A murit actorul George Motoi

George Motoi a decedat în urma unei îndelungate lupte cu o boală necruțătoare.

decesul a fost confirmat pe pagina de Facebook a artistului de către familie prin intermediul unui mesaj emoţionant.
„Tatal meu si-a trait viata cu discretie si demnitate, pretuind fiecare clipa frumoasa si invatand din greseli, cu bucurie si fara regrete .
La fel a ales sa paraseasca aceasta lume, discret si demn.
M-a rugat sa-i promit ca voi pastra discretia asupra bolii si asupra trecerii lui in nefiinta.
Am de gand sa-mi respect aceasta promisiune si , va rog si pe voi sa ma ajutati sa fac acest lucru.
Drum bun, TATA, spre ceruri !
Drum bun, GEORGE MOTOI, spre ceruri!

George Motoi (n. 22 ianuarie 1936, Arman, județul Caliacra – d. 4 martie 2015) este un actor și regizor român de teatru.

Cursurile primare le face în comuna Dudești, jud. Brăila, unde s-au stabilit părinții după anul 1940. Între anii 1950-1954 urmează studiile medii la Grupul școlar agricol din Brăila și Școala Populară de Artă din același oraș. În anul 1954 dă examen de admitere și reușește la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Absolvă, în 1958, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, clasa prof.Irina Răchițeanu.

După absolvire pleacă cu repartiție la Piatra Neamț, punînd acolo, împreună cu toți colegii de promoție, bazele unui nou teatru (Teatrul Tineretului de azi). Teatrul din Bacău îl împrumută pentru rolul titular din Don Carlos de Schiller, sub regia artistului emerit Ion Olteanu. Băcăoanii îi obțin transferul de la Piatra Neamț și joacă la Bacău numai roluri principale de largă diversitate, fiind remarcat în turneele din capitală ca unul dintre cei mai buni interpreți români ai Bufonului din A douăsprezecea noapte de Shakespeare (sub bagheta regizorală a reputatului Vlad Mugur). Vrea să-l angajeze Teatrul „Giulești” din București dar Vlad Mugur, preluînd pe atunci (1964) direcția Teatrului Național din Cluj, îl convinge să meargă cu el. Sub aripa lui Vlad Mugur ajunge actor consacrat. Interpretarea rolului Caligula din piesa cu același nume de Albert Camus, de pildă, îl propulsează fulgerător printre actorii de prim rang ai țării, iar cîteva turnee în Italia, cu același rol, îl consacră definitiv. Îl vede și Radu Beligan în Caligula și-l invită să vină la Naționalul bucureștean. O face. Și nu numai pentru că, după o vacanță, Vlad Mugur rămîne definitiv în Occident, lăsîndu-l la jumătatea drumului cu un Hamlet de zile mari, ci și pentru că solicitările de la București ale Cinematografiei și Telviziunii îi sacrificau nopțile pe trenuri și avioane. Iată-l, deci, din 1970 – și pînă în prezent – actor al primei scene românești.

În film, colaborare constantă cu Malvina Urșianu.