ARHIVA B365

Afacerea ”Palatul Știrbei”, susţinută din umbră de Stolojan şi de consilierul prezidenţial Andreea Vass

Comisia Naţională a Monumentelor Istorice a avizat pozitiv construcţia unui bloc de aproape 40 de metri în spatele Palatului Știrbei de pe Calea Victoriei. După o suită întreagă de scandaluri şi de acuze, soarta proiectului imobiliar stă acum în mâinile ministrului Culturii, Hunor Kelemen.

Propunerea de avizare a PUZ-ului care prevede înălţarea colosului imobiliar îndărătul palatului de secol XIX a fost emisă în urma şedinţei din data de 29 septembrie a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (CNMI). Până aici, exceptând natura controversată a proiectului omului de afaceri Ovidiu Popescu, în proprietatea căruia a intrat palatul în 2008, nimic ciudat.

Modul în care s-a desfăşurat şedinţa e altă poveste. Propunerea de avizare s-a făcut în urma adresei numărul 3798/KH/10.08.2010, trimisă tocmai de la cabinetul Primului Ministru. Adresa a fost înregistrată la cabinetul ministrului culturii şi preluată de Direcţia Generală a Patrimoniului Cultural Naţional, organism cu rol de secretariat, şi de aici, s-a înfiinţat pe ordinea de zi a Comisiei.

„Noi nici n-am văzut adresa, de ea s-a ocupat Direcţia Patrimoniului Istoric, care asigură secretariatul”, ne-a declarat arhitectul Virgiliu Polizu, preşedintele CNMI. „Adresa s-a făcut în urma unui memoriu al domnului Ovidiu Popescu. Propunerea de aviz nici n-ar fi ajuns altfel pe ordinea de zi”, a adăugat Polizu.

Cu toate că adresa e datată 10 august, în ordinea de zi a şedinţei din 29 septembrie pe care au primit-o pe e-mail membri comisiei nu se pomeneşte nimic de Palatul Știrbei, ne-a declarat istoricul Andrei Pippidi, membru al Comisiei care şi-a făcut publică opoziţia faţă de proiect în mai multe articole publicate în Revista 22.

Astfel, cu toate că Palatul Știrbei din buricul Capitalei este unul dintre cele mai spinoase subiecte de discuţie ale CNMI, din cei 21 de membri ai Comisiei, la şedinţa din 29 septembrie au fost prezenţi doar 12, potrivit unor surse din Comisia Naţională a Monumentelor Istorice. În aceste condiţii, propunerea a trecut cu 11 voturi pentru şi numai unul împotrivă, votul negativ venind din partea vicepreşedintelui Comisiei, arhitectul Nicolae Lascu, profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, din Bucureşti.

Mai multe ONG-uri care au protestat împotriva proiectului au ridicat obiecţii la adresa primului ministru, întrebându-se de când premierul se implică în probleme de urbanism. Reprezentanţii Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului spun însă că e o procedură legală, nici vorba de ingerinţă în trebile Comisiei.

„Nu a fost vorba de o intervenţie a premierului Emil Boc. A fost vorba despre un memoriu al domnului Ovidiu Popescu, care a fost înaintat premierului. Fiecare cetăţean al României poate îi poate trimite premierului memorii şi petiţii. Regula e că petiţia se trimite, împreună cu o adresă de însoţire, către instutuţia în măsură să o rezolve. Adresa de faţă e de un sfert de pagină şi a fost trimisă către ministrul Kelemen Hunor. În ea se solicită să se analizeze memoriul şi să se rezolve problema în conformitate cu legile în vigoare”, a declarat pentru B365 Radu Enache, consilier în Ministerul Culturii pe probleme de mass-media.

Ședinţele CNMI se desfăşoară cu uşile închise, potrivit prevederilor Regulamentului de funcţionare. În baza acestei prevederi, Ministerul Culturii a respins participarea reprezentanţilor Uniunii Arhitecţilor, la întâlnirile Comisiei. Această prevedere e cel puţin curioasă, având în vedere că e vorba de un organism ce decide asupra patrimoniului naţional, deci asupra interesului public.

Soarta Palatului şi a proiectului în care Ovidiu Popescu plănuieşte să investească 100 de milioane de euro e acum în mâinile ministrului Hunor Kelemen care poate decide să avizeze pozitiv sau negativ proiectul. Ministrul Culturii poate fie să ceară reanalizarea proiectului în CNMI, aşa cum a făcut-o în trecut şi actualul ministru, Kelemen Hunor, şi predecesorul său, Theodor Paleologu. Teoretic, ministrul are drept de veto şi poate refuza o astfel de construcţie care ar putea dăuna patrimoniului naţional chiar şi dacă poriectul se încadrează în normele prestabilite de urbanism. Până în prezent, nici unul dintre diriguitorii Culturii nu şi-a folosit acest drept.

Kelemen Hunor declara în mai 2010, la o dezbatere organizată de Grupul pentru Dialog Social, că „Bucureştiul este cel mai desfigurat din România, vorbind despre oraşele importante şi cu centre istorice”.

Predecesorul lui Hunor, Theodor Paleologu, suspectează că avizul pozitiv dat de CNMI este rezultatul fie al manipulării, fie al corupţiei. „Din câte ştiu eu, nu s-au produs schimbări majore în ceea ce priveşte proiectul. Îi cer ministrului Kelemen de ce nu au fost prezente anumite persoane care nu erau de acord cu proiectul şi cum se explică faptul că anumiţi membri ai comisiei şi-au schimbat punctul de vedere atât de radical, în măsura în care proiectul nu s-a modificat în mod substanţial. Există o mare bănuială de manipulare şi chiar de corupţie, iar o asemenea bănuială nu trebuie să planeze asupra Ministerului Culturii”, ne-a declarat Paleologu, prezent la protestul pe care mai multe asociaţii l-au organizat în faţa Ministerului Culturii, pe data de 12 octombrie, prin care i-au cerut ministrului Hunor să nu semneze avizul pentru PUZ-ul privitor la Palatul Știrbei.

Ulterior, într-o dezbatere pe tema proiectului organizată pe 28 octombrie, Theodor Paleologu le-a dezvăluit jurnaliştilor că vicepreşedintele PDL Theodor Stolojan şi consilierul prezidenţial Andreea Vass au făcut presiuni asupra sa pe vremea când ocupa fotoliul de ministru, încercând să-l convingă să dea undă verde proiectului, scrie Gândul. „Domnul Theodor Stolojan, la o întrunire a Biroului Permanent Central al PDL, mi-a cerut să stau de vorbă cu doamna Andreea Vass, că are să-mi spună ceva foarte important. M-a sunat doamna Andreea Vass şi mi-a spus că vrea să vină împreună cu domnul (Ovidiu) Popescu să-şi prezinte proiectul la minister. A fost doamna Vass, a fost actualul ei soţ (Cristi Paul, n. red.) şi era, evident, domnul Popescu. Asta a fost o primă întâlnire. Şi a mai fost o a doua întâlnire, fără doamna Vass de data asta, dar ceilalţi erau prezenţi şi cu domnul Arsene, domnul arhitect”, a dezvăluit Paleologu, care s-a opus proiectului. Theodor Stolojan s-a apărat, susţinând că n-are ”nicio tangenţă” cu proiectul.

Proiect cu năbădăi

Avizul de urbanism pentru acest PUZ-ul privitor la Palatul Știrbei fost semnat în aprilie 2009, de arhitectul-şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu. Ovidiu Popescu vrea să construiască în spatele clădirii clasificate drept monument istoric clasa A un corp imens de clădire cu apartamente, spaţii comerciale şi cinematografe.

Pentru realizarea proiectului, avizul Ministerului Culturii este obligatoriu. Dacă proiectul obţine avizul Ministerului Culturii, el va fi supus votului Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Pe 25 noiembrie 2009, Comisia Naţională a Monumentelor Istorice a respins proiectul care prevedea construirea pe 70% din teren, cu un Coeficient de Utilizare a Terenului (CUT) de 4,5 şi cu o înălţime de maxim 40 de metri.

Planul Urbanistic General permitea construirea în spatele palatului Știrbei a unei clădiri cu un CUT de 1,8 pe partea dinspre strada General Budişteanu şi de 5, spre Calea Victoriei. Înălţimea maximă, 22 de metri.

În iulie 2010, Ovidiu Popescu a anunţat că va da în judecată pe fostul ministru, Theodor Paleologu şi pe actualul ministru al Culturii, Kelemen Hunor pentru neemiterea avizului.

Proiectul avizat pe 29 septembrie propune micşorarea procentului de ocupare a terenului la maxim 65% şi o înălţime maximă de 27.20 metri în loc de 37,65.

Palatul Știrbei, mărire şi decădere

Palatul Știrbei a fost construit în 1835, în stil neoclasic de arhitectul francez Michel Sanjouand, la comanda logofătului Barbu Dimitrie Știrbei. Acesta a folosit clădirea ca reşedinţă domnească, palatul devenind totodată un loc frecventat de protipendada bucureşteană de secol XIX graţie balurilor fastuoase pe care le dădea Barbu Știrbei.

Familia Știrbei a fost proprietară a palatului de pe Calea Victoriei până în 1948, anul marii naţionalizări. Ulterior, clădirea a adăpostit, între 1954 şi 1977, Muzeul de Artă Populară, iar mai apoi, până în 1994, a găzduit Muzeul Ceramicii şi Sticlei. În 2000, clădirea principală a palatului a fost clasată drept monument clasa A, iar o parte din anexe fac parte din clasa B a monumentelor istorice.

Starea actuală a palatului e deplorabilă. Faţada e decrepită, tencuiala e scorojită, o bucată bună din fronton s-a prăbuşit, iar felinarele de la intrare sunt niste fiare contorsionate pe care doar hazardul pare să le mai ţină la locul lor. În curtea din faţă, deci dinspre Calea Victoriei, creşte răzleţ varză şi din iarba neîngrijită se iţesc PET-uri sau doză de bere. Curtea din spate, mărginită de strada Banului şi de strada General Budişteanu e năpădită de buruieni înalte cât un stat de om , iar într-o parte tronează o ditamai groapa, singurul indiciu fizic al existenţei fizice a depozitului de vinuri dărâmat în 2008 de afaceristul Ovidiu Popescu, laolaltă cu grajdurile în formă de potcoavă ale palatului.


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button