Am fost la Londra și am aflat de ce la noi la București n-o să fie niciodată ca la ei

05 oct. 2021
1826 Afișari
Am fost la Londra și am aflat de ce la noi la București n-o să fie niciodată ca la ei
Vreau beculețele de Crăciun înapoi

** Aflați secretul la final  Am fost de multe ori la Londra în ultimiii 20 și ceva de ani, uneori și de 2-3 ori în același an, alteori, ca acum, au trecut 2-3 între vizite. Mă fascinează și aici și în alte orașe pe care le știu demult cum au reușit spectaculos să se adapteze vremurilor pe care le trăim, să fie moderne, să devină din ce în ce mai ușor accesibile și mai prietenoase.

Sigur, Londra nu e neapărat un model de oraș prietenos dacă vrei să te muți acolo, ar trebui să fii destul de bogat ca să îți permiți o locuință cum trebuie; casele sunt vechi, construite pe sistemele de acum sute de ani, au trebuit să le adapteze de zeci de ori noilor nevoi și totuși arată că se poate. 

Am fost la Londra și am aflat de ce la noi la București n-o să fie niciodată ca la ei
Am fost la Londra și am aflat de ce la noi la București n-o să fie niciodată ca la ei

Acum 20 de ani, spre exemplu, hotelurile londoneze pe care mi le permiteam erau aproape odioase. Camere în care abia reușeai să bagi o valiză, întunecoase, cu niște băi minuscule, cu acele odioase chiuvete cu un robinet pentru apă rece și unul pentru apă caldă. Acum, cam aceleași hoteluri absolut frecventabile. Iar orașul, se vede, face eforturi. 

De ce la București n-o să fie niciodată ca la Londra? Încă un motiv

Sunt zeci de inițiative verzi. Real verzi, nu făcute ca să fie. Mă uitam că în zona Marble Arch a rămas o singură bandă pentru mașini, celelalte sunt pentru biciclete și autobuze. Nu sunt trotinete electrice. Astea de sunt un mare hobby iresponsabil la noi, acolo nu sunt. Pentru că sunt periculoase, să fim cinstiți. Transportul public este scump, dar e customizabil. Îți iei un card și îți pui bani pe el și folosești cât ai nevoie. La final, îi recuperezi pe cei pe care nu i-ai cheltuit. Copiii au reducere no matter what, nu trebuie să vină cu certificatul de naștere și părinții în fața ghișeului, ca să confirme că există și sunt și minori. Oamenii sunt prietenoși. Real prietenoși. Odată ne -am urcat pe confuzie vizibilă într-un metrou și imediat ne-a întrebat cineva unde vrem să mergem. Ne urcasem greșit, ne-a explicat, am coborât și am mers în direcția bună. Sigur, nu toți sunt la fel, dar în mare parte nu s- a întâmplat niciodată să întreb ceva și să nu mi se explice cu lux de amănunte. 

Am fost la Londra și am aflat de ce la noi la București n-o să fie niciodată ca la ei
La Londra sunt zeci de inițiative verzi. Real verzi, nu făcute ca să fie

Le plac copiii. Le zâmbesc. Îi încurajează să vorbească. Le pun întrebări. Au cele mai tari magazine de jucării din lume. Și nu mă refer doar la Hamley’s ,care chiar este cel mai vechi magazin de jucării ever, ci și la celelalte. 

Muzeele de la Londra vs…  București

La Londra, muzeele, cele mai multe, sunt gratis. Poți să faci o donație, dacă vrei, îți spun de când faci rezervarea, și probabil mulți o fac. Pentru că e important să implici societatea civilă. Fiecare muzeu la care am făcut rezervare ne-a trimis un mail cu o zi înainte să ne spună în ce condiții se face accesul, se poartă sau nu mască, sunt sau nu sunt deschise dulapurile unde îți poți lăsa lucrurile, cam cât durează o vizită, ce e nou, ce e obligatoriu de văzut. 

La muzeul științei – care nu e la fel de spectaculos ca cel de la Viena, e mai puțin tehnologizat- un etaj întreg vorbește despre medicină și medicamente, da, dar nu neagă credințele populare, ci admite că ele există și pot fi foarte puternice, nu pune în opoziție pe nimeni, ci doar explică. S-au adaptat instant pandemiei, au acolo inclusiv siringa cu care s-a făcut primul vaccin anti covid, un joc interactiv electronic în care ai diverse unelte să oprești o pandemie, cu măsurile pe care le știm deja, dar copiii le învață mai ușor, vorbesc despre igienă și despre obezitate, toate problemele la zi practic. 

Am fost la Londra și am aflat de ce la noi la București n-o să fie niciodată ca la ei
Natural History Museum, Londra

Dar poate cel mai relevant în a ne spune de ce noi n-o să fim niciodată acolo e Muzeul Londrei. De unde aflăm că la ei s-au revoltat oamenii față de taxarea excesivă de pe la 1300, iar în 1907, când noi ieșeam cu furcile, ei aveau deja de mai bine de o jumătate de secol metrou. Nu m-aș muta la Londra și nici n-o idealizez. Dar e un oraș care îți arată la fiecare pas că trebuie să evoluăm, că toți trebuie să participăm la evoluție, că e mai important să ne acceptăm unii pe ceilalți, nu să aruncăm cu judecăți de valoare asupra oricui nu e de acord cu noi.

De ce la București n-o să fie niciodată ca la Londra? Acum, secretul

Cam astea-s. Aveam ceva mai multe idei, dar  le-am pierdut, pentru că am fost ocupată să înțeleg ce se întâmplă la noi. Pentru că în cele 5 zile cât am stat acolo, la noi autoritățile s-au răzgândit de 4736 de ori în legătură cu lucruri importante pe care tot ei le deciseseră cu doar câteva zile înainte. 

Și – probabil- secretul. Tot la muzeul Londrei scrie, pe unul dintre display-uri, așa: În 1961, aproximativ 33% dintre londonezi erau tineri sub 25 de ani. Acești tineri erau mai bine educați și mai bine hrăniți decât orice generație de până atunci. Educația a fost povestea de succes a Londrei de după război. Numărul elevilor a crescut de la 269.000 în 1945 la 434.000 în 1953. Numărul profesorilor a crescut de la 14.273 la 17.938. 40 de școli noi au fost construite în Capitală.

Nota B365.ro: Și, după mai citiți încă o dată acest articol al Mariei și după ce îi mai dați dreptate încă o dată, mai citiți și altele câteva care merită:

Cookies