Ce am făcut noi, dragi cititori, cei rămași în București în timp ce voi ați sărbătorit Rusaliile cu midii și șprițuri la mare?
Am mâncat, de ce să vă mințim?
Ne-ați lăsat aici și ați luat drumul autostrăzii, sperând poate că veți găsi un oraș mai bun la întoarcere, dar să știți că nu ne-am întrebuințat cu asta, fiindcă și noi eram ocupați în a ne relaxa cât mai tare în aceste zile libere.
Pasiunea pentru cofetăria/patiseria Andreea a început prin primăvară, când o prietenă mi-a spus că știe un loc ‘cu japoneze’. Pentru tineret sau pentru persoanele care nu trăiesc pentru pâine: japonezele sunt chifle împletite, cu lapte în compoziție, iar numele lor se pare că provine din modelul cocului împletit al gheișelor (așa cum aflăm de pe blogul Laurei Laurențiu).
În ziua aceea, la cofetăria Andreea s-au găsit aceste japoneze, care tronează maiestuos în vitrină, superb-lucioase de la glazura cu ou, presărate cu mac. Sunt cele mai bune calde și pufoase, dimineața imediat ce au fost scoase din cuptor.

După câteva săptămâni de mâncat exclusiv japoneze, am ridicat totuși ochii din vitrina de pâine și am descoperit restul de Andreea în toată splendoarea ei – de la zona de cofetărie, cu Boema, Amandină, mini choux a la creme și plăcinte cu mere plus frișcă naturală de vânzare(!), la cea de patiserie, unde au pateuri cu pui cu foi de plăcintă moi, subțiri, perfecte, care îmi amintesc de șuberekurile de la mare. Le mănânc întotdeauna imediat, pe banca din fața cofetăriei, în timp ce mă uit la oameni cum intră și ies din scara blocului.
Într-o zi am cumpărat un cremșnit și viața mea s-a schimbat. Era cremșnitul pe care îl căutasem cu anii. Mai găsisem millefeuille minunat (precum cel de la Pain Plaisir) și nu numai, dar nostalgia cerea cremșnit așa cum mi-l aminteam de mică. Problema aici a fost că, după ce l-am recomandat altora, au spus că da, este foarte bun, însă ei își amintesc cremșnitul cu două foi mult mai crocante, în vreme ce aici aluatul franțuzesc este doar la bază, nu și deasupra, plus că de ce are zahăr pudră deasupra. Ceea ce, vă dați seama, a dus la discuții interminabile despre cum ar trebui să fie teoretic acest desert. Obosită, am mai luat o gură de prăjitură și i-am lăsat să vorbească singuri.
Așa că dacă sunteți în căutare de un cremșnit cu o umplutură cremoasă, densă, echilibrată ca gust, nu foarte dulce dar nici ne-dulce, cofetăria Andreea este răspunsul. De asemenea, luați și o plăcintă cu mere în drum.


Iar după ce vă faceți plinul de prăjituri, dați o tură pe la magazinele cu veselă second-hand de la chioșcurile de pe Mihai Bravu, unde o să găsiți de la lucruri clasice, precum pahare de cristal, la obiecte care nu știați că ar putea să existe, precum farfurii cu nunta prințului Charles și a Dianei.
După luni de zile de privit în Instagram la prietenii care postau imagini cu cocktailuri, mici și stridii la o terasă cu priveliște deasupra pieței Obor în toată frumusețea ei, am și ajuns acolo. Obor Amor este, cum mi s-a explicat, locul unde te duci să mănânci ce ai cumpărat din piață (mici, gogoși cu zahăr de la Gogoașa Muntenească sau pește prăjit – iar mi-am făcut poftă singură), și bei un Negroni lângă. Uneori au stridii și uneori au seri în care se dansează.



Ce poate fi mai frumos vara?
Comoara din Drumul Taberei: ștrandul de lângă Moghioroș
Bucureșteni cu care te întâlnești în traficul de dimineață. Deocamdată, primele 5 categorii
Ieșirea din București prin Militari este locul unde merge Sătănel cu copiii la grădiniță