (din gură-n gură) primite de la prieteni sau oameni care-mi scriu pe Facebook: încearcă aia, du-te acolo, neapărat să te duci la x! O mică paranteză: mărturisesc că s-au înmulțit cazurile de cititori care-mi scriu să-mi mulțumească pentru recomandări și ăsta e un sentiment tare plăcut, care-mi hrănește dorința de a continua această rubrică. Eu scriu cum îmi vine la gură și la tastatură, relatez lucrurile așa cum s-au întâmplat (pentru mine) și cred că e important pentru noi toți să știm realitatea din teren, nu doar spoiala de Instagram. Episodul de astăzi are ca loc de pornire chiar petrecerea de Crăciun a redacției B365 (sfârșit de Decembrie 2023), acolo unde m-am conversat colegul Teleșpan, în sensul că ne-am urlat în urechi unul altuia printre niște Coco Jambo și Lambada de nu te înțelegeai om cu scriitor. Spicuiesc din dialogul de intelectuali pe care l-am purtat:
– UNDE AI MAI MÂNCAT BUN ANU’ ĂSTA?, îmi urlă Teleșpan în ureche.
– La RUAL APRO BISTRO! DAR TU? răspund eu bucuros și mai iau o gură de alcool.
– LA GARLIC. ÎL ȘTII? urlă Teleșpanu
– NU. DE UNDE **** SĂ-L ȘTIU!?
– POATE MERGI!
Dacă s-ar organiza un concurs, probabil că Garlic Pub ar fi acolo printre câștigătorii trofeului pentru cea mai urâtă fațadă de restaurant. Nu știu ce-mi displace mai mult: mesh-ul, fontul, cromatica obosită sau mesajul imprimat pe geam din vremea Pandemiei de Covid: “Cât de ciudată este această lume care acceptă să nu mai trăiască, de teama de a nu muri.”, de altfel, o traducere a unui mesaj scris pe vitrina unui magazin din Strasbourg de către un poet francez de ocazie. Dar mie-mi plac provocările și experiențele diferite, unde mă trimiți, acolo mă duc, unde mă așezi, acolo stau și, uneori, mănânc tot din farfurie. Odată intrat în Garlic, lucrurile se mai schimbă nițel. Am dat de un interior de restaurant tipic românesc, cu aspect și atmosferă de începutul anilor 2000, mobilier specific, meniu cu de toate: de la pizza la pește și grătare. Imediat pe dreapta, separat de un perete de sticlă, e cuptorul de pizza, pe lemne (foarte drăguț) și grătarul pentru carne și pește. Se focărește constant la cele două, atmosfera e vie, se taie, se tranșează, se învârt blaturi în aer. Destul de frumos. Ce nu e așa de frumos e că terasa din spate, pentru fumători are mereu ușa deschisă și tot fumul vine la nefumători. Simt, din nou, la fel ca în multe alte crâșme din București, că ne-am cam băgat piciorul în ele reguli și ne-am întors în timpuri străvechi, de haiducie Horeca. Mușterii de toate vârstele, predominant de vârsta a 3-a, de la Dan Puric (serios, chiar era Dan Puric la masa alăturată) la adolescenți de 14-15 ani, strânși ciorchine, veniți să mănânce pizza la 35 de lei.

Tot ansamblul ăsta de vechi, nou, kitsch, pizza, grătare, Dan Puric și adolescenți coroborat cu un tablou portret agățat de perete mi-a stârnit curiozitatea. Ăla din tablou sigur e patronul, îmi zic. Și dă-i și caută (Down the rabbit hole we go). Evident, tipul din tablou e patronul Garlic. Îl cheamă Gelu Tușu și a înființat Garlic Pub prin 2005. Inițial, a vrut să-i spună Mujdei, apoi Usturoi și cum Usturoi nu suna bine, i-a spus Garlic, că parcă Gelu Tușu e genul de cârciumar român clasic, cu istoric de cârciumărie pe linie de familie și mare pasionat de pește. Atât de pasionat de pește încât, în fiecare an, organizează un eveniment numit Parastasul Piraților Nepomeniți, la Sulina. E “nebunia” lui, ca să zic așa. Altiminteri, chiar dacă n-aș participa niciodată la un astfel de eveniment, din dragoste pentru Delta Dunării, apreciez inițiativa. Bravo, nea Gelu!

O chestie care mă unge pe suflet e următoarea: legenda spune că tot usturoiul folosit în rețetele Garlic provine din comuna Căpălău, jud. Botoșani, localitatea din România cu cea mai mare suprafață de usturoi cultivat: peste 100 de hectare. Se cultivă ca pe vremuri, fără utilaje, totul la mână, iar soiurile de usturoi sunt moștenite din moși strămoși. Așadar, e limpede că Gelu Tușu e îndrăgostit de România, încurajează producătorii români, iar pentru asta îmi scot pălăria pe care n-o am. Bravo, nea Gelu!

La Garlic Pub am mers pe recomandarea ospătăriței, foarte atentă și amabilă. De obicei, sunt sceptic când meniul e cu de toate, așa că prefer să merg pe mâna ospătarilor. Eu am luat 3 feluri și doamna mea niște pizza. Vorbim despre pizza și la final, razant, cât să nu îți ocup mult timp.
Borș de miel | 26 lei. Cu pâinici de casă proaspete la 8 lei
Nu-mi aduc aminte să fi văzut foarte des borș de miel prin meniurile cârciumilor bucureștene. Miroase tare bine borșu ăsta, cu leuștean proaspăt deasupra, puțin acrișor, gustos și aromat, cu bucățele mici de miel prin el, numai carne macră, fără zgârciuri sau oase. Borșul vine însoțit de un ardei nu foarte iute, tăiat pe jumate și curățat de semințe, puțin sărat și stropit cu (așa cred) puțin oțet. Pâinicile proaspăt ieșite din cuptor te fac să îndemni mai repede și nu lași lingura din mână. Un borș bun, corect, nimic wow, dar cu tot ce-i trebuie, pe care l-aș comanda și acasă dacă ar veni la fel de fierbinte.


Pastramă la grătar, pe pat de focaccia | 65 de lei
M-am holbat pe geamul care dădea înspre grătar și-am văzut cu ochii mei când mi s-a tăiat bucata de pastramă dintr-o altă halcă mare. Lângă ea, nelipsitul sos de usturoi, la 5 lei. Cum era să mănânc altfel pastrama? Paradoxal, mujdeiul e destul de banal. La mine acasă mujdei înseamnă usturoi pisat, sare, apă și atât. Pastrama mai mult lungă decât lată, o parte cu carne macră, bine făcută, ușor de mestecat, și cealaltă parte cu inserții de grăsime, care a fost foarte gustoasă. Focaccia e și ea acolo, în loc de pâine. Un preparat curat, simplu, dar care nu te satură neapărat pentru cei 65 de lei pe care-i scoți din buzunar. La final de tot, o Coca-Cola, cum se face când e vorba de carne.



Tiramisu | 24 lei
Uite un tiramisu care nu se scurge prin toată farfuria. Și cam asta e singura lui calitate, pentru că, în rest, e dulce de-ți sare căciula, foarte puțin însiropat, spre deloc, în cafea, iar crema pare mai mult albuș decât gălbenuș. Dezamăgitor din cale afară.


Pizza Margherita cu extra usturoi | 30 lei
Cam 30-35 de lei costă o pizza la Garlic. Vine foarte repede și vezi cum se face sub ochii tăi. Am gustat puțin de la doamna, ca să nu mor prost. Nu e rea. O pizza destul de mediocră, cu blat subțire. Atât. Tot de la soție am gustat din legumele la grătar, care erau mai mult crude. Vezi roșia. E un indicator bun.


Total Garlic Pub: 138 de lei, fără a lua în considerare pizza.
O să mai mănânc pentru tine la Garlic. Din păcate, nu mă regăsesc în targetul Garlic, a fost frumos așa ca one night stand, dar cam atât.
Și pentru că am șters-o repede de acolo, tradiționala poză cu toaleta nu s-a mai întâmplat. Greșeala mea.
Hai, să ne fie de bine. Am mâncat și azi pentru tine.
Poftim și alte locuri pe care le-am colindat:
C’est Nepal possible! Aditi’s Kitchen. Bucate de poveste cu frații nepalezi și dumplings de aur
Locul în care ți-a zis maică-ta să nu intri. Maimuca Restaurant. Punk restaurant!
Aloha, Pokeful! Ca să ajungi în Hawaii, te duci în Dorobanți și faci la dreapta înainte de Petrom
CozoFest. Aproape toate locurile de unde comanzi cozonaci de Crăciun în București
Când se mănâncă bine prin cartier în București. Soare și sandwichuri bune, la Fresco Artigianale
Hushimo. Asia din Amzei. Poftă de Tom Yum și vită în sos de stridii
Doar gustul contează. Smith Eatery, o bucătărie fascinantă de 9 metri pătrați
Are balta pește bun. Acasă la Ivan Pescar & Scrumbia Bar. Din apă, în farfurie.
Am mâncat pui de la POPEYES din București. Este zguduitor de la fel ca la ceilalți
Raclette și vin. Amis de la Fête, microfestivalul de brânză din buricul Bucureștiului
Reper de București. Caracatiță infuzată în ceai negru și ecleruri umplute cu pateu
Cei mai buni burgeri din România. Câștigătorii Burger Fest și cum dai de ei în București
„Înainte era mai bine?” Am mâncat pentru tine la Restaurantul Monte Carlo din Cișmigiu
În căutarea unui panino italian adevărat în București. Vizită la Tasteataly
“Casa Tănase”, restaurantul cu specific nepalez din București botezat in memoriam
„Asta îi Cosmos!” Festin la Taverna Georgia, primul restaurant cu specific georgian din București
La bine și la UMAMI Street Food Truck, pe străzile Bucureștiului
Top 3 cei mai buni burgeri din România, conform Burger Fest 2023, îi găsești în București
Gluten free și gustos! Arepas Colombianas, în București feat Pimientos de Padrón la preț cinstit
Cookies and Friends. Cofetăria ascunsă din București pe care trebuie să o încerci
Cu 33 de lei, mănânci în Obor ca la mama acasă, în Sri Lanka, la Mathara Bath Kade6
S-a găsit Kokoreç la Galata Midyeci, în București colț cu Istanbul
Unde găsești cei mai dulci pepeni din București. Studiu de piață în Obor, Moghioroș și Matache
Toscana te cheamă la ea, pe Victoriei, la Bastoni. Cea mai nouă paninărie italiană din București
O nouă tradiție giugiuc în București: Halef, cu baklava pe stil nou și cafeluță de specialitate
Atenție, frige! Bucureștiul are arancini siciliene, la Sfrigola, pe Popa Nan 101
O mică părere despre De Soi, noul restaurant și hub de gusturi din București
Cât costă un mic din carne de vită Wagyu, pe care l-am găsit undeva aproape de București
Într-un București plin de pescobari, fii George’s Fisheries din Prelungirea Ghencea
Turcești de București, la Duman Oriental Cuisine, cu İşkembe çorbası, sultani locali și Ras Asfour
Cu capul în NOR și cu ochii-n farfurie. Mai vinde bine priveliștea în București?
Turist (la) naive în București. Ecler cu cremă de colivă sau cu muștar de Tecuci, ce alegi?
Am mâncat printre fumători la B4 Market, București. Un șnițel ok, la preț psihologic
Am mâncat pentru tine la Guava de iarnă, în “peninsula” Floreasca din București
Am mâncat cât pentru trei, cu 118 lei, la Târgul de Crăciun București din Piața Constituției
Scoate-o pe maică-ta la Sardin, în București, pentru că merită