ALEGERI PREZIDENȚIALE 2014. Bucureștenii văd lumea prin ochii lui Ponta şi Iohannis

ALEGERI PREZIDENȚIALE 2014. Mesh-uri imense, înfăţişând chipuri de prezidenţiabili, plesnesc asurzitor, şfichiuite de vântul violent de cod galben.

ALEGERI PREZIDENȚIALE 2014. Sunt chipurile retuşate ale „prezidenţiabililor-gigant” – al lui Ponta, al lui Iohannis, al Elenei Udrea, al lui Popescu Tăriceanu, făcute afiş pe faţadele pline de riduri ale marilor blocuri. Ca un fapt divers, „măştile” marilor oameni politici acoperă partea urâtă a lucrurilor: astfel de mesh-uri mai pot fi amplasate doar pe faţadele clădirilor nereabilitate, scrie Gândul.info.

ALEGERI PREZIDENȚIALE 2014. Fronturile de blocuri, care mărginesc şoseaua Ştefan cel Mare, au fost transformate într-o simeză alectorală: bannere, panouri, afişe, mesh-uri imense. Multe dintre ele acoperă hălci de faţade, ferestrele şi balcoanele unui electorat asediat. Te întrebi cât de confortabil se simt oamenii în apartamentele lor de „camuflaj”.

ALEGERI PREZIDENȚIALE 2014. Puţini locatari vorbesc, însă, despre asta. O reţinere nejustificată, ba chiar o nelinişte asemănătoare, într-o bună măsură, cu teama epocii de aur, tăcerea, ea însăşi, părând a fi, mereu, de aur.

Unii spun că nu ştiu despre ce e vorba, că la ei n-a ajuns „afişu'”. Alţii, că nu le pasă. Unii, că au primit nişte bani, ceilalţi, că n-au luat un sfanţ – doar au dat o semnătură.

ALEGERI PREZIDENȚIALE 2014. Într-un bloc, de pe lângă Circ, un bărbat îmi spune că „treaba cu mesh-urile e în neregulă”, şi că „asociaţia nu a fost de acord, dar că primăria a insistat şi că, peste noapte, a apărut Ponta pe bloc”. Îl întreb cum i se pare oraşul văzut prin ochii premierului. „Eu nu sunt pe partea cu banner-ul! Ceilalţi, de dincolo, de pe coloană aceea”, spune, şi arată spre o uşă vecină.

ALEGERI PREZIDENȚIALE 2014. Pe coloana cu pricina, puţine sonerii mai sună. La unul din etaje, când apeşi butonul, latră un câine. Cum suni, cum latră. O dată, de două ori. Imperturbabil, patrupedul latră, întotdeauna, de două ori: primul lătrat, apăsat, cu atitudine; al doilea scurt, ca o concluzie. Mă gândesc că o fi vreo găselniţă a fabricantului de sonerii.

ALEGERI PREZIDENȚIALE 2014. La un alt etaj, îmi deschide o doamnă. O întreb dacă a fost de acord cu amplasrea imensului „afiş”. „Am fost, într-un fel, că nu mă-ncurcă! Îmi acoperă doar o parte de balcon. Nu-i mare lucru. Dacă mi l-ar fi acoperit în întregime, mă mai gândeam, dar aşa… E pe peretele interbalcon”.

Citește continuarea pe Gândul.info.