În București a funcționat timp de trei decenii singura fabrică de diamante sintetice din Sud-Estul Europei. S-a numit Regia Autonoma a Ministerului de Interne (RAMI) Dacia și s-a aflat pe bulevardul Timișoara. La un moment dat a fost a treia cea mai importantă întreprindere de acest fel din lume din punct de vedere al calității diamantelor obținute aici, și locul patru din lume când vine vorba de cantitatea produsă. În următoarele rânduri vom povesti cum dar și de ce a apărut fabrica de diamante din București.
În anul 1974, liderul țării de la acea vreme, Nicolae Ceaușescu, a pus bazele unui proiect anevoios și fără asemănare în sudul și estul Europei la acea vreme – o fabrică de diamante sintetice. Informațiile fuseseră culese de-a lungul mai multor ani de rețeaua de spioni români împrăștiați în mai multe țări de pe continent, îndeosebi de la întreprinderi de același fel din Germania și Suedia, conform Ziare.com.
Întreprinderea a fost înființată pe bulevardul Timișoara din Capitală, și a purtat denumirea de „Regia Autonomă a Ministerului de Interne” Dacia (RAMI Dacia). Motivul principal pentru care era necesară o astfel de întreprindere în România era dat de numărul ridicat al șantierelor de mare amploare care erau în lucru în toată țara, dar mai ales în București, șantiere care aveau nevoie de unelte de ultimă oră, și de aparatură pentru a șlefui și tăia cu ușurință și precizie materiale dure, folosite la șantierele pentru blocuri de locuit, ulterior pentru Casa Poporului, pentru Canalul Dunăre – Marea Neagră sau pentru Metroul din București, de pildă.
De asemenea, utilajele care aveau nevoie de diamante în scop industrial erau cele utilizate în forarea de la rezervoare subterane de petrol sau de gaze naturale. Achiziția de diamante din străinătate era anevoioasă, importurile fiind strict regulate și aproape deloc preferate de regimul de la acea vreme. Pentru a fi pusă la punct această necesitate, spionii, tehnicienii, chimiștii și echipele provenite din mediul universitar au lucrat împreună pentru a putea realiza această fabrică de diamante sintetice în România.
Fabrica s-a dovedit un real succes, deoarece aici nu doar că se acoperea cererea internă de diamante, pleca o cantitate importantă și peste hotare, aceasta fiind o sursă importantă de valută pentru România. După ce preț de patru ani, la început, producția a fost mai mult experimentală, de perfecționare, începând cu anul 1978, aici s-au produs diamante sintetice la nivel industrial. Astfel, „RAMI” Dacia devenise o fabrică de diamante din cele mai bune din lume la acea vreme, fiind pe locul trei din lume când vine vorba de calitatea și puritatea diamantelor, și pe locul patru când venea vorba de cantitatea de diamante produse aici.
Competitorii direcți proveneau din Canada – General Electric, Coreea – Il Jin sau Africa de Sud, unde funcționa fabrica Element 6. Deși în industria diamantelor sintetice au intrat și alte țări din estul Europei, rezultatele nu erau nici pe aproape la fel de bune ca cele obținute la București.
Celebrul spion român din perioada comunistă, Ion Pacepa, care a dezertat în Occident, a povestit în lucrarea sa „Orizonturi Roșii” despre pasiunea pe care Nicolae și Elena Ceaușescu ar fi avut-o pentru diamantele sintetice, pe care le numeau „Stele”. Cei doi ar fi fost uimiți de faptul că diamante de o astfel de calitate ar fi putut ieși pur și simplu pe poarta unei întreprinderi, deși era vorba despre un proces de producție complicat, conform Historia.
Apogeul „RAMI” Dacia a fost atins în anii 1980, producția atingând zece milioane de carate pe an. În anul 1985 s-a atins vârful de productivitate, fiind realizate douăzeci de milioane de carate, prețul unui carat fiind de 12 dolari. Spre finalul deceniului producția a scăzut, ca urmare a austerității regimului, a lipsei investițiilor și a modernizării constante.
După Revoluție, societatea a fost în subordinea MAI, fiind apoi cedată către AVAS, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului de astăzi, în anul 2005. Un an mai târziu, „RAMI” Dacia a fost privatizată, fiind achiziționată de Asociația Salariaților, în schimbul sumei de 8,4 milioane de euro, dintre care 4,5 milioane pentru pachetul de acțiuni, 2 milioane fiind destinați către investiții, un milion de euro capital și circa 800 de mii pentru cheltuieli de mediu.
Fabrica a funcționat până spre anul 2010, producând 6 milioane de carate în 2004, apoi 2,7 milioane de carate în anul 2005, producția fiind de la an la an în continuă scădere. Pe locul unde a funcționat fabrica a fost deschis în anul 2011 parcul de distracții Terra Park, care a primit cu circa 70% mai puțini clienți decât prevedea studiul de fezabilitate, și a falimentat la scurt timp.
În prezent, pe acest spațiu se vor construi nu mai puțin de 12 blocuri de 10 etaje, acest proiect primind autorizație de construcție în luna august a anului 2024.