CONTRIBUTORS

Ai “de muncă”, flăcău?

Nici prin cap nu mi-ar fi trecut vreodată că un pensionar, cu bască de securist, mi-ar putea pune o astfel de întrebare pe un ton alunecos, c-o intonaţie din care radia o urmă de “salvare”. Am intrat în joc, mai mult din curiozitate. Puţină zidărie ştiu, să schimb o lustră şi-o priză mă pricep cât de cât, iar cârcă de cărat mobilă zic că am. Cam toate calităţile practice ale unui mexican care a trecut graniţa cu SUA fraudulos şi-aşteaptă să fie pescuit cu camioneta de la un colţ de stradă. Dialogul purtat “la uşa pieţei” (în fapt chiar la intrarea în Piaţa Norilor din Tineretului) n-a durat mult. I-am zis că am „de muncă” dar că nu mi-ar strica un ban în plus. M-a întrerupt în dreptul cuvântului ban, continuând cu o altă întrebare, şi mai derutanta ca prima: “Da’ nu vrei posibilităţi de promovare ierarhică??”, zice arătându-mi un şir de incisivi îmbrăcaţi într-un aliaj lucios, din spatele unui zâmbet stafidit. Experienţe ilare pe stradă cu Martorii lui Iehova, sau cu oengişti obscuri care adună semnături, am avut suficiente. Însă pân’ la moşuleţul ăsta, care mă privea atât de concentrat de parcă voia să-mi fure sufletul, n-am ştiut că se pot trăi fiori de spaimă, într-un spaţiu public, la oră de vârf. Duce mâna la ultimul nasture de la palton, face un pas spre mine, eu unul în spate, o bagă până la cot şi scoate din sân o mapă mov. Culoarea mi-a adus aminte de flacăra omonimă, care a ocupat pagini întregi de politic în urmă cu un an şi ceva. Ridică rapid din sprâncene de câteva ori, şi-mi transmite non-verbal că am de-a face cu şansa vieţii mele. Mă trezesc sub nas cu o adeziune în alb, un pix de culoarea mapei, şi bonus, agăţată c-o agrafă în colţul din dreapta al hârtiei, astupând un logo, o poză cu Dan Diaconescu. “Ai noroc, flăcău!”, mă luminează pensionarul, aranjându-şi ochelarii pe nas: “Îţi arăt eu ce să «complectezi»!


Recomandarile noastre


Parteneri

Back to top button