Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse

susținut de
11 mai 2026
15906 afișări
Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse. Foto: Antoaneta Dohotariu.

La mică distanță de două clădiri părăginite, aflate pe Bulevardul Carol I, imobile valoroase în care a locuit și a lucrat arh. Ion N. Socolescu, se află o altă rană deschisă: Casa Ghermani de pe strada Slănic. Arsura, care nu ne doare, de lângă Ministerul Agriculturii.

Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
Foto: Antoaneta Dohotariu.

Casa Ghermani a luat foc (ca de obicei, „autor necunoscut”) în noaptea de 27 spre 28 martie 2011 și, acum, se vede cerul prin ferestrele înalte, cu arce în acoladă ce amintesc de Bucureștiul oriental, inconfundabilă marcă a stilului de arhitectură Socolescu.

Privește cerul, privește încă un monument din Lista Monumentelor Istorice Arse ale Bucureștiului, un nou sacrilegiu, eterna indiferență. Ferește-te să nu-ți cadă ceva în cap, când treci pe lângă fantoma Casei Ghermani, capodopera care se încăpățânează să nu cadă. Încă.

Cu fiecare casă de patrimoniu incendiată, Bucureștiul mai pierde o bucată de istorie, o epocă, detalii de arhitectură imposibil de refăcut, identitate și farmec.

Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
Foto: Antoaneta Dohotariu.
Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
Foto: Antoaneta Dohotariu.

Casa Ghermani, imaginea neputinței autorităților de a proteja patrimoniul de arhitectură al Bucureștiului, resursă neregenerabilă. Stilul Socolescu, pe cale de dispariție

Fațada principală a casei Ghermani la strada Slănic (fostă Polonă, Gh. Cantacuzino și Teilor) a scăpat de flăcări. Brâul pictat de la cornișă și-a păstrat cromatica vie, deși fresca este degradată și, pe alocuri, ștearsă.

Casa Ghermani este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice, cod B-II-m-B-19703, și se află într-o Zonă Construită Protejată, dar asta nu a ferit-o de incendiul provocat de mâna omului (că doar n-a aprins un pescăruș bricheta), deși a supraviețuit cutremurelor și războaielor, ba chiar a ieșit teafără și din comunism.

Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
Foto: Antoaneta Dohotariu.
Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
Prin ferestre se vede cerul, bucăți de acoperiș carbonizat. Foto: Antoaneta Dohotariu.

Toate clădirile proiectate de arh. Ion N. Socolescu în București sunt pe Lista Monumentelor Istorice și mai toate se află în stare avansată de degradare sau au fost mutilate de intervenții agresive, cum este excepționala Casă Ionnescu-Gion, despre care am scris aici: Cum a rămas fără turnuleț și fără frumusețe exotică vila istoricului Ionnescu-Gion, mare îndrăgostit de București. Iulia Hașdeu urma să-i fie soție

Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
Foto credit: arh. Gabriela Petrescu.
Foto credit: arh. Gabriela Petrescu.
Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
Foto credit: Hello Bucharest.

Ion N. Socolescu a făcut parte din primul val de arhitecți români cu studii la Ecole des Beaux-Arts din Paris

La sfârșit de secol al XIX, Ion N. Socolescu propunea o nouă formulă stilistică inspirată de arhitectura post-brâncovenească și de influență orientală, un stil original, nou, stilul Socolescu.

Arh.drd. Gabriela Petrescu este autoarea studiului monografic “Arhitecții Socolescu 1840-1940”, editura Simetria, 2024. Textul de mai jos a fost publicat pe platforma ionsocolescu.blogspot.com.

Arh.drd. Gabriela Petrescu: Ion N. Socolescu a fost fiul cel mic al arh. Nicolae G. Socolescu (1820-1872), frate cu arh. Toma N. Socolescu (1848-1897), și unchiul arh. Toma T. Socolescu (1883-1960). Pe lângă activitatea de arhitect, inginer și antreprenor, Socolescu a fost directorul revistei “Analele Arhitecturii și ale Artelor cu care se leagă”, membru al Societății Arhitecților Români, director și profesor al Școlii de Arhitectură în perioada 1892-1887, inițiate toate la sugestia sa.

Ion N. Socolescu, prin activitatea și interesul pentru moștenirea orientală a artei românești, a dat o altă interpretare stilului național, creându-și un limbaj stilistic propriu, format din elemente preluate din arhitectura tradițională românească, dar și din arhitectura orientală.

 

Majoritatea lucrărilor realizate de arh. Ion N. Socolescu în București sunt într-o stare jalnică, precum multe alte clădiri monumente. Casa din stradă Slănic este părăsită, tencuiala cade de pe fațade, profilele ferestrelor și ale stâlpilor sunt deteriorate.

Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
Foto: Antoaneta Dohotariu.

Starea jalnică în care se află multe din monumentele orașului București rezultă din lipsa de interes a municipalității, a Poliției și din lipsa educației”

Arh.drd. Gabriela Petrescu: Cele două clădiri de pe Bd. Carol (1896) sunt în aceeași situație. Fațadele sunt vandalizate de “artiștii stradali”, ca de altfel în tot orașul.

Casa Ionnescu-Gion (1889) din str. Lucaci, cea mai reprezentativă pentru stilul Socolescu, nu mai are turnul din stânga, fațada este modificată, balconul de peste intrare este închis cu tablă și a suferit modificări interioare realizându-se mai multe apartamente. Ani de zile fațada a fost acoperită cu iederă.

Casa Moroianu (1884) din Calea Călărașilor a fost, o perioadă, sediul unui teatru, în prezent este neutilizată, deteriorându-se. Suntem neputincioși în fața acestui gen de manifestări.

Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
Monograma lui Ion Stănescu, militar de carieră, pe fațada casei. Foto: Antoaneta Dohotariu.

Efrem Ghermani, personaj foarte bogat, primul proprietar al casei, se înrudea cu principiii sârbi Obrenovici

Familia Ghermani, de origine sârbească, dar cu proprietăți în Macedonia și cu reprezentanți de seamă în lumea bancară și administrația publică românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, rămâne un exemplu de cosmopolitism și în același timp explică interese, susțineri, afirmări pe o largă arie geografică. Bancherul Menelas Ghermani a ajuns, în 1891, ministru de finanțe conservator și era originar din Macedonia.

Potrivit câtorva piese păstrate la Biblioteca Națională (Fondul St. Georges), familia Ghermani este originară din Serbia și s-a înrudit cu familia Obrenovici de acolo și Catargi, Lahovary și Mihălescu din România.

Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
Foto: Antoaneta Dohotariu.

Efrem Ghermani s-a căsătorit Constanța Mihălescu, care i-a adus o zestre considerabilă și în același timp a generat noi înrudiri în spațiul românesc pentru familia Ghermani”

În 1867, la împărțirea averii defunctului Mihălescu, apar cumnații T. Cazimir, Constantin Suțu și Dim. Florescu. Era vorba de un patrimoniu în valoare de 93.860 de galbeni, format din moșiile Cămineasa, Stănești, Copăceni cu Carada, Mihălești, Poeni (Vlașca), Runcu cu munții Orlea și Șotila (Dâmbovița), Măgurele (Prahova) și două vii în dealul Cernăteștilor.

(Sursa: Georgeta Filitti, “Arhive Bucureștene”, anul VII, nr.12, Biblioteca Bucureștilor, 2005 apud Casa Cesianu Racovitză).

Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
“Efrem Ghermani s-a căsătorit Constanța Mihălescu, care i-a adus o zestre considerabilă și în același timp a generat noi înrudiri în spațiul românesc pentru familia Ghermani”. În imagine, Constanța Ghermani. Foto credit: Casa Cesianu Racovitză.

Casa Ghermani exista în 1891, când arh. Ion N. Socolescu a primit autorizație pentru “reparații radicale”

Cristiana Trică pe pagina “Lecția de istorie”: Fiu de bancher, parlamentar liberal și prieten cu C. A. Rosetti, executor testamentar al lui Cuza Vodă, Efrem Ghermani a fost un om bogat, cu multe terenuri și case în București. Facultatea de Arhitectură, de exemplu, s-a ridicat pe o proprietate cumpărată de la el.

Soția, Constanța născută Mihălescu, la rândul ei foarte bogată și cu înrudiri în lumea bună a Capitalei, era prețuită de Regina Elisabeta pe care o seconda în multe acțiuni caritabile. Soții Ghermani au avut patru fete și un băiat, toți bine căsătoriți.

În 1898, când Efrem Ghermani a murit de inimă la vârsta de 62 de ani, înmormântarea a reunit fiicele, ginerii și lumea aleasă a Bucureștiului, ca un adevărat eveniment monden: Ecaterina și diplomatul Alexandru Rosetti Solescu, Constanța și arhitectul Constantin Băicoianu, Maria și Paul C. Arion, Simka/Kika Alexandru, fiul cel mare al generalului Gheorghe Magheru.

Unicul fiu, Efrem/Fremy, fondatorul băncii cu același nume, s-a căsătorit mai târziu cu Elisabeta, înrudită cu Ghiculeștii.

Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
Foto: Antoaneta Dohotariu.

Generalul Mihail Stroescu a cumpărat casa de la familia Ghermani

După decesul Constanței Elena Ghermani, în 1903, familia vinde casa. Noul proprietar, generalul Mihail Stroescu, veteran al războiului de Independență din 1877, personalitate militară respectată, va locui aici cu familia până la moartea sa, în 1919. Ulterior, casa a revenit unicului său fiu, tot militar de carieră, Ioan Stroescu, ale cărui inițiale se află pe fațadă.

În 1940, ansamblul de pe strada Slănic cuprindea, conform unui inventar din arhive, “patru corpuri din cărămidă acoperite cu tablă având: corpul I-parter și etaj cu 11 camere și dependințe, corpul II- parter și etaj cu 7 camere și dependințe, corpul III și corpul IV-cu trei camere și dependințe, suprafața totală fiind de 920 mp”.

Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
Foto: Cristina Tenea.

 

Declarat monument istoric în 1953, se spune că imobilul a fost revendicat și câștigat de moștenitori, iar acum pare lăsat să se dărâme în pace. A încercat să o “ajute” să cadă mai repede incendiul din 2011, dar lucrarea arhitectului Socolescu încă mai rezistă.

Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
Foto: Antoaneta Dohotariu.
Foto: Antoaneta Dohotariu.

Arhitectul Ion D. Socolescu folosește policromia orientală, regăsită și în arhitectura religioasă medievală din România”

Arh.drd. Gabriela Petrescu: Alături de Ion Mincu, Grigore Cerchez și alții, în încercarea de a crea un stil național, arhitectul Ion N. Socolescu a mers pe o cale proprie de exprimare arhitecturală, folosind ca surse de inspirație atât elemente de arhitectură tradițională românească, cât și detalii ale arhitecturii orientale. Din vocabularul stilistic al arhitectului fac parte: arce în acoladă sau trilobate, arcade duble, decorații dantelate, în relief sau stucatură, cu tencuieli pictate și protejate cu sticlă.

În anul 1885, Ion N. Socolescu își deschide propriul “Birou Tehnic pentru Proiecte și Întreprinderi de Lucrări Publice și Particulare Ion N. Socolescu arhitect și inginer”, str. Domniței 12, actuală Hristo Botev.

Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
Foto: Cristina Tenea.
Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
Foto: Antoaneta Dohotariu.

Barbu Ștefănescu Delavrancea în cronica “Artiștii Noștri” publicată în România Liberă, număr literar, sept. 1884:

Domnul Ion Socolescu este arhitectul care caută, răscolește, face și reface, revine și este în stare să treacă cu buretele peste un plan aproape isprăvit, în cazul când frumosul nu s-a învoit cu practicul.

Și are dreptate: poți asculta o bucată de muzică, poți privi un tablou sau un grup de marmură și să rămâi deplin mulțumit. La o lucrare de arhitectură nu ți-e de ajuns s-o privești. De aci partea practică reiese neapărat. Aci e vorba pe lângă aspectul fațadelor, de locul care-l ocupă casa în raport cu soarele, de chipul cum este împărțit interiorul, de poziția edificiului întreg și destinația lui.

Casa Ghermani este realizată în stilul personal al arhitectului Socolescu, folosind ideea caracteristică: traveea centrală în decroș”

Arh.drd. Gabriela Petrescu: Cele trei ferestre ale traveii centrale sunt terminate cu arce în acoladă. Decorația fațadelor este din stuc. Arhitectul folosește detalii ca funia în torsadă, ocnițe cu bumbi și ștreașina oarbă sprijinită de console. Compoziția este formată dintr-un joc de volume de înălțimi diferite. Demisolul este înalt, iar ancadramentele ferestrelor parterului sunt bogat decorate. Plafoanele din interior sunt pictate.

Istoricul de artă Cezara Mucenic în lucrarea “București: Un Veac de Arhitectură Civilă Secolul XIX” descrie compoziția și decorația Casei Ghermani. Mai jos, ideile principale:

Ornamentația paramentului (parte exterioară finită a unei construcții, n.n) ca și claritatea configurării volumelor adeveresc faptul că la 1891 stilul Socolescu este identificabil. Simetria se păstrează, casa prezintă un corp central și două mai retrase în dreapta și în stânga.

La casa din strada Slănic, cele trei arce sunt susținute de șase coloane andosate, ale căror baze și capiteluri au compoziție autohtonă. Panourile și contururile arcelor sunt realizate în baghete simple, dublate, intersectate la extremități, procedeu provenit din ancadramentele gotice, pe care și arhitectura din perioada lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș le va utiliza preluând goticul târziu.

Sub parapetul ferestrelor, simulacrul de balcon are baluștri iar, sub el, apare o friză cu dinți de fierăstrău formată din cărămizi așezate pe colț, caracteristica unor brâie din arhitectura bisericilor medievale.

Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
Foto: Antoaneta Dohotariu.
Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
Foto: Antoaneta Dohotariu.

Brâul din trei fire răsucite împresoară, la partea superioară, panourile ornamentale. Remarcabilă este ornamentația cromatică

În coronamentul de sub streașina foarte largă, alternând cu consolele ce o susțin, sunt penetrații cu arc în acoladă cu vârful tăiat. Pe fondul acestor ocnițe apar decorații în frescă cu motive vegetale în roșu și albastru.

În spațiile dintre arcele în acoladă ale ferestrelor apar câmpuri decorate cu arabescuri vegetale și discuri cu monogramă. Discurile sunt inserate și sub streașină ritmând consolele, animând spațiile dintre două frize.

Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
Foto: Antoaneta Dohotariu.

Nu va mai dura mult și vom rămâne doar cu descrierea Casei Ghermani, realizată de arhitecți și de istorici de artă, și cu imaginile ei, mărturii ale unui monument cândva atât de frumos, clădit cu măiestrie și mari eforturi acum peste o sută de ani și distrus în zilele noastre.

Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse

„Agonia unui minunat monument, Casa Ghermani, realizată în stilul Socolescu” este un episod din seria „Make Bucharest Great Again”, care vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare.

Ce am mai scris se află aici:

Cookies