Administrarea Bucureştiului, între Budapesta şi Paris

Majoritatea capitalelor europene, cel puţin cele mari, sunt împărţite în subunităţi administrative. Cum sunt ele administrate, însă, este altă poveste, fiecare având propriul model, cel mai adesea provenind din istoria oraşului.

Capitala cu modelul cel mai apropiat de administrare de cel al Bucureştiului de acum este Budapesta: primarul general şi cei de sector sunt aleşi direct de cetăţeni, prin majoritate simplă. Membrii Adunării Generale a Capitalei (CGMB – în cazul Bucureştiului) sunt aleşi pe baza sistemului cu liste. Tot direct de către cetăţeni sunt aleşi şi primarii sectoarelor din Sofia.

Legea Capitalei, propusă de PDL, proiectul care a declanşat organizarea referendumului la nivel local în 19 iunie, propune o organizare diferită a Bucureştiului. Astfel, primarii de sector ar urma să fie aleşi dintre consilierii generali şi să aibă competenţe mai reduse decât cele de acum: ei vor pune în practică bugetul aprobat de Consiliul General şi se vor ocupa de spaţiile destinate sportului, culturii, de pieţe. Sistemul seamănă destul de bine cu cel de administrare a Parisului, unde primarii arondismentelor sunt aleşi din rândul consilierilor de Paris, iar atribuţiile lor sunt similare celor prevăzute în Legea Capitalei. Nici arondismentul parizian nu are buget propriu, aşa cum ar urma să nu mai aibă nici sectoarele, conform proiectului PDL-ist.

Cum se administrează şase oraşe mari din Europa.

Bucureştiul are o populaţie, estimată la 1 ianurie 2009, de aprope două milioane de locuitori, ceea ce face să fie al şaselea oraş ca populaţie din Uniunea Europeană. În realitate, însă, Capitala adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiştii susţin că în viitorul apropiat totalul va depăşi patru milioane. Toate acestea se întâmplă pe o suprafaţă 228 de kilometri pătraţi, cifră care transformă numărul oficial al populaţiei într-o densitate de 8.510 de locuitori pe km².

După cum ştim, din punct de vedere administrativ, Capitala este împăţită în 6 sectoare administrative, fiecare conduse de o primărie proprie. Sectoarele sunt dispuse radial şi numerotate în sensul acelor de ceasornic astfel încât fiecare să aibă în administraţie o parte din centrul Bucureştiului. Primăria Generală este responsabilă cu utilităţile (apa, transportul, bulevardele principale), iar Primăriile de sector au în responsabilitate contactul dintre cetăţeni şi consiliile locale, străzile secundare, parcurile, şcolile şi serviciile de salubrizare.

Sofia

Potrivit site-ului oficial, capitala Bulgariei este al 12-lea oraş ca mărime din Uniunea Europeană cu o populaţie de aproape 1.250.000 de locuitori. Cu o suprafata de şase ori mai mare decât Bucureştiul(1349 km²), Sofia este împărţită în 24 de raioane la o densitate de 1.040 de locuitori la km². Ea este si capitală de provincie şi adună astfel în jurul său trei oraşe şi 43 de sate. Fiecare raion al Sofiei are câte un primar, însă în fruntea oraşului se află Primarul General. Toţi edilii sunt aleşi prin vot popular o dată la patru ani.

Primaria generală poate desfăşura activităţi economice şi poate crea întreprinderi. Poate participa, de asemenea, în asociere cu diferite entităţi, cu condiţia ca răspunderea să nu depăşească cota sa, la diferite proiecte ale urbei. Spre deosebire de Bucureşti, Sofia beneficiază de subvenţii de la stat. De mai bine de un an administrarea regiunii Sofia se afla în mâinile unui manager regional. El este responsabil de politica de stat regională şi are dreptul de a bloca oricare dintre activităţile consiliilor locale sau ale primarilor care nu sunt în conformitate cu legea. Primarul general al Sofiei, însă, are dreptul să facă apel la instanţa de judecată.

Budapesta

Situată pe ambele maluri ale Dunării, Budapesta are o populaţie de peste 1,7 milioane de locuitori pe o suprafaţă de peste doua ori mai mare decât Bucureştiul. În partea de est a Dunării se află Pesta, care ocupă două treimi din suprafaţă, iar pe partea de vest se află Buda, cealaltă treime a oraşului, care duc împreună la o densitate de 3.241 de locuitori pe km². Din 1994 Budapesta are 23 de sectoare numerotate în sensul acelor de ceasornic, dinspre interior spre exterior.

Primarul general şi primarii sectoarelor sunt aleşi cu sistem de vot bazat pe majoritate simplă (ca şi în România), membrii consiliilor locale sunt aleşi cu sistem de vot mixt (fiind combinate sistemul cu majoritate simplă – individual – şi cel cu liste de partid). Membrii Adunării Generale a Capitalei (CGMB – în cazul Bucureştiului) sunt aleşi pe baza sistemului cu liste. Între aceştia se află şi reprezentanţi ai mai multor asociaţii civice.

Consiliile locale – exclusiv între consiliile locale din Ungaria – au dreptul la autodenumire. Astfel, sectoarele au două denumiri oficiale: administrativ statale şi administrativ consiliale.

Viena

Traversată de Dunăre, la fel ca Budapesta, Viena adună pe o suprafaţă de două ori mai mare ca Bucureştiul şi peste 1,7 milioane de locuitori. Cu o densitate a populaţiei de 4.128 pe km², capitala Austriei este împărţită din 1954 în 23 de districte. Întrucât este regiune autonomă, cu statut special, în cadrul republicii federale din care face parte, Viena dispune de suprafeţe construite şi de o infrastructură mult extinse în raport cu suprafaţa sa.

În Viena nu există primării ci birouri administrative ale districtelor conduse de aşa numiţii „ofiţeri”, aflaţi în subordinea primarului Vienei. Asta cu excepţia poliţiei care se află în subordinea unui preşedinte al poliţiei, cu rang de ofiţer federal, subordonat Ministerului de Interne.

Primăria Vienei are stabilite „bugete de întreţinere” pentru şcoli şi administraţiile parcurilor, de exemplu, astfel încât acestea să poată să-şi stabilească priorităţile autonom. Orice decizie a unui district poate fi modificată sau respinsă de către Adunarea Oraşului sau de aşa numitul Consilier General Responsabil.

Paris

Oraşul propriu-zis are 2,2 milioane de locuitori, dar zona metropolitană adună peste 12 milioane. Capitala Franţei are o suprafata metropolitană de peste 14 mii de km², de aproape 50 de ori mai mare decât suprafaţa urbană a „Micului Paris”, care are doar 285 km². Densitatea, doar a Parisului fără a pune la socoteală regiunile din jur, este aproape 21.000 de locuitori pe km².

Parisul este împărţit în 20 de arondismente, numerotate în spirală, cu primul arondisment în centrul oraşului, cu o distincţie clară care trebuie făcută între administraţia orasului şi administraţia suburbana. Fiecare arondisment are un Consiliu, compus din consilieri de Paris aleşi la nivel de arondisment şi consilieri de arondisment. De altfel şi primarul de arondisment este ales dintre consilierii de Paris. Cu toate acestea arondismentul nu are mijloace proprii, nici buget. Capitala Franţei este o singura unitate politică, guvernată de un Primar ales şi un consiliu, ales odata la sase ani.

Oraşul Paris în sine are o istorie curioasă a guvernarii locale. Timp de aproape 100 de ani Parisul nu a avut primar ci a fost controlat direct de un Prefect de Departament, astfel încât oraşul avea mai puţina autonomie decât un sat. Asta din cauza mişcarilor populare (1789 sau 1848) care au determinat de-al lungul timpului ca guvernele să nu dea acces populaţiei Parisului la putere. Totuşi un statut adoptat în 1975 a permis consilierilor să înceapă din nou să-şi aleagă propriul primar.

Londra

Populaţia Londrei este de 7,4 milioane de locuitori în Londra Mare(Greater London în engleză), cărora li se adaugă alte câteva milioane din zona metropolitană. Capitala Regatului Unit are per total o densitate de 12.450 de locuitori pe km². Faţă de Bucureşti, din punct de vedere administrativ, Londra este foarte încâlcită. Londra Mare este divizată în “City” şi 32 burguri* londoneze, dintre care 12 formează Londra Interioară şi 20 Londra Exterioară. City-ul deţine propriul corp de poliţie, separat de Poliţia Metropolitană. Populaţia permanentă a City-ului este de doar 7000 de locuitori, însă aici lucrează peste 300.000 de persoane. “City”-ul nu este condus de un consiliu local obişnuit, ci de către Corporaţia Londrei – un organ de conducere municipal al Centrului Istoric.

De cealalată parte, burgurile răspund de majoritatea serviciilor comunale în zonele pe care le cuprind. Burgurile sunt coordonate de către Autoritatea Londrei Mari care răspunde de serviciile municipale la scara întregului oraş, cum ar fi poliţia, pompierii sau transportul. Autoritatea este reprezentată prin Primarul Londrei şi Adunarea Londrei. Primarul este ales prin procedeul de vot suplimentar, adica fiecare alegător indică doi candidaţi în ordinea preferinţei. Membrii Adunării sunt aleşi printr-un sistem mixt de vot care include şi votul pe liste.

*BURG, burguri, s. n. Castel medieval; cetate, aşezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraş medieval; p. ext. oraş vechi. – Din fr. bourg.