Alex Iacob „Reptilianul”, pasionat explorator urban, ne invită să restaurăm împreună un conac de lângă București. Când va fi gata, vom sta acolo toți cei care investim

Un mare vis pentru un mic conac. Alex Iacob, fotograf, grafic designer, explorator urban și rural, fotografiază și documentează clădirile de patrimoniu abandonate din București și din țară, încă din anul 2009. De curând, Alex Iacob a descoperit un mic conac încântător, situat în apropierea Bucureștiului, o bijuterie arhitecturală de care s-a îndrăgostit la prima vedere.

Mai jos, Alex Iacob ne invită să fim părtași la împlinirea unei dorințe, restaurarea unei clădiri uitate și transformarea ei în rezidență culturală, o casă de oaspeți pentru toți cei care vor să evadeze din sufocantul București.

O idee, un ideal, o mare poveste are de spus Alex Iacob (reptilianul.ro), unul dintre primii exploratori urbani din București, fotograful care recuperează prin imagini farmecul de altădată al clădirilor din București, azi multe dintre ele aflate în ruină. Din pasiune pentru frumos, istorie și arhitectură, Alex Iacob a inițiat o campanie de crowdfunding prin care vrea să recupereze frumusețea unui conac uitat din județul Ialomița, pe vechiul drum care duce spre Marea Neagră.

“Rezervă-ți anticipat șederea în viitorul conac restaurat și împreună putem face ca o mică parte a istoriei să strălucească și pentru generațiile viitoare”

Alex Iacob: Rar am avut prilejul să descopăr în călătoriile mele un loc atât de fermecător precum acest mic conac ascuns undeva sub dealurile Buzăului. Te invit să te alături proiectului deoarece contribuția ta nu este numai o investiție, ci și o invitație de a face parte din poveste, de a crea amintiri de durată și de a deveni un martor activ al salvării patrimoniului României rurale. Conacul a fost construit în anul 1928 în stil neoromânesc. Casa cu camere înalte, pereți groși și grădină generoasă se află într-o stare bună deoarece actualul proprietar a avut grijă de ea și a întreținut-o ca pe o casă de vacanță. I-a apreciat valoarea și a păstrat toate elementele identitare originale, decorând-o cu obiecte colecționate din spațiul autohton.

“Fiecare contribuție nu este numai o investiție, ci și o invitație de a face parte din poveste”

Alex Iacob: Pot spune că m-a fermecat din prima clipă și m-a ispitit să visez la o viață mai simplă, aproape de natură, departe de agitația orașului. Aici pot avea loc evenimente culturale, seri de cinema sub cerul înstelat, concerte de muzică live, ateliere și rezidențe artistice. Nedispunând de fonduri, am hotărât să creez această campanie de crowdfunding pentru a strânge suma de bani necesară achiziționării și ulterior reamenajării conacului cu scopul de a-l transforma într-o casă primitoare. Proiectul implică și comunitatea locală prin crearea de potențiale locuri de muncă și prin sprijinirea economiei și turismului regional. Fiecare contribuție nu este numai o investiție, ci și o invitație de a face parte din poveste, de a crea amintiri de durată și de a deveni un martor activ al salvării patrimoniului României rurale.

Mai multe detalii despre campania de crownfunding pentru restaurarea conacului dintre vii, aici:  

“Proprietarul clădirii este un francez pasionat de artă și antichități, locuiește în Paris și nu poate să aibă grijă de bijuteria aceasta”

B365.ro: Cum și când a venit ideea restaurării acestui conac?

Alex Iacob: Acum vreo două luni, eu și prietena mea ne plimbam în afara Bucureștiului, căutam astfel de case vechi, conace frumoase de fotografiat. Ne-am plimbat prin sate, căutam păduri, natură, altfel de peisaje decât parcurile cu care ne-am obișnuit în oraș. Așa am descoperit acest conac încântător. Un om din sat, care îl are în grijă, ne-a făcut turul casei și ne-a spus că este de vânzare, iar proprietarul nu este în țară. Am reușit să iau legătura cu acesta și mi-a spus cât de mult înseamnă casa pentru el și cât de greu îi este să renunțe la ea. După ce i-am povestit viziunea mea, el a fost de acord să inițiez campania de crowdfunding. Visul este să readucem la viață acest conac și să îl transformăm într-un loc de poveste, deschis pentru toți cei care doresc să se bucure de frumusețea vieții la țară. Planurile includ achiziționarea și restaurarea minuțioasă a conacului, păstrând autenticitatea și adăugând facilități moderne. Conacul nu este departe de București, este un loc accesibil la care poți să ajungi cu trenul sau cu mașina. 

B365.ro: Cine a construit conacul? Ce a distrus comunismul?

Alex Iacob: Conacul a fost construit în anul 1928. Momentan nu știu prea multe detalii despre cine a fost primul proprietar, însă știu că regimul comunist i-a știrbit funcția rezidențială, transformându-l în Poștă. După revoluție, conacul a fost retrocedat și cumpărat de actualul proprietar.

“Tencuiala trebuie refăcută, tocăria restaurată, însă o expertiză tehnică va clarifica toate lucrurile”

B365.ro: De ce fel lucrări de restaurare/consolidare are nevoie clădirea?

Alex Iacob: Conacul se află într-o stare relativ bună. Se pare că structura a fost întărită cu ciment de actualul proprietar. Tot el a pus un nou acoperiș și a construit un turn-clopotniță la intrare cu scopul de a masca fântâna. Din ce am văzut, tencuiala trebuie refăcută, tocăria restaurată, însă o expertiză tehnică va clarifica toate lucrurile. Casa nu este monument istoric, dar este cea mai veche construcție din sat păstrată în condiții foarte bune. Nici măcar biserica nu este la fel de veche. 

B365.ro: Acolo nu va fi casa ta, vrei să o împarți.

Alex Iacob: Nu va fi casa mea. Vreau să transform conacul într-o rezidență artistică și casă de oaspeți. Cei care participă la această campanie de crowdfunding vor putea fi găzduiți aici. Donațiile vor fi privite ca rezervări anticipate în acest conac și invitații la evenimentele de debut, care vor avea loc înaintea procesului de restaurare.

B365.ro: Ai scris proiectul, ai o echipă?

Alex Iacob: Proiectul este în lucru și, pe măsură ce campania continuă, tot mai mulți oameni devin  interesați și doresc să ajute. Acum câțiva ani am făcut o altă campanie de crowdfunding pentru realizarea unui film documentar despre un sat abandonat din județul Sibiu. Era o sumă mult mai mică și campania a fost încheiată cu succes. În final, împreună cu doi prieteni, am făcut un material la care au lucrat mai mulți oameni pe care i-am descoperit pe durata campaniei. Acesta este un alt rol pe care crowdfunding-ul îl poate avea. 

“După atâția ani de explorare urbană în București și în alte orașe, m-am îndrăgostit de acest conac”

B365.ro: Deci ai un exemplu precedent în care oamenii s-au alăturat unei idei.

Alex Iacob: Da, mi-am propus să încerc să văd dacă și alții cred într-un astfel de ideal, dacă își pot imagina, așa cum mi-am imaginat eu, câte lucruri bune se pot întâmpla cu o astfel de casă. Nu e nimic de pierdut. După atâția ani de explorare urbană în București și în alte orașe m-am îndrăgostit de acest conac și cred că merită să arăt asta tuturor, încercând să-i fac complici în misiunea mea. 

B365.ro: Blogul tău datează din 2009. De ce ai ales numele de “Reptilianul”?

Alex Iacob: A fost o alegere la întâmplare. Apoi mi-am dat seama că numele se potrivește cu ceea ce fac eu, există o legătură între șopârlele care se strecoară printre pietre și eu care mă strecor prin clădirile abandonate din București. O șopârlă care nu poate fi prinsă.

„Explorările mă transportă în timp și este ușor să mă agăț de termeni precum restaurare sau conservare”

B365.ro: Îmi închipui că interesul tău pentru restaurare a apărut și în aceste călătorii de explorare. Tu ești primul care fotografiezi stadiul de degradare al unei clădiri, primul la locul crimei.

Alex Iacob: Am intrat în foarte multe clădiri, multe dintre ele sunt monumente istorice. Le-am văzut și mi-am imaginat cu trăiau cândva oamenii acolo, cum erau decorate camerele, etc. Explorările mă transportă în timp și este ușor să mă agăț de termeni precum restaurare sau conservare atunci când întâlnesc aceste capsule atemporale. 

B365.ro: Ce viitor crezi că are patrimoniul de arhitectură din București, mă refer la clădirile în ruină?

Alex Iacob: Cred că totul ține de modul în care percepem aceste valori și mai ales de felul în care reușim să le adaptăm cerințelor actuale. Un exemplu care îmi vine în minte este Teatro Italia din Veneția care, în urma unei restaurări reușite, a fost transformat într-un supermarket. Aceasta nu este neapărat o jignire adusă spațiului, ci o regândire firească pe baza nevoilor locale.