Am gustat din coclinta lu’ Cucu din București. Făcută cu mâinile, mâncată cu gura, pe Victoriei

de: Dragoș Mihăilă

27 ian. 2023

589 Afișari

Am gustat din coclinta lu' Cucu din București. Făcută cu mâinile, mâncată cu gura, pe Victoriei

„Coclintă” nu e un cuvânt pe care să-l fi avut în vocabular, până de curând, când am trecut pragul braseriei „Colintă LA CUCU”, de pe Calea Victoriei, mai mult ca să nu mor prost. Conform site-ului oficial, Coclintă este un mic bistro tradițional gourmet, care se laudă cu reînvierea acestui preparat, de tip maramureșean, demult uitat: coclinta.

Dar ce e coclinta și cu ce ne ajută ea? DEX online zice că, citez: „coclinta este o turtă coaptă pe sobă din aluat nedospit”. M-a cucerit la turtă coaptă pe sobă. Carevasăzică, coclinta e din Maramu’ și îi bună în caz de foame și lipsă de idei, mai ales că e proaspătă și îndopată serios cu diverse umpluturi.

Poc! Poc! Poc! Coclinta se face pe loc, pe Calea Victoriei 153

Nimeresc într-o zi călduroasă de iarnă la parterul unui bloc de pe Calea Victoriei, gata să dau iama în turte coapte. Trag de mânerul tocit, intru și descopăr un loc modest, ca un fel de pub nouăzecist, destul de kitchos, cu decorațiuni de Crăciun aranjate după ureche, alandala. Pe pereți atârnă două televizoare imense, nelipsitele televizoare fără de care, aparent, nu se poate mânca nimic în România. Măcar merg pe Paprika. Măcar atât. Câteva mese, niște canapele, un bar imens și cam ăsta e locul. Îmi aduce aminte de liceu, de pizzeriile alea în care se retrăgeau chiulangiii, se mânca pizza cu parizer și se fuma la interior.

Dar să revin. Nici nu m-așez bine la masă și aud: poc! poc! poc! Mă, ce se-aude? De unde vine zgomotul? îmi zic. Mă-ndrept spre cuptor, iar în dreapta lui zăresc un dom bucătătar care întindea cu spor la un aluat atât de subțire încât aproape vedeai prin trânsu’. Câteva întinsături și POC! cu aluatul de blat, iar întins, iar POC cu altul de blat, și tot așa. Destul de spectaculos procesul obținere a foii de coclintă. După ce se întinde bine foaia de coclintă, se garnisește cu diverse umplturi, se împăturește, se dă la cuptorul bine încins, e voila! Coclinta e gata! Fierbinte.

Meniul Coclinta e destul de stufos și cuprinde cam de toate, lucru care mă nu mă încântă deloc. Pe lângă coclintele sărate și dulci (cu un preț care variază între 33 și 36 de lei), poți mânca de la omletă și paste până la rasol de miel sau coaste de porc. Nu sunt fanul acestui gen de meniu, care denotă că nu prea știi ce vrei de la viață, dar, până la urmă, știi ceva? Nu e prăvălia mea.

Dacă vrei să dai și tu un ochi prin meniul lor, apasă aici.

Judecata de Acum

Am mâncat pentru tine de la Coclintă:

Coclintă “de tărie”, cu pește, măsline, brânză și legume | 33 lei

Rețeta coclintei e simplă: aluat subțire, nedospit, întins la maximum, umplut cu diverse (în cazul ăsta, cu pește, brânză și legume), împăturit, dat rapid la cuptor, apoi tăiat pătrățele, fierbinte, ca să poți mânca fie cu mâna, fie cu furculița. Eu zic așa: dacă tot e coclintă făcută cu mâinile, mi se pare normal și de bun simț să folosesc mâinile pentru a duce la gură. Slăvit fie Cucu.

Prezenta coclintă „de tărie” a avut în jur de 300 – 350 de grame și, dincolo de aluatul proaspăt, cu textură crocantă, frumos mirositor, a avut din plin brânză și câteva bucăți de pește pe ici pe colo. Pentru doar 33 de lei, e o afacere mai mult decât convenabilă. Ca gust nu mă dă pe spate, dar 100% te poți sătura dintr-o coclintă din asta. E fierbinte, te încălzește și nu te rupe la buzunar. În definitiv, e doar o turtă caldă plină de brânză, la un preț decent.

Coclintă “în frăție”, cu pastramă de vită și brânză | 36 lei

Același aluat, altă mâncare de pește, și nu în sensul bun. Dacă la coclinta de mai sus foaia de coclintă a fost crocantă și perfect coaptă, aici nea Cucu a lăsat coclinta un pic mai mult decât trebuia la cuptor. Asta se traduce prin aluat ars, care a acoperit la nivel de gust toată umplutura. Coclinta asta putea fi umplută cu vita vitelor și brânzica brânzicilor că tot n-ar fi contat. Dezamăgitor.

Coclintă “surâzând”, cu caimac și miere de albine | 32 lei

E oficial unul dintre deserturile mele preferate din București. O surpriză plăcută și binevenită la final de experiență. E o coclintă rece, consistentă, cu un blat lăsat mai gros, perfect copt, puțin molcuț la interior, acoperit de un strat cosistent de caimac și uns din belșug cu miere. O combinație simplă și gustoasă, de împărțit musai la doi. Merită să te ungi pe degete de miere. Există totuși o miiiiiică, mică problemă. Nu cred că e caimac adevărat, pen’ că, din ce știu io, caimacul ăla original necesită muuuult lapte, muuuultă muncă și în nici un caz un desert cu o cantitate atât de mare de caimac n-ar avea cum să coste doar 32 de lei. E mai mult un fel de smântână/mascarpone tartinabil sau în combinație cu altă brânză dulce. Probabil ceva de vaci. Oricum ar fi, e un desert delicios care m-a surprins plăcut. Mișto.

Am gustat din coclinta lu' Cucu din București. Făcută cu mâinile, mâncată cu gura, pe Victoriei