N- am fost la premiera Barbie, deci am ratat Uber Pink, dar n-am ratat prăjitura dedicată de la Mara Mura (pe care v-o recomand)
Și acum despre film.
În primul și în primul rând, logistic vorbind, sala era aproape plină și oricum foarte plin la mall așa că nu am apucat să luăm floricele, deci n-am avut the full experience.
Iar filmul, pentru însoțitoarele adolescente a fost foarte mișto. Iar pentru mine, hm (nu h&m). Mă așteptam să am mai multe de spus, dar cred că mai degrabă v-aș putea povesti despre Indiana jones, care nu e pe lista mea de genuri.
La Barbie, mi-au plăcut mult costumele și decorurile. Există soare nesfârșit, plus valuri de plastic pe plajă, plus ocolul lumii în plastic și decoruri. Accesorii perfect roz și picioare perfect arcuite. Pături cu paiete, veioze minunate și inimi pe tavan. Adică de fapt în linii mari mi-a plăcut, dar mesajele sunt diluate așa, nimic semnificativ.
N-am înțeles, totuși, de ce bărbații se luptă cu femeile, de ce ba e o țară de femei, ba e o țară de bărbați. Acum, dacă ai avut păpuși Barbie, poate se vede altfel. Dar eu nu știu mare lucru despre cultura Barbie, numai ce mi -a trecut tangențial pe la ureche, așa că nu m-a impactat prea tare.
Discursul acela care cică e empowering e aproape identic cu celebrul „Be a lady, they said” (Îl mai pun o dată aici)
Ce mi- a plăcut însă, mi- a plăcut ideea că avem senzația că nu suntem suficient de bune, că trebuie să facem lucruri extraordinare ca să fim luate în considerare și că, într-un fel, la un moment dat e presiunea pe care noi înșine ajungem să o punem pe noi.
Asta așa, în contextul uriașelor note din școala românească, unde doar nota 10 e cea care te validează. Și în care, în ciuda tuturor progreselor, tot se așteaptă de la femei să fie și la job, și mame bune, și frumoase, și aranjate. Așa că, all în all, mesajele sunt bune și relativ realiste, dar cumva insuficiente, adică eu nu m-am prins ce vor să transmită.
Mi-au plăcut mult papucii Birkenstock pe care i-a purtat Barbie la final. N-am înțeles mare lucru din treaba cu domnii CEO, CFO și alte funcții, dacă erau de partea bună sau de partea rea.
Oricum, mi se pare fascinant cum, dintr-o păpușă lansată acum 70 și ceva de ani, s-a construit o industrie, cu pro și contra, cu milioane, sute de milioane de dolari, cu analize, cu specialiști, cu cercetătorii finlandezi care au constatat că, dacă Barbie ar fi fost o femeie adevărată, nu ar fi avut suficientă grăsime corporală pentru a avea menstruație. Un alt studiu ne spune că „fetele expuse la Barbie au raportat o stimă corporală mai scăzută și o dorință mai mare de a fi mai slabe. Dar și fără Barbie, femeilor li se sugerează permanent că e important să fie slabe și atrăgătoare.
Deci dacă vi se pare o cronică – deși nu e cronică – fără cap și coadă e pentru că nu m-a atins mare lucru, deși sunt într-o perioadă în care mă ating destul de multe.
Dacă ar fi să zic cât mi-a plăcut pe o scară de la unu la zece, aș zice de un 4 așa. Hai 6 pentru Margot Robbie, care îmi place mult și care e perfectă într-un rol de perfectă. Stereotipical Barbie. Mă fascinează însă întreaga energie consumată în jurul acestui film.
Tot Maria, mai jos:
