După exact 162 de ani, o nouă și binemeritată viață a primit faimoasa Casă cu geamuri bombate, construită în anul 1861 de neguțătorul Petrache Dancovici, la intersecția străzilor Radu Calomfirescu și Hristo Botev, în apropierea Bisericii Sf. Gheorghe Nou.
Clădirea de patrimoniu, reprezentivă pentru vechiul București înstărit, deschis spre tot ce este nou în Occident, antreprenorial, a suferit intervenții importante în timp care i-au alterat caracterul fațadelor, dar nu și planimetria. Legendarele ferestre cu sticlă convexă au rezistat trecerii timpului, cu toate că unele ochiuri de geam s-au spart și au fost înlocuite cu sticlă obișnuită.
Clădirea are și o deosebită valoare memorială: aici a locuit Nicolae Paulescu (1869-1931), savantul și medicul fiziolog care a descoperit insulina, tratamentul antidiabetic.
Proiectul de consolidare și restaurare al Casei cu geamuri bombate este semnat de o echipă de tineri arhitecți (Abral Art Product), și a fost inclus în Bienala de Arhitectură Națională 2023 drept exemplu de bune practici în restaurarea clădirilor monument istoric.
Mai jos, interviu cu Andrei Atanasiu, arhitectul care a coordonat amplele lucrări pentru revitalizarea casei cu geamuri bombate, din a doua jumatatate a secolului al XIX-lea, o clădire cu o poveste excepțională.
Casa cu geamuri bombate, dat fiind că se află într-un vechi și istoric cartier bucureștean, în zona cuprinsă între Calea Moșilor și Calea Călărași, aproape de centrul istoric al Bucureștilor, ar fi putut să devină ținta vreunei bruște „revoluții” imobiliare și pusă la pământ peste noapte, cu tot cu geamurile ei bombate, mai ales că nu arăta prea bine.
Însă, probabil că există, totuși, un simpatic și de treabă Dumnezeu al caselor vechi din București.
Reședința neguțătorului Petrache Dancovici, S+P+Pod cu suprafață construită de 237 mp, reprezintă o locuință-icon pentru societatea bogată bucureșteană din cea de-a două jumătate a secolului al XIX-lea. Clădirea a primit ceea ce îi lipsea cel mai mult: consolidare, atenție și grijă pentru restaurarea detaliilor ei valoroase, care formează un ansamblu unic. Fațada de est, care își pierduse bogata decorație inițială (ancadramentele ferestrelor, brâu, cornișă), a fost adusă la imaginea din anul 1891.
Elementele decorative exterioare din fier forjat, care erau foarte corodate, au fost restaurate. Vitraliile intrării principale au fost refăcute. Sobele, remarcabile din punct de vedere al decorației, din teracotă și fontă, arată azi ca noi. Coșurile de fum au fost readuse la forma inițială și au fost păstrate cu scop decorativ.
Profilele ornamentale din tablă de zinc ale jgeaburilor și elementelor ornamentale de coamă (“ciocârlanii”), au fost restaurate / revizuite / înlocuite cu elemente din tablă-zinc prepatinat, conform modelului inițial. Treptele exterioare din piatră masivă au fost restaurate.
Și, peste toate, ca o semnătură a intervențiilor de aducere a casei în secolul XXI, a fost restaurat frontonul decorativ de deasupra intrării și a fost adăugată inscripția -1861-, anul edificării, așa cum era inițial.
Imobilul este monument istoric, înscris în Lista Monumentelor Istorice (2015) a Municipiului București, la nr. crt. 566, cod B-II-m-B-18286, sub denumirea „Casa cu geamuri bombate”, „Casa N. Paulescu”, cu datarea 1861. Acesta conține trei corpuri de clădire: C1 – locuință (valoroasă din punct de vedere istoric și architectural), C2 – anexă și C3 garaj.
Să ne întoarcem în timp, în anul 1861, în zona dintre Calea Moșilor și Calea Călărași. Istoricul George Potra, în cele trei volume ale lucrării “Bucureștii de ieri”, dedică pagini generoase Casei cu geamuri bombate din str. Radu Calomfirescu (mare comandant de oaste în armata lui Mihai Viteazul), nr. 15. Prin acest vechi cartier, cu mai bine de două secole în urmă, curgea Bucureștioara agale, plină de toate “murdalâcurile” ce le strângea pe parcursul ei. “Străzile erau înguste și întortocheate, așternute cu moloz, trestie, iar pe la jumătatea sec al XIX-lea erau pavate cu bolovani de râu apoi cu piatră cubică”, George Potra.
Zona fiind aproape de centrul comercial, “o serie de mari negustori și-au făcut case frumoase de zid, acoperite cu tablă zincată adusă din Anglia. Printre aceste case de cărămidă se numără și casa neguțătorului Petrache Dancovici. Petrache Dancovici a trăit aici până la finalul vieții (1910), când a murit la vârsta de 82 de ani. A lăsat imobilul moștenire celor 4 nepoți din partea surorii sale mai mici, (Maria, căsătorită cu negustorul Constantin Paulescu), decedat și el în 1910. Fiul acestuia din urmă, medicul și savantul Nicolae Paulescu se mută în Casa cu geamuri bombate în 1910, unde locuiește împreună cu sora sa, Elena Angelescu, și cu cei 4 copii ai acesteia. Nicolae Paulescu moare în anul 1931 iar Elena Angelescu în 1950. După moartea Elenei, casa intră în posesia fiilor ei și a fost mereu locuită.
Negustorul Petrache Dancovici se trăgea dintr-o familie veche, originară din Macedonia și s-a născut la Ploiești în anul 1828. Avea prăvălie de “fierărie, marchitănie și văpseluri” pe Ulița Lipscani, nr. 61, colț cu str. Băcani, având ca emblemă firma “La Leul de Aur”
Petrache Dancovici a fost la curent cu tot ceea ce era util gospodăriei sale. Și-a cumpărat vase mari de ceramică poroasă pentru filtrarea apei, iar în anul 1871 a fost printre primii care a instalat telegraful de casă, adică soneria electrică în locul clopotului tras de sârmă, pe care îl introdusese în București Carol Blaimaier, reprezentantul firmei Blaimaier”, George Potra, “Din Bucureștii de ieri”, Editura Științifică și Enciclopedică, 1990, pg 496.
“Petrache Dancovici a putut să se ducă des în străinătate și să aducă de acolo mărfuri noi, făcând ca prăvălia lui să fie cea mai bine aprovizionată din tot Bucureștiul. El a adus pentru prima dată lămpile de petrol cu becuri paragoane din Londra, precum și mașinile de lampă cu fitil Ditmar, Brumer și Reisenberg. La el se găseau tot felul de noutăți și boierimea bucureșteană când afla că s-a întors Dancovici din străinătate, îl vizita la prăvălie, spre a vedea ce noutăți a mai adus”. George Potra, “Din Bucureștii de ieri”, Editura Științifică și Enciclopedică, 1990, pg 493.
“Petrache Dancovici și-a mărit averea și mai mult prin căsătoria cu frumoasa Smaranda Neculcea, fiica bogatului Niculae Gheorghievici Neculcea, proprietarul hanului cu același nume care se afla la Capul Podului (actualmente Piața Victoriei) între Șoseaua Kiseleff și Șoseaua Jianu (azi B-dul Aviatorilor). Petrache Dancovici a fost ales senator liberal în anul 1887 și deputat în 1895. A fost ctitor și membru al unor societăți de binefacere printre amintim, din 1881-1892, Societatea Providența, creată pentru ajutorarea neguțătorilor scăpătați sau a a urmașilor lor. Petrache Dancovici a donat bani bisericii Sf. Mina (Vergului) și a fost epitropul acestei biserici.
“Casa avea gard frumos lucrat din fier forjat, iar broască de închidere a porții și cheia sunt de mărimea acelora care se foloseau la cetățile sau castelele de altădată (..). Atâta timp cât a trăit soția sa, Smaranda (Măndica), care era o amfitrioană deosebită, Petrache Dancovici obișnuia ca, în fiecare săptămână, să-și poftească rudele și prietenii, în special negustori, la o petrecere de familie, cu care ocazie își povesteau impresiile lor din călătoriile făcute în străinătate, când se duceau să cumpere diferite mărfuri pentru prăvălie, dar și să vadă, pentru desfătarea ochilor și a minții, ce era mai interesant pe acolo”, George Potra, “Din Bucureștii de ieri”, Editura Științifică și Enciclopedică, 1990, pg 496.
“Casa Dancovici, pusă pe socluri de piatră, cam de 1 m înălțime de la nivelul străzii, cu pereți de cărămidă groși de peste o jumătate de metri, cu camere înalte și spațioase, a fost construită solid, cu materiale de cea mai bună calitate (..). În ceea ce privește arhitectul-constructor nu cunoaștem dacă a fost român sau din străinătate, dar în ceea ce privește mobilierul, sobele care par de faianță, dar în realitate sunt din fontă, balamalele, clanțele de la uși și ferestre, cișmeaua din curte, tapetul de mătase de pe pereți, de diferite culori, întrețăsut cu fir auriu, toate acestea, după spusele urmașilor și constatatea mea personală, au fost aduse de la Viena și Paris. De asemenea, diferite statuete, piese de ornament din bronz și ceramică, precum și o serie de tablouri (diorame) cu păsări rare, împăiate, puse în rame de nuc, tot cu geamuri bombate din care s-a scos aerul, par și acum, după o vreme atât de îndelungată, aproape ca și atunci când au fost aduse și puse pe pereți”, George Potra, “Din Bucureștii de ieri”.
“Ferestrele înalte, de cca 2 metri, au două rânduri de cercevele, cele dinăuntru cu geamuri obișnuite, iar cele din afară cu geamuri bombate. Acestea aveau particularitatea că dinăuntru vederea nu era împiedicată în afară, spre stradă, dar din stradă trecătorii nu puteau vedea nimic, chiar atunci când geamurile dinăuntru nu erau acoperite cu perdele”, George Potra, “Din Bucureștii de ieri”.
Tot de la George Potra aflăm cum a murit Petrache Dancovici. De Boboteaza anului 1910, bătrânul a stat mai mult de o oră în ger, ca să-l aștepte pe Regele Carol I, apoi “o răceală zdravănă i-a pricinuit moartea”.
“Petrache Dancovici obișnuia, în fiecare an, de Bobotează, să iasă lângă podul din fața fostului Teatru de Operetă. Bătrânul, îmbrăcat foarte corect, cu pălărie joben, se ducea până la marele edificiu al Poștei Centrale (actualul Muzeu de Istorie) unde stătea în picioare pe treptele de piatră, în așteptarea suveranului Carol I care trecea prin față. Îl saluta cu tot respectul și i se răspundea printr-un gest al mâinii, după care, mulțumit că a fost remarcat, se întorcea liniștit acasă, cu trăsura proprie. Bătrânul neguțător era un vechi cunoscut al suveranului din timpul Războiului de independența, când făcuse importante donații pentru ostași și pentru Crucea Roșie. Ca om politic liberal, reprezentând breasla sa, se bucura de o deosebită prețuire printre reprezentanții de seamă ai comerțului bucureștean”, George Potra, “Din Bucureștii de ieri”, pg 497.
Descrierea casei, așa cum era înainte de începerea lucrărilor de consolidare și restaurare, o găsim în Studiul istoric, realizat de arh. Aurel Botez, expert atestat MC, arh. Andrei Atanasiu, specialist atestat MC și arh. Andrei Pâslariu.
Tâmplăria dublă din lemn de stejar este prevăzută cu căptușeli și cu obloane articulate, alcătuite din trei segmente ce se pliază și se strâng în nișe laterale dispuse de o parte și de altă a ferestrei. Fiecare fereastră este împărțită în opt ochiuri, în care au fost montate geamuri bombate (convexe), “comandate la Leipzig, din sticlă suflată, de manufactură, care nu lăsa să se vadă înăuntru”. În stânga și dreapta ușii accesului principal ferestrele erau prevăzute cu vitralii policrome, înlocuite ulterior cu geam simplu.( ..) Sobele, păstrate în bună stare, sunt din fontă și au fost aduse din străinătate (de la Viena și Paris). Finisajele interioare au fost înlocuite de-a lungul timpului. (..). Decorația sobră și elegantă a fațadelor este de factură academică eclectică, specifică arhitecturii din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Fațadele sunt împărțite în trei registre. Registrul inferior, lipsit de decorații, constă într-un soclu din piatră fasonată, acoperit ulterior cu tencuiala. Un brâu cu profilatură simplă desparte registrul inferior de cel median. Al doilea registru este ocupat aproape în întregime de ferestrele mari cu ancadramente elegante, de factură eclectică (cornișa, pilaștri cu capiteluri compozite stilizate, balustri, etc). Registrul superior este alcătuit dintr-o friză cu consolete decorative și o cornișă nu foarte pronunțată. Deasupra cornisei, se păstrează (pe fațada est), o bandă decorativă de tablă ștanțată, cu motive vegetale, prinsă de jgeab” (Studiu istoric)
“Împrejmuirea de fier forjat pe soclu din piatră dinspre str. Radu Calomfirescu, este cea originală, de asemenea, un gard scund din fier forjat, foarte probabil realizat odată cu împrejmuirea mare, desparte curtea în două. De o parte se găsește casa cu aleea din piatră cubică din fața sa, iar de cealaltă o grădină cu flori și câțiva arbori, printre care se remarcă un tei bătrân, ce umbrește întreaga curte”, Studiu istoric.
Arh. Andrei Atanasiu are o experiență profesională de 18 de ani. Din anul 2008 și până în prezent activează în cadrul firmei SC Abral Art Product SRL, cu profil de activitate în domeniul protejării monumentelor istorice, fiind asociat din anul 2016. Este arhitect cu drept de semnatură înscris în OAR (nr. 4811) și în R.U.R. (E-1567, F6-0246, G5-0079). Arh. Andrei Atanasiu este expert atestat de MC în domeniul protejării monumentelor istorice și restaurare de arhitectură. În perioada 2005-2011 activează ca indrumător de atelier în cadrul Universității de Arhitectură Ion Mincu. În 2010 obține diploma UNRMI pentru activitatea dedicată protecției, conservării si restaurării monumentelor istorice din Romania, iar în 2019 obține diploma UNRMI pentru pentru merite profesionale în domeniul protejării, conservării, restaurării și punerii în valoare a monumentelor istorice. Arh. Andrei Atanasiu este vicepreședinte al Colegiului Director Național al Uniunii Restauratorilor de Monumente Istorice și membru in Comitetul Director al CNR ICOMOS.
B365.ro: Andrei Atanasiu, s-au păstrat legendarele geamuri bombate?
Arh. Andrei Atanasiu: S-au păstrat doar câteva, nu toate, pentru că, vă dați seama, au trecut mai mult de 100 de ani de la construcția casei. Informațiile pe care le-am găsit, dar care nu sunt toate verificabile, spun că negustorul Petrache Dancovici a luat aceste geamuri bombate din Leipzig, de la o firmă care producea sticlă bombată. Tot legenda spune că erau bombate ca să nu se vadă din afară în interior, ceea ce nu este altceva decât un fel de marketing al acelor timpuri. De fapt, geamurile nu au acest efect, poate că în timpul zilei reflectă lumina, dar seara se vede totul din exterior.
B365.ro: Cum ați înlocuit geamurile care lipseau?
Arh. Andrei Atanasiu: Cele pe care le-am găsit erau împărțite pe ferestre, unul ici, altul colo. Pe multe le-am găsit deja înlocuite cu o sticlă dreaptă. Pe cele originale le-am demontat și le-am montat la câteva ferestre care dau spre curtea interioară. După modelul original s-au făcut niște matrițe pe care s-a turnat o altă sticlă, pe aceeași formă. Practic, toate ferestrele au fost refăcute după acest model.
B365.ro: În ce stadiu de degradare ați găsit imobilul? Cum a fost construit, pentru timpurile în care a fost proiectat, îndepărtatul an 1891?
Arh. Andrei Atanasiu: L-am găsit într-o stare relativ bună, față de alte monumente istorice la care am lucrat, mai puțin pardoselile interioare, unde parchetul era total distrus. În rest, imobilul s-a păstrat destul de bine, cu o excepție: fațada dinspre strada Hristo Botev fusese complet văduvită de ornamente, probabil că au dispărut în perioada comunistă. Toate elementele lipsă au fost reproduse după modelul celeilalte fațade și acum sunt noi. Iar pentru timpul ei, casa era destul de cochetă, dar micuță. Acolo, în cartier, sunt case mult mai mari și mai impunătoare, realizate după starea materială a proprietarilor. Petrache Dancovici a fost un negustor care nu era cel mai bogat om din lume, dar nici n-o ducea rău. Și-a permis să-și ridice o casă destul de răsărită pentru acele timpuri și având acest element original, geamuri din sticlă bombată. În rest, ca dimensiuni, casa nu este spectaculoasă, este relativ normală.
B365.ro: De ce este valoroasă din punct de vedere istoric și arhitectural? Cine a fost arhitectul ei?
Arh. Andrei Atanasiu: Nu am găsit dosarul de autorizație sau autorizația initială, nu știm cine a fost arhitectul și nici constructorul. Din păcate, în arhivele noastre nu găsești tot timpul proiectele inițiale, mai ales cele realizate în secolul al XIX-lea. Construcția are însă multe caracteristici valoroase. Când o clădire este clasată drept monument istoric se iau în considerare mai mulți factori, vechimea, plastica și valoarea arhitecturală, unicitatea, etc. Casa cu geamuri bombate are puțin din fiecare, la care se adaugă valoarea memorial-simbolică, pentru că acolo a locuit medicul și savantul Nicolae Paulescu. Elementele de compoziție de pe fațade sunt de factură eclectică și erau, practic, prefabricate. Așa cum noi luăm azi de la magazinele de construcții tot felul de ornamente, pe care le putem lipi pe case, cam așa se făcea și atunci. Nu este ca și cum a existat un meșter-artist care a făcut fiecare ornament al casei. Valoarea este dată de compunerea și de alegerea lor, ele dau forma finală.
B365.ro: Știți cine a locuit în casă după moartea savantului Nicolae Paulescu, din anul 1931?
Arh. Andrei Atanasiu: Casa nu a fost naționalizată și acolo au locuit tot timpul urmașii dr. Paulescu, inclusiv după 1948. Din câte știu, ultima dată aici a locuit o doamnă chinezoaică, cel puțin așa umbla vorba prin târg.
B365.ro: Ce a presupus conceptul de intervenție pentru aducerea construcției cât mai aproape de forma inițială?
Arh. Andrei Atanasiu: În principiu, au fost respectate toate prevederile chartelor internaționale de restaurare. Am încercat, pe cât a fost posibil, să păstrăm tot ce era autentic, de la materiale la plastică ș.a.m.d. Acolo unde nu s-a putut păstra originalul, am reprodus elementele după același model sau cât mai aproape de imaginea inițială. În rest, o casă veche are niște probleme congenitale. Adică, pe vremuri, constructorii nu știau, de exemplu, că trebuie să pună hidroizolații (sau nu aveau cu ce), și atunci noi, prin restaurare, a trebuit să eliminăm infiltrații ba din acoperiș, ba din pământ, pentru că aceasta este cea mai mare problemă a caselor vechi. Apoi, casa a trebuit să fie consolidată, pentru că a trecut prin atâtea mari cutremure, iar faptul că a rezistat nu înseamnă că era bine, ci din contra, fiecare cutremur produce avarii care, în timp, se acumulează.
Arh. Andrei Atanasiu: Tâmplariile au fost cele mai valoroase, de aceea se și numește Casa cu geamuri bombate. Am avut norocul că s-au păstrat destul de bine și au fost restaurate integral, nu a fost nevoie să înlocuim elemente. Acum toate sunt originale.
B365.ro: Cum ați refăcut vitraliile intrării principale ale casei bombate?
Arh. Andrei Atanasiu: Este o poveste interesantă. Când am fost să măsurăm casa, ca să începem efectiv proiectul, am intrat în pod și am găsit ceva ce părea a fi un preș de mașină foarte murdar. M-am uitat mai atent și am descoperit un vitraliu care se descompusese, efectiv. După ce l-am măsurat, ne-am dat seama dupa dimensiunile sale că trebuie sa fi fost de la ușile de la intrare. Așa am reușit să reproducem vitraliile, nu mai puteau să fie salvate, dar s-au refăcut după modelul și forma inițială.
B365.ro: Mai există meșteri care știu să restaureze, de exemplu, sobe din teracotă și fontă?
Arh. Andrei Atanasiu: Este foarte greu să găsești meșteri pentru astfel de lucrări, sunt pe cale de dispariție, însă am avut un constructor excepțional care a găsit acești meșteri.
B365.ro: De ce proiectul realizat de Abral Artproduct reprezintă un exemplu de bune practici în restaurare?
Arh. Andrei Atanasiu: Tocmai pentru că am păstrat mult din ce era autentic, iar unde am reprodus, am mers după modelul istoric, pentru că am avut, slavă Domnului, modele. De exemplu, la fațada cu elemente în totalitate dispărute am avut exemplu celelalte fațade, unde s-au păstrat decorațiile. Frontonul a fost restaurat și am refăcut doar anul construcției casei, 1891, care dispăruse.
B365.ro: Ce v-a plăcut foarte mult la acest proiect?
Arh. Andrei Atanasiu: Lucrarea a fost o provocare, atât din punct de vedere tehnic, cât și creativ. Arhitectul, în general, în compoziția lui are două laturi, una creativă și alta tehnică. Când vorbim despre o lucrare de restaurare, partea creativă trebuie să se subordoneze cumva tehnicului. Nu te impui tu, ca arhitect, ci trebuie să fii foarte discret atunci când intervii pe casă. Nu intervii cu creativitatea ta, decât strict în sensul în care trebuie să găsești soluții ca să păstrezi ceea ce există, nu te apuci să modifici estetica ei. Mi-a plăcut proiectul deoarece Casa cu geamuri bombate este o clădire cochetă, unică, o bijuterie într-un vechi cartier al Bucureștiului.
Mai jos, echipa care a realizat restaurarea casei cu geamuri bombate.
Șef proiect complex: arh. Aurel Ioan BOTEZ. Șef proiect:arh. Andrei ATANASIU; Arhitectură: arh. Marius ENACHE, arh. Luiza ATANASIU, arh. Geanina Iulia DRAGNE, arh. Andrei PÂSLARIU, arh. Saviana IVAN-KRAUS. Structură: ing. Adrian Mircea STĂNESCU, Expert tehnic MDRAP, MCPN dr. ing. Daniel Dumitru PURDEA. Specialist MCPN. Instalații: ing. Ioan MAREȘ, ing. Vlad MAREȘ, Manager proiect: Constantin GĂNȚOI. Diriginte șantier: Victoria JIPA. Diriginte componente artistice: Sergiu LUCHIAN. Executant: GRUP F S.R.L. & MIV EXECUTION. Șef șantier: Nicolae FIRICĂ, Mihai JURCOVAN
In memoriam, ing. Alina MAREȘ.
Restaurare piatră: Rokamont – Clementin NEGRU. Restaurare metal: NAVATI CO ART- Octavian SUCIU. Anul începerii / finalizării: 2017/2023.
„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici: