Adevăratul motiv pentru care nu am intrat în Schen, gen și de ce, datorită Bucureștiului, avem mai multe șanse să intrăm data viitoare

09 dec. 2022
6589 Afișari
Adevăratul motiv pentru care nu am intrat în Schen, gen și de ce, datorită Bucureștiului, avem mai multe șanse să intrăm data viitoare
Adrian Teleșpan

Inspiră. Expiră. Inspiră. Expiră. Grijă mare să nu expiri de tot. Așa, bravo, ușor, ușor, nu te repezi, încet, blochează gâtul, folosește nasul pentru respirație, nu te speria, nu te îneci, ți se pare, așa, încă puțin, încă puțin, aia e, perfect, rămâi acolo, rămâi, rămâi, acum eliberezi, te tragi ușor înapoi, îndrepți coloana, nu așa repede, nu te îneci, inspiră, expiră. Perfect. Acum reiei, folosești limba cum trebuie, excelent, inspiră, expiră, imagine there’s no countries, nu te teme, nu rămâi fără aer. Bravo, bravo, așa, ne relaxăm, ne relaxăm, nu e un capăt de țară că nu ne-au primit în Schengen.  

Acum, să privim, totuși, situația cu un pic de luciditate. Cine nu a vrut să intrăm noi în Schengen? Austria și Olanda. Austria, adică țara care l-a dăruit umanității pe domnul Adolf Hitler care, oricum, nu se știe ce prăpăd ar mai fi fost capabil să facă în ziua de astăzi, și, a doua oponentă, Olanda, adică țara care vinde droguri la drumul mare. Multe cazuri, am auzit, de oameni care s-au dus acolo și au fost high, s-au înălțat adică, în mod artificial, nu natural. Oamenilor acestora le spun: Isus nu s-a folosit de marijuana ca să se înalțe și nici nu cred că a fost uns cu ulei de CBD.

 Ar trebui să vă pună pe gânduri că fix două țări cu apucături atât de infecte, că nici nu știu ce e mai rău, să omori oameni sau să le dai droguri, că aceste două țări s-au opus nouă, românilor. Pe mine m-a pus pe gânduri. Efectiv umblam ca gânditorul de la Hamangia prin casă și nu e ușor în poziția aia. Și, punând cap la cap aceste informații, punând cap la cap caracteristicile acestor două națiuni care dau jet, deși își spun civilizate, nu pot să trag decât o singură concluzie: Prezența noastră stabilă, pură, aliniată, de popor al căror dictator nu a invadat decât propria țară, prezența noastră tandră, de popor care doar bea și nu consumă droguri, ar fi prihănit cu bunătate și cu lumină mocirla în care se scaldă, de fapt, toate popoarele din Schengen.

Știți cum se împrăștie grăsimea în tigaie după ce ai pus un pic de apă când presari o picătură de Fairy după ce ai topit la foc mic un pic de slăninuță afumată până devine translucidă și apoi ai pus peste ea două ochiuri și le-ai acoperit cu capac 5 minute? Așa s-ar fi împrăștiat imoralitatea în Schengen dacă intram noi. Și noi, ca indivizi, fugim de purificare, așadar nu putem judeca Schengen-ul că face același lucru. Oricum, pentru Austria și Olanda am următorul mesaj: Isus nu i-a dat cu jet nici măcar lui Pilat din Pont. Isus rules, să mor io. Chiar, ce ușor trebuie să-i fi fost lui Isus să folosească expresia “Să mor io” când nu-l credea cineva, de exemplu, știind că moartea nu îl afectează.

O foarte mică paranteză care să ne aline jalea pricinuită de nepătrunderea în spațiul Schengen, Olanda se mai numește și Țările de Jos. E o țară și se numește Țările de Jos, ok? Deci ăia au numărat o țară și le-a dat mai multe. Nu mă interesează originile lingvistice ale denumirii, orice minte a cocoșului înțelege că olandezii nu se mulțumesc nici cu evidentul, nici cu realitatea, fapt sugerat și de faptul că ei au nevoie de droguri ca să se bucure de viață. Deci, puteam noi să fim America și tot nu ne-ar fi primit. Nici dacă eram o altă țară din Schengen nu ne-ar fi primit, atât de nemulțumiți sunt ei ca baștină. Da. Așa e. Mulțumesc că m-ați aprobat.

Am 43 de ani, iar asta e o vârstă destul delicată, în sensul că în 2 ani o să fiu mai apropiat de 50 de ani decât de 40, asta dacă nu se dă timpul înapoi și nu pot să vă mint: La vârsta asta, pe muchia finalului de distracție și desfrâu, pentru mine e mai important să intre Schengen în mine decât să intru EU în Schengen. Și da, noi, românii, știm să primim, primim pe toate părțile, dar societatea ne îmbie să uităm acest concept intrinsec nouă, ospitalitatea târfelor. Veți sări poate de fund în sus, “Ah, dar eu nu sunt o târfă!”, ești, dar nu recunoști, liniștește-te că și de asta n-au vrut să ne primească, pentru că nimeni nu primește ca noi. 

Pentru că noi, doamnelor și domnilor, noi, acest popor superb, urmașii lui Menumorut, Decebal, Vlad Țepeș, Cornelui Vadim Tudor, în curând și ai lui Ion Iliescu, urmașii lui Ion Creangă, ai lui Eminescu, ai Laurei Stoica, că mulți ne văd mai frumoși decât de vedem noi, noi, prin eleganța noastră, prin capacitatea noastră de a înghiți orice și mai ales prin limba noastră, noi am reușit să transformăm a lua în a primi. Am transformat a lua în artă, iar lor le e frică de meșteșugul nostru. Că una e să iei când ți se dă și alta e să primești când ți se dă.  

Am lămurit, carevasăzică, prima parte a titlului. Acum se va lămuri și a doua. De sâmbătă încolo, în București, pe linia lui 41, vor circula tramvaiele Imperio care sunt altceva. Înconjurați de un lux tehnologic nemaivăzut (așa a zis domnu’ STB)., călătorii care se vor regăsi în tramvaiele Imperio nu vor mai vrea în Schengen, pentru că vor fi mulțumiți de locul în care se află. Tramvaiele acestea sunt viitorul, iar Schengen își dorește să facă parte din viitor, așa că o să vină ei, schengenii, să se dea în tramvaiele noastre. Iar atunci noi o să-i primim și o să-i învățăm să primească cum primim noi. Vizita schengenilor în România se va transforma într-un masterclass de primire. Și, în spirit ecologic, o să-i învățăm să primească atât de perfect, încât nu se va consuma niciun șervețel în spirit de curățare, pentru că nimic nu curăță spiritul cum o face o primire ca la carte. Atât din afara spațiului Schengen, Doamne ajută și Doamne ferește, Schengen dă, România primește. Adrian Primy Thor.

Nota B365.ro: De citit, în Imperio sau oriunde altundeva:

Cookies