Salut! Lenea e cucoană mare, dar poate fi învinsă, mai ales când ți-e foame și mai ales când ai de vizitat cea mai nouă crâșmă cu grădină interioară din București. Am mâncat pentru tine niște ragu de miel cu niscavai morcovi cu glazură de sos barbeque și un deserțel bun, natural, numit Choco Crush. Vorba lu’ Sorin Ovidiu Bălan: Sunteți pregătiți? Să-i dăm drumul!
Cum spuneam în introducere, pe bulevardul Dacia, în jos, pe dreapta, frumos, la numărul 25 s-a deschis o nouă crâșmă cu mâncare, grădină interioară și terasă. Că-i mai mare dragu’ să stai la răcorică cât e ziua de lungă, când afară sunt 39 de grade, iar în grădină pare că Doamne-Doamne a dat drumul la aerul condiționat ăla bun, natural, numit umbră. 23 de grade, cel mult, în condițiile în care suntem la sfârșit de iulie și afară sunt 39 de grade, ca popa.
Așa cum îi spune și numele, Băcănia Veche – Delicatese & Grădină este o prelungire a băcăniei cu aproape același nume (Băcănia Veche), situată pe bulevardul Barbu Văcărescu din Capitală.
Băcănia Veche – Delicatese & Gradină, deși e la bulevard, cum ar veni, poate fi ușor încadrată la “hidden gem”, pentru că, din stradă, nu prea-ți sare-n ochi. Câteva mese albe branduite Peroni în fața unei case vechi căreia i s-a dat o mână de var. Nimic senzațional la prima vedere. Magia și farmecul se ascund în interior și în grădina din spate, unde, într-adevăr, te poți relaxa, la umbră, în liniște, fără zgomot de mașini, și parcă și aerul e mai curat. Dacă la bulevard temperatura depășește lejer 40 de grade, în grădină nu sunt mai mult de 23-24. Foarte mișto. N-ai zice că ești în centrul Bucureștiului. Neam, veci, pururi!
Pe scurt, poți sta la interior, drăguț decorat, precum se vede în poza de mai jos, sau poți sta pe terasa din față sau în grădina din spate. Terasa din față nu e prea atrăgătoare (din punctul meu de vedere), e și la soare, la bulevard, unde e cald rău. Parcă nu vrei să mănânci în zgomot de claxoane. Just sayin’.
În fine, la interior se amenajează și o băcănie (d’oh!), care urmează a fi deschisă în următoarea perioadă. De la chelner am aflat că între acest nou loc și băcănia veche va fi un fel de concurs bazat pe cine va oferi cele mai bune servicii. Ce să zic? Let the games begin! Dar hai să mâncăm, că-mi cântă stomacul.
Quiche. Chiș. Plăcintă fină cu chestii în ea. Un preparat pe care-l mănânc aproape în toate locurile în care merg. Nu pot explica atracția pentru el, pur și simplu îl cumpăr. Am ales acest quiche din dragoste curată pentru hribi, pentru că-i iubesc cu toată ființa. Hribii sunt, după mintea mea, cele mai gustoase ciuperci de pe Pământ. Nu degeaba italienii spun că hribii din România sunt cei mai gustoși. Știu ei ceva, că proști sigur nu sunt. Talienii.
Am avut parte de un quiche proaspăt, puțini hribi și mai multă brânză maturată de Trascău. Un preparat fin, light, asezonat foarte bine cu un amestec de frunze proaspete. Un starter ușor, cu crustă proaspătă, numa’ bun pentru ce urmează. Ia-ți qucheul ăsta dacă vrei un antreu lejer și, dacă chiar vrei să te iei după mine, comandă niște bule. E plin meniul și merg de minune în mixul ăsta de arome.
Am avut de ales dintre coaste de vițel gătite domol și acest ragu de miel cu găluște transilvănene. Le-am ales pe cele din urmă, pentru că sunau mai bine. Domol și tihnă sunt două cuvinte pe care aș vrea să le evit în perioada următoare, pentru că dacă mai citesc prin meniuri “x gătit în tihnă” sau “y gătit domol” o să fac bulbuci la cerebel. Personal bias.
Dar cum e acest ragu de miel? Băi, e SEN-ZA-ȚIO-NAL! Ca și cum cineva ar fi mers la stână și ar fi ales ăl mai inocent și fraged miel din turmă, pe care l-a tăiat, belit, tranșat, porționat, ales de toate zgârciurile, îmbăiat în toate baițurile și gătit frumos ca să-mi facă mie duminica mai bună și mai gustoasă. Eu asta am găsit în farfurie. Bucățele bite size de miel, bine gătite, extrem de moi, și atât de gustoase încât mi-am rugat soția vegetariană să guste, pentru că “this shit ain’t real!”. Superb acest ragu. Sorry, miel, dar ai fost gustos!
Să nu uit. M-au intrigat găluștele transilvănene. Au gust așa de, cum să spun, ca un aluat nedospit, din rântaș fiert și apoi fript pe plită, cu o textură gumoasă, cumva neutră, care nu intervine peste miel. Doar îl comple(c)tează, cum ar fi spus bunică-mea. În loc de pâine.
Garnitura de morcovi (luată separat) mi-am dorit-o nespus, pentru că morcovii sunt, fără îndoială, subapreciați. Iată garnitura perfectă pentru ragu de miel. Puțintel dulci, copți cât trebuie, cu toate că n-am simțit (sau văzut) deloc glazura de sos barbeque făcut în casă. Mă așteptam la un iz de afumătură, promisă de sosul barbeque. Nu s-a întâmplat. Doar un sos verde. Chiar și așa, de la mine trei de DA pentru acest preparat absolut minunat. Să tot mănânci ragu de miel cu găluște transilvănene.
Off topic: Înainte de a trece la desert, trebuie să spun o chestie: am gustat pe ascuns și niște cremă de mămăligă cu ciuperci, tot din meniul lor. Prost am fost că nu mi-am luat și eu.
Choco Crush – Deserțel din vitrină
Venisem chitit pe un desert din meniu numit creme brulee cu busuioc și jeleu de lime. Ghinionul meu. Cineva îmi face farmece, e clar. Nu mai era în meniu, întrucât cu o seară înainte fusese un botez și…s-a terminat. Aia e. Pățești. Nu puteam să închei însă fără un dulcic, fără cireașa de pe tortul de ragu de miel.
Din virina cu bunătăți dulci la rece am ales acest choco crush. Arată ca un ecler vegan și, surprinzător e foarte bun. Nu tu dulce, nu tu searbăd, nu, nu. Bun, bunuț. M-a bucurat că e fără gluten, iar tiroidita mea Hashimoto mi-a mulțumit. Am simțit curmale, am simți ciocolată nedulce, iar deasupra e un fel de jeleu de ciocolată. Foarte bun. Uite un desert gustos, repetabil. În fundal, două bile cu vișină din vișinată la interior, primite așa…din partea casei. Am zis bogdaproste. S-a consumat.
Total Băcănia Veche – Delicatese & Gradină = 111 lei.
Ca o concluzie minimalistă, Băcănia Veche – Delicatese & Gradină e un loc mișto în care să-ți scoți iubita la masă într-un loc intim, cu mâncare bună, diversă, de sezon. E genul de bistro în care nu prea poți să dai greș din nici un punct de vedere, nici la ambianță, nici la mâncare. În plus, au și cafea de specialitate, de la Origo, bere artizanală de la Hop Hooligans, limonăzi, câte și mai câte. Uite meniul.
Aș mai mânca la Băcănia Veche – Delicatese & Gradină?
De mai multe ori. De ce? Pentru că, în final, am lins farfuria. Ce poate fi mai frumos de-atât?
Să ne fie de bine! Am mâncat și azi pentru tine.
Pentru alte idei de locuri cu mâncare din București, uite pe unde-am mai mâncat pentru tine: