“Am fost răpită de 2 ori, pusă să mă prostituez şi, deşi, am încercat să-mi iau viaţa, Dumnezeu m-a salvat. De ce?”

de:
02 iul. 2011
6 Afișari
“Am fost răpită de 2 ori, pusă să mă prostituez şi, deşi, am încercat să-mi iau viaţa, Dumnezeu m-a salvat. De ce?”

“Timp de 2 zile n-am ştiut ce se întâmplă cu mine. Intrau tot felul de indivizi ciudaţi, care mă măsurau, luându-mi bărbia în palmă. Le vedeam privirile lacome. Eu plângeam. Mă uitam pe geam şi vedeam doar că sunt undeva sus, iar jos se vedeau nişte copaci. În faţă, gol”.

Acesta este doar începutul poveştii Danei. Acum are 17 ani, atunci avea 14. E tristă, frumoasă – cu nişte ochi verzi şi mari ca în poveştile cu zâne – graţioasă. Vorbeşte greu, nu mai are încredere în nimeni. Pe mine mă vede ca pe o soră mare, deşi nu-mi dă credit de la început. Ziua în care a fost răpită părea să fie cea mai urâtă din viaţa ei. Dar n-a fost aşa. Zi de zi, peştele îi aducea în cameră câte 4-5-6 bărbaţi, uneori şi mai mulţi, care se hrăneau cu corpul ei. Pentru Dana, totul a fost un coşmar şi aşa a rămas. Pentru că după ce a reuşit să fugă prima dată, a mai fost răpită şi a doua oară.

Acum, face terapie cu un psiholog şi merge, din când în când, şi la psihiatru. “Simt că o iau razna. Am ajuns să fac duş din oră în oră. Mă simt murdară, mi-e silă de mine. Am fost răpită de 2 ori, pusă să mă prostituez şi, deşi, am încercat să-mi iau viaţa, Dumnezeu m-a salvat. De ce?”

Într-o seară, după ce a fost răpită prima dată, afară se auzea o sirenă. S-a dus spre baie şi a văzut că uşa de la intrare era deschisă, iar în casă niciun zgomot. Nu ştie ce s-a întâmplat, ştie că a reuşit să urce până la ultimul etaj, desculţă, cu o rochiţă pe ea, deşi era miezul iernii. A coborât la scara cealaltă şi a bătut la prima uşă. A sunat acasă şi a venit mama să o ia.

“Cel mai tare mi-a fost frică să nu mă prindă peştele meu, să mă bată şi s-o iau de la capăt. Am fost dată de câteva ori cu capul de pat ori de dulap, pentru că se săturase să plâng întruna”.

Mânca în fiecare zi cam aceleaşi feluri de mâncare. Dimineaţa, ceai cu margarină, la prânz, o caserolă cu cirobă, iar seara, cartofi prăjiţi şi o cană cu lapte. Nu vrea să povestească prin ce a trecut. “Veneau tot felul de bărbaţi… Murdari, buhăiţi, care îşi satisfăceau poftele, de obicei, în câteva minute. Aveam 14 ani şi pentru ei eram ceva proaspăt. Unii îmi ziceau că şi ei au aşa ceva acasă, dar nu sunt curve ca mine. Nu puteam să zic nimic, pentru că totul se petrecea cu uşa camerei deschise”.

Nu a făcut plângere la Poliţie. Și nici nu a avut curaj să vorbească decât cu mama. Tatăl n-ar fi înţeles-o, credea ea atunci. Acum, crede că dacă erau amîndouă curajoase, nu s-ar fi ajuns să o mai răpească şi a doua oară.

A stat în casă multe luni, de frică. Timp în care a avut mereu coşmaruri şi a refuzat să meargă la şcoală. Tatăl ei a plecat în Italia să muncească, mama nu i-a spus nimic.

“În fiecare noapte, visam acelaşi lucru. Că eram cu un bărbat care mă viola într-o pădure. Mama îmi spunea că o să îmi treacă. Acum, după ce am suferit nu pot să povestesc tot. Mă blochez, mi-e greu, mi-e teamă de ce o să zică lumea. Dacă zice că eu de fapt am vrut?”

“M-a bătut cu furtunul de la maşina de spălat până n-am mai ştiut de mine”

A doua oară, ducea gunoiul. “Era zi, în jur de ora 2, când peştele a apărut în faţa mea, fără nicio frică. Mi-a spus doar atât: “Dacă ţii la viaţa ta, uric şi nu zici nimic. Nu ştiu ce a fost în capul meu. Chiar cu tot ce trecusem, parcă simţeam că asta trebuie să fac, oricum nu mai aveam rostul meu. Am urcat în maşină teleghidată. M-a întrebat dacă ţin la mama şi la sora mea”.

Aruncată pe o canapea, Danei i s-a explicat că dacă mai fuge o dată, o să vadă iadul. “Apoi m-a bătut cu furtunul de la maşina de spălat până n-am mai ştiut de mine. Zilele au trecut pe urmă din ce în ce mai greu. Până am rămas gravidă. Nu ştiu cu cine, dar am luat iar o bătaie babană. Chiar şi aşa, aveam clienţi.  De fapt, în mare, erau cam aceiaşi. Unul dintre ei, Vivi, care avea vreo 40 de ani, îmi aducea de fiecare dată o ciocolată, a fost cel mai de treabă om dintre toţi. Cred că m-am şi îndrăgostit de el”.

Încerc să scot mult mai multe de la ea. Dar e greu. Are doar 17 ani şi îi dai aproape 30. Are faţa desfigurată, e încă la spital. Pentru că într-o noapte, a ieşit din cameră, spre baie, şi a văzut uşa la balcon deschisă. Îşi aminteşte că atunci a decis să moară. Și s-a aruncat de la etajul 4. Era în luna a a şasea. A scăpat cu viaţă, fără copil, cu mii de cicatrice şi pe corp şi în suflet. Mai târziu a aflat că  a stat într-un apartament din Crângaşi, aproape de casa ei.  După ce va ieşi din spital, se va duce într-un adăpost pentru femei traficate.

Încă mai crede că nu are de ce să mai trăiască. E sub supraveghere permanentă…

Am aflat că una din fete fusese omorâtă, pentru că încercase să fugă

“Eu mă bucur că sunt în viaţă, preotul mi-a zis asta, când am fost la spovedanie”.

Ana are tot 17 ani, dar pare ceva mai curajoasă. A plecat de bună voie de acasă. “Verişoara mea, Anca, a zis că mergem să muncim în Grecia la un hotel. După 2 ani am aflat că eu fusesem în Serbia. Nu în Grecia. A durat câteva zile, pentru că am mers cu autocarul şi la graniţe tot mă băgau într-un loc ascuns de sub scările autocarului. Eu eram bucuroasă că scăpasem de şcoală şi de mama”.

Mama, prostituată pe centura Bucureştiului. Tata n-a existat niciodată. Ana ştia ce face mama, dar multă vreme n-a înţeles mare lucru. Credea că aşa e normal, chiar dacă mama îi explica, printre lacrimi şi vânătăi, că aşa au bani de pâine. Locuiesc într-o garsonieră micuţă, înghesuită, undeva în Rahova. La 17 ani, ana fumează şi bea cafeaua ca pe ceai. Acum, e şi ea într-un centru pentru femei traficate, păzită de un preot, care cu asta se ocupă. Strânge fetele traficate şi le oferă un adăpost.

“În schimb, noi ajutăm cu ce putem pe la parohie”.

O las să vorbească de toate, ca să pot scoate de la ea şi ce mă interesează. Cum a scăpat? A venit poliţia sârbă, printre care şi un poliţist român. Erau vreo 20 când le-au scos din casă.

“Era o casă cu 6 camere. Acolo dormeam, acolo era bordelul. Prima dată când am ajuns, neştiind limba, îmi amintesc cum am intrat în casă cu verişoara mea. “Aici e hotelul? Nu, aici locuim noi. Mâine mergem să muncim, mi-a zis verişoara mea. În noaptea aceea, am fost lăsată singură într-o cameră. A intrat o namilă de bărbat cu mustăţi răsucite şi m-a violat. Anul trecut s-a întâmplat. Nu înţelegeam ce tot zice, dar când am dat să me feresc şi să ţip, mi-am luat o palmă de o simt şi acum. Am leşinat şi când m-am trezit, verişoara mea mă tot uda pe cap cu apă. Mi-a zis să nu îmi fie frică, aşa o să câştigăm bani mulţi. M-a luat în braţe şi am plâns ore în şir”.

“A doua zi, m-am dus la bucătărie, unde era o altă fată, româncă. S-a uitat la mine cu milă şi mi-a zis ”dacă ai şti ce te aşteaptă…”… Când a aflat câţi ani am, mi-a mai spus că or să scoată mulţi bani pe mine, fusesem vândută”.

Putea să vorbească cu mama la telefon, sub supraveghere. Îi zicea că e bine, iar mama plângea.

Peste vreo săptămână, a fost scoasă din casă. Ea, cu verişoara ei şi un bărbat au intrat într-un magazin second-hand, unde mirosea a naftalină, şi i-au dat nişte haine să se îmbrace. “Anca, verişoara mea, mi-a explicat că alea erau hainele de bar. Urma să dansez la barul unui hotel. Ca să îmi scot banii de mâncare”.

Prima dată a crezut că e poliţia

A învăţat să danseze la bară. Destul de uşor. Și îi plăcea. Dansa toată noaptea până pe la 7 dimineaţa, timp în care, atunci când o plăcea un bărbat, se ducea într-o cameră din hotel. Apoi, în timpul zilei, avea clienţi în casă. “Nu prea apucam să dorm, uneori, adormeam în timp ce … “

Într-una din nopţi, după ce fusese cu un bărbat în camera de la hotel, a vrut să meargă la baie şi uşa era încuiată. “Aşa că m-am dus în baia din cealaltă cameră. Am găsit urme de sânge”. Atunci m-am speriat cel mai tare. Mai târziu, am aflat că una din fetele din casă fusese omorâtă, pentru că încercase să fugă”.

Într-o altă zi, s-a dus tot să caute o baie şi a coborât până la subsol, din greşeală. S-a încuiat acolo şi a rămas zile întregi, nemâncată. Se ruga mereu să nu fie găsită, mai bine murea. “auzeam tot felul de zgomote şi mai trecea câte un şobolan pe lângă mine. Era un geam micuţ, dar era vopsit şi bătut în cuie cu gratii”.

Nu a putut fugi.

Prima dată, a crezut că e poliţia. „Erau îmbrăcaţi ca poliţiştii, dar era de formă. Erau din gaşca patronului de hotel, care era unul de-l vedeam mereu prin casă. L-am păcălit că m-a dus acolo un client şi m-a încuiat. Aruncasem cheia în subsol”.

De atunci, a fost supravegheată la secundă. Orice făcea, făceau sub privirile cuiva. Verişoara ei nu a mai venit într-o bună zi. Abia când a ajuns în România aflat că urmele de sânge din baie erau ale ei.

După Ana, toate zilele erau la fel. „Dimineaţa ajungeam de la hotel la casă cu maşina, dormeam 3-4 ore, mă trezeam, mâncam şi începeau să vină diverşi bărbaţi. O dată, am auzit o împuşcătură în casă. Nu am avut curaj să întreb, era după ce văzusem pata aia de sânge. Eram toate fetele românce, dar nu apucam să stăm de vorbă, pentru că fiecare avea treaba ei. Dacă apucai la baie, când făceai duş şi alta mai spăla, apucai, deşi şi aşa era greu, pentru că mereu erau bărbaţi în casă”. De multe ori, partidele de sex aveau loc cu uşile deschise, devenise ceva normal..

Când au scăpat fetele, era noapte. “Atunci chiar a venit poliţia. Era o petrecere şi casa a fost înconjurată de poliţişti, care au intrat rapid în casă, până să ne dăm seama ce era. Ne-au dus la un motel, au venit să ne ancheteze. Era şi unul român, care se purta frumos cu noi. Nu aveam acte de niciun fel, nici bani, nimic. Ne-au adus în ţară cu avionul”.

Dana şi-ar dori să moară.

Ana, să meargă la şcoală.

Cookies