Nu demult, fix de Ziua lui Brâncuși, a ieșit scandal cu blesteme și pucioasă la Primăria sectorului 1 din București, că România n-ar mai fi “Grădina Maicii Domnului” dacă n-ar pluti în bălăcăreală. 14 tineri artiști de la UNARTE au fost invitați de Clotilde Armand să își expună lucrările în holul de onoare al Primăriei. Politicienii au devenit brusc critici de artă și au sărit cu bărdița: Clotilde e satanistă, cum să-ți plătești impozitele în clădirea cu femei goale care lucrează pentru Diavol? Am intrat pe firul epic al bătăliei cu Satan și am aflat cu nume și prenume cine sunt vinovații care au venit în fața poporului cu arta lor decăzută, hipsterească & neomarxistă. Scuipați în sân (pardon pentru “sân”) și citiți.
Marcel Ciolacu, președinte PSD: “Românul intră în hol, își face cruce și pleacă. Nu sunt critic de artă, dar nu știu cât de oportun este să fie femei dezbrăcate în holul unei instituții publice. Doamna Clotilde nu a aflat până acum cu ce se ocupă primarul. Poate că acesta este progresismul neomarxist”.
“Cei din sectorul 1 să meargă la Primărie cu tămâie, numai cu tămâie veți distruge dracii din femeia asta și parlamentarii USR la fel trebuie tămâiați, mânca-i-ar focu’ de demoni. Clotilde e amanta Deavolului”, au comentat pe paginile de Facebook AUR, subtili cunoscători de artă contemporană.
Unul dintre nerușinații care a avut tupeul să își expună lucrările în holul primăriei este Radu Panait, 36 de ani, sculptor, absolvent al UNARTE cu studii în Italia și un masterat în sculptură la Carrara. L-am întâlnit în atelierul lui Alexandru Dascălu (bun prieten, sculptor și el), într-un subsol neîncălzit. Pentru că în România, dacă ești artist, nu-ți dă statul atelier, nu-ți dă nimic mai precis, lucrezi pe unde poți. Statul ăla reprezentat numai de politicieni cu doctorate în critică de artă.
Curatorii expoziției, Călin Stegerean, fost director al MNAC, și sculptora Reka Csapo Dup au explicat demersul: “Ziua Națională Brâncusi poate fi asociată în primul rând forței de creație și înnoire a tinereții, pe care expoziția noastră dorește să o pună în evidență. Pe lângă nevoia de a crea oportunități de afirmare a tinerei generații de sculptori, această expoziție își propune să aducă în atenția publicului cele mai noi modalități de expresie specifice tinerilor artiști”.
Poftim?! Asta e artă tânără? Dracoaice fără sutien care lezează pudoarea poporului ortodox muncitor? Nu ar fi pentru prima dată în istorie când arta nouă care iese din canonul oficial (sau deja cunoscut, știut și-ntr-un final acceptat) este pusă la zid. Să nu uităm că, nu chiar atât de demult, pictorul Adolf Hitler a confiscat mii de tablouri care înfățișau arta “degenerată” modernă și le-a denumit “monstruozități ale nebuniei “ din simplul motiv că nu-i plăceau lui, am văzut eu documentar pe Viasat History. Arta era o perversiune creată de minți bolnave. Și să nu uităm că în comunism, în iulie 1971, Ceaușescu lansa celebrele teze care interziceau “munca decadentă la radio și la televiziune” și alcoolul în centrele universitare. Așa se face că, dacă erai artist, trebuia să fii realist socialist si să sculptezi toată viața brigadieri cu brațe vânjoase și bustul lui Lenin din toate părțile, până când ți se făcea rău.
Radu Panait: “Expoziția s-a numit “Dincolo de Canon. Noua sculptură azi” pentru că asta a făcut și Brâncusi la vremea sa. Pe ideea asta s-a mers, să faci un pas în față, să sari din canon, un canon care, din păcate, se mai regăsește doar la noi. Dacă lumea a fost oripilată pentru ceea ce s-a făcut aici, înseamnă că habar nu are ce se prezintă la o Bienala mondială arhicunoscută. Noi am fost, in incă, foarte cuminți. A fost un atac politic, dar populația largă a înțeles că noi, de fapt, chiar suntem sataniști. Ne confruntăm, cred eu, cu o majoritate a populației care nu are nicio vină, pur și simplu nu a fost instruită să înțeleagă arta contemporană. Eu am luat-o ca pe un lucru pozitiv, pentru că s-a făcut reclamă. Și nu am pe cine să mă supăr. Le mulțumesc tuturor, indiferent de ce latură a baricadei se află, pe noi ne-a ajutat. În cazul meu, mi-au văzut lucrările cei de la Artmark, parte dintre ei fiind și organizatori ai Art Safari, și sunt invitat să expun anul acesta la Art Safari. În lumea artistică oricum se știa de mine, mă cunoaște lumea, dar, din păcate doar lumea artei”.
Radu Panait era în anul patru la UNARTE când a plecat să studieze în Italia, cu o bursă Erasmus. “Mi-am dat seama că trebuie să mă susțin singur, bursa era de 250 de euro pentru tot anul, i-am cheltuit în câteva zile, dar am învățat limba și mi-am găsit de lucru. Statul român nu-mi facilita nimic, ba mai mult m-a încurcat. Cu un an înainte decedase tatăl meu și el sculptor, murise și bunicul, tot sculptor a fost, de la ei am invățat meserie. Atunci am pierdut atelierul, noi aveam atelier. S-a dus totul, am rămas cu nimic. Știam că nu am de ce să mă întorc în România, trebuia să continui în Italia, statul italian mi-a dat atunci o bursă socială”.
Ca să poată să studieze Sculptura a lucrat pe șantiere și într-o cramă, în cea mai urâta perioadă de criză economică din lume. Se bucură și acum că vița de vie plantată de el face struguri pentru vin nobil. “Erau represalii împotriva românilor, erau percepuți ca furau joburile italienilor, mass media era contra noastră, cum fura un român ceva apărea la toate știrile. A fost greu. Dar acolo am învățat, mi-am făcut prieteni, unul dintre ei este sculptorul Regelui Thailandei, cu mulți dintre ei țin legătura, rămân conectat la ce se întâmplă în afară în artă”.
Radu Panait: “Arta contemporană din România, în afară de mici excepții, este exact cum era țara în timpul comunismului: granițe închise, nu se știe ce se întâmplă afară, nu avem legături, nu avem internship-uri, nu avem workshop-uri, nu suntem pe nicio listă internațională a taberelor de sculptură, suntem rupți de tot ce se întâmplă în afară și asta am văzut în Italia. Am cunoscut toată lumea acolo, mulți studenți straini”.
Radu Panait: “Este rinocerul alb, mai erau două femele și un mascul, masculul a murit și au rămas femelele fără să aibă cu cine să se împerecheze, am înțeles că mai trăiește astăzi un singur exemplar, păzit cu arma. Despre femeia rinocer au zis că este draconică si dezbrăcată, ca și cum nuditatea în artă ar fi o noutate, deci nu prea pot să comentez. Au comentat că e o rinoceră nud, eu nu am văzut rinoceri îmbrăcăți prin savană. Sau că e cu sânii la vedere, nu știu dacă au fost vreodată pe Litoral. M-a dezamăgit faptul că niște autorități, cum ar fi Ministerul Culturii, nu au avut nimic de spus, ar fi trebuit să aibă o reacție în care să încerce să se afilieze acestei mișcări. S-a dat în artă, ea fiind neânțeleasă, clar”.
Radu Panait: “Nu sunt supărat, pentru că știu ce pot să fac și cine sunt. Nu urmăresc ca viața să fie frumoasă, ci plină de însemnătate. Am lucrări mai șocante, cum ar fi lucrarea “Home” care tratează ignoranța omului care distruge specii. Am știut să clonăm o oaie care a fost un real succes și ea a murit de bătrânețe, nu știu dacă era nevoie de încă o oaie pe planetă, la câte sunt. Dar, pe ultimii trei rinoceri nu i-am clonat. Așa a apărut lucrarea pe care am numit-o “Cheap Thrills” și toată lumea s-a dus cu gândul la melodia celor de la Sia (aici Radu a râs, nota mea). Personajele mitologice pe care le fac sunt reversul medaliei, sunt despre omul se joacă de-a Dumnezeu în laborator. În concepția mea această femeie rubensiană care seamănă cu Zeița Fertilității, este Femeia dătătoare de viață și Mamă. Am vrut să prezint o imagine de ansamblu a societății văduvite, este văduva care și-a pierdut Bărbatul sau Specia, din cauza cornului mult râvnit. Își taie singură cornul și îl oferă ca să nu fie omorâtă. Poartă și un belciug în nas, gestul are două sensuri, sunt piercinguri care pot fi văzute ca elemente de înfrumusețare, dar ele reprezintă sclavia. Am încercat să fiu foarte explicit, dar am ajuns la concluzia că majoritatea nu a înțeles nimic. Le fac în mărime naturală ca să aibă impact, să ne identificăm cu ele, să fie ințeleasă ideea mea”.
Radu Panait:“Lucrarea “Home” vorbește despre problema copiilor, vedeți acest copil a cărui silueta este inspirată de copiii subnutriți din Somalia. S-a născut cu un cap de stârc, cu un gât firav și cu aripi. Ar fi putut să fie eroul acestei planete, primul om născut cu posibilitatea de a zbura, dar s-a născut fără pene, chiar dacă are aripioarele formate. Este problema copiilor neintegrați în societate, uitați prin lume prin Africa, exact cum vedem la știri. O altă serie de dojeni au spus că asta nu este Artă, pentru că Arta trebuie să reprezinte Binele, Frumosul, Idealul, să bucure ochiul și sufletul. Dar ce este Arta? David al lui Michelangelo trebuia să stea inițial pe Catedrală, dar fiind atât de bine reprezentat Papa a decis că această statuie trebuie văzută și să fie pusă în piață. Nu a avut frunză în zona pubiană și a fost primit cu roșii și cu huiduieli. Acum este cea mai cunoscută sculptură din lume, emblema sculpturii și a orașului Florența. După sute de ani de ani ne dăm seama că ceea ce i-a îngrozit atunci pe oameni, acum este total depășit”.
Pentru că Statul ăsta mare iubitor de artă se poartă atât de frumos cu tinerii artiști, de șapte ani Radu trăiește din tâmplarie, face mobilier la comandă. Radu Panait: “Alți colegi de-ai mei, foarte talentați, din generația mea, fac ce pot. Unul s-a întors la Satu Mare și are o canisă de câini din rasa ciobănesc carpatin cu care ia premii și pe care îi vinde. O afacere. Un alt coleg a stat vreo 5-6 ani pe un vas de croazieră ca ilustrator”.
B365: De ce continuați, totuși?
Radu Panait: “A trecut mult timp și am investit foarte mult, am încercat și alte meserii, dar mi-am dat seama că Sculptura este tot ceea ce iubesc, am nevoie să mă exprim. Cred că am avut și o perioada de cinci ani în care nu am atins un creion, doar munceam. Mama este pictor resturator și m-a luat pe șantierele de restaurare în tot Bucureștiul, dar nici acest lucru nu m-a atras. Niciodată nu a dispărut Arta din sufletul meu. Probabil că, la un moment dat, din nevoia de a-mi câștiga pâinea și a face ceva în viață ca un om normal, individ al societății, am încercat să o uit și nu am putut. N-am cum să mă las, pur și simplu n-am cum să mă las. Statul nu face nimic în ceea ce privește artele și tineretul, doar stă. Cam asta face statul, stă pe loc. Dacă face cineva ceva este un particular, dacă se deschide o galerie care încearcă să fie cumva la nivelul celor din afară, dar fără să aibă mari șanse să ajungă acolo, dar măcar încearcă, este deschisă de către un tânăr, umblat prin afară. Suntem pe cont propriu”.
În încheiere, dacă tot a dispărut “Scânteia”, publicăm numele decadenților care au declanșat scandalul de la Primărie. Ei sunt tinerii artiști care au expus în holul de onoare, dincolo de canon. Mihaela Eftimie (n.1995), Daniel Petria ( n.1997), Emil Cristian Ghiță ( n.1987), Alexandru Rangă (n.1995), Maria Răducanu (n.1988), Ștefan Siminic (n.1994), Teodor Siminic (n.1990), Irina Tănase (n.1998), Adriana Untilov (n.1983), Matei Ulmeanu (n.1988), Florin Zhu (n.1997).
PS: La aia cu Rinocera fără sutien, un tip a comentat pe Facebook și i-a dat un alt nume: Veorica câștigă prezidențialele. Arogant și miștocar mai e tineretul din ziua de azi, de aia nu-l are partidul la inimă. Dacă ați avut rabdare să citiți până aici, atât sa rețineți, restul sunt doar vorbe: “Nu urmăresc ca viața să fie frumoasă, ci plină de însemnătate”. CHESTIA ASTA A ZIS-O RADU PANAIT. REȚINEȚI NUMELE SCULPTORULUI CARE-A ADUS DRĂCOAICA IN PRIMĂRIA SECTORULUI 1.
Nota B365.ro Orașul ăsta estre minunat. Mustește de viață, oameni și întâmplări pe care le căutăm și vi le povestim cu un singur scop: să vă îndrăgostim și mai tare de București. Poftim și alte motive: