Academia Română are vile impresionante, dar nu scoate bani din ele

Mai mulţi membri ai Academiei Române obişnuiau să doneze instituţiei, prin testament, o parte din avere sau chiar averea întreagă (în perioada 1860-1948). Astfel, în cei 88 de ani de activitate, prin donaţiile oferite de 200 de donatori, instituţia a acumulat o avere impresionantă, formată din imobile de patrimoniu, zeci de mii hectare de pământ, păduri, manuscrise sau obiecte de artă, menţionează România Liberă.

Donaţiile au fost preluate de la Academie în perioada comunismului şi date în folosinţă altor instituţii ale statului, însă după ’90, Academia a început să îşi revendice bunurile .

Instituţia deţine o avere considerabilă, dar nu scoate şi bani de pe urma ei.
La ora actuală, are, de exemplu, case şi apartamente situate în zone centrale ale Capitalei, cele mai importante dintre ele fiind fostul sediu al Ambasadei SUA- care acum, însă, stă gol, şi Casa Oamenilor de Ştiinţă (fosta Casă Assan), care reprezintă obiectul unui litigiu.

„Mai urmează să câştigăm procesul pentru casele donate de Eliza Brătianu, un ansamblu superb, care are nevoie urgentă de reparaţii. Nu ştiu de unde vom găsi fonduri pentru reabilitarea acestuia”, a precizat administratorul patrimoniului, academicianul Ion Păun Otiman.

Acesta a adăugat şi că instituţia încasează doar „în jur de 5-6 milioane de lei pe an, dar nu din chiriile sociale ci numai de pe urma pământurilor. Academia nu are mulţi bani, cum crede foarte multă lume”

Un alt imobil impresionant deţinut de Academie este Casa Assan, una dintre cele mai importante case de patrimoniu din Bucureşti. A aparţinut industriaşului Assan, care a avut şi moara cu acelaşi nume. După moartea proprietarului, casa a ajuns în proprietatea statului iar, după ’90, a intrat în administraţia Academiei Române. De atunci, casa este folosită pentru sesiuni ştiinţifice, activităţi culturale ori lansări de carte, însă se deteriorează încet, căci nu poate fi reparata, reprezentând obiectul unui litigiu. Din cauza litigiului, de opt ani de zile Academia nu a avut voie să intervină cu reparaţii aupra ei, nici măcar a acoperişului, care, din cauza iernilor grele, a cedat şi au avut loc infiltraţii.

Academia se judecă pentru imobil cu două persoane care susţin că au cumpărat drepturile succesorale ale moştenitorilor lui Assan.  

Pentru bucureşteni, a devenit cunoscută şi pentru restaurantul cu servicii modeste din interiorul ei, gestionat tot de Academie. Deşi acad. Otiman susţine că restaurantul este unul cu circuit închis, în care iau masa numai academicienii şi cadrele universitare, acesta a fost închiriat pentru nunţi şi botezuri şi de bucureşteni obişnuiţi.