A fost demolată prea frumoasa casă din București în care a copilărit Margareta Pâslaru. Clădirea avea pe fațadă medalionul mamei sale, realizat de bunicul său, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad
Farmecul Bucureștiului interbelic dispare discret, dar sigur. O casă demolată azi pe seară, una mâine la cântatul cocoșului, și tot așa, până la victoria finală. Nu este nici prima și nici ultima clădire – încă frumoasă, tot valoroasă – din București de care se alege praful; este mai simplu să elimini tot ceea ce a fost, decât să consolidezi, să restaurezi, să valorifici istoria.
Imobilul în care a copilărit Margareta Pâslaru se afla la intersecția străzii Gaetano Donizetti cu Paul Urechescu, în cartierul Floreasca, și a fost opera arhitectului Ion D.Trajanescu. A fost. Avea. Era. A fost odată și nu se va mai povesti. Astăzi la “Make Bucharest Great Again”, un proiect B365.ro dedicat salvării patrimoniului orașului, dreptul de proprietate și Prezentul impun vorbirea la timpul trecut. Istoria unei case din care a rămas doar amintirile unui copil, evocările Margaretei Pâslaru și nimic mai mult, mai jos.
Margareta Pâslaru in copilărie. Foto credit Margareta Pâslaru, Curtea Veche Publishing, „Eu si Timpul”, volum de memorii.Casa a fost construită in anul 1927, cu ferestre mari, in care isi avea atelierul bunicul Margaretei Pâslaru, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad. Proiectul a fost semnat de arhitectul Ion D. Trajanescu, unul dintre artizanii Parcelării Cornescu din cartierul Floreasca. Foto credit Studio Zona.Casa a fost construită in anul 1927 pentru bunicul Margaretei Pâslaru, Ion Dimitriu-Bârlad. Foto credit Studio Zona.RIP casă cu poveste excepțională, 1927-2022. Aproape o sută de ani de istorie cu final nefericit. Foto credit Andrei Neagu.
În ziua de 16 iunie, anul 2022, a fost demolată casa bunicului Margaretei Pâslaru, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad (1890-1964). Actualul proprietar a primit autorizația de construire cu numărul 200, pentru ridicarea unei clădiri P+2. Imobilul proiectat de arhitectul Ion D. Trajanescu NU era inclus pe Lista Monumentelor Istorice. Medalioanele de pe una dintre fațadele clădirii le reprezentau pe fiicele sculptorului Ion Dimitriu-Bârlad – Magda (mama Margaretei Pâslaru) și Sanda – și pe soția sa, Nona. Proprietarul de azi ne-a declarat că efigiile se află la păstrare în loc sigur și vor fi așezate pe noua construcție P+2. Dacă așa se va întâmpla, probabil că vor fi ca nuca în perete pe noul imobil, dar asta e altă istorie. Proprietarul are ultimul cuvânt, nu emoțiile, nu istoria.
Medalion care o reprezintă pe Magda, mama Margaretei Pâslaru. Foto credit Gabriel Ghizdavu.
Fațada cu medalioane feminine. In imagine, Sanda, matusa Margaretei Pâslaru. Foto credit Gabriel Grizdavu.Fațada cu medalion Michelangelo, realizat de sculptorul Ion Dimitrie-Bârlad. Foto ctredit Gabriel Ghizdavu.Din ce a fost a rămas doar fotografiile. Foto credit Gabriel Ghizdavu.Foto credit Andrei Neagu.
Casa a făcut parte din prima parcelare cu locuințe scumpe pentru funcționarii României Mari, printre ei aflându-se și bunicul Margaretei Pâslaru, participant la Războiul de Reîntregire
“După finalizarea caselor și distribuirea acestora în jurul anului 1927, în Parcelarea Cornescu, proprietarii, în marea lor majoritate ingineri, funcționari de stat și privați, au început să își adapteze locuințele conform propriilor nevoi, prin construirea de bucătării și garaje. Locuințele erau unele dintre cele mai scumpe pe care Societatea le proiectase, iar prețul lor se situa între 600.000 de lei și 1.000.000 de lei, sume prohibitive pentru clasa muncitoare. Mai mult, unele locuințe aveau chiar șapte camere principale, terase, camere și sală pentru servitori, în total 275 mp, alte cinci camere și odăi pentru servitoare. Printe proprietarii acestor locuințe scumpe se numărau contabilul Moscu și sculptorul Ioan Dimitriu-Bârlad. Memoriile urmașilor acestora, artiștii Dan Mizrahy și Margareta Pâslaru, completează imaginea vieții cotidiene din parcelarea Cornescu”, Andrei Răzvan Voinea, “Idealul construirii bucureștene: familia cu casă și grădină. Parcelarile Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine-București (1908-1948)”, Editura Studio Zona, 2021.
Bunicul Margaretei Pâslaru si una dintre operele sale reprezentative, bustul lui George Enescu. Foto credit Margareta Pâslaru, via Răzvan Voinea.Foto credit Gabriel Ghizdavu.Foto credit Margareta Pâslaru, „Eu si timpul”, volum de memorii, Curtea Veche Publishing.Nona, Bunica Margaretei Pâslaru, reprezentată pe fațada casei copilăriei. Foto credit Studio Zona.
Casa cu efigii feminine și reprezentari ale lui Raffaelo si Michelangelo, simboluri arhitecturale ale Parcelării Cornescu
“O casă cu trei efigii feminine sculptate pe fațada de pe strada Paul Urechescu și alte două, înfățișându-i pe Raffaelo și pe Michelangelo, pe fațada de pe strada Donizetti, reprezintă unul dintre simbolurile arhitecturale ale acestei parcelări. Într-un contrast clar cu locuințele neoromânești, această locuință prezintă ferestre de mari dimensiuni pe fațade, iar unele detalii clasice în partea superioară indică o funcție diferită a locuinței. Aceleași ornamente se găsesc și pe casa arhitectului Ion D.Trajanescu din parcelarea Clucerului, pe strada Ady Endre 3″, Andrei Răzvan Voinea.
„Aceleași ornamente se găsesc și pe casa arhitectului Ion D.Trajanescu din parcelarea Clucerului, de pe strada Ady Endre 3”. Foto credit Studio Zona.Casa cu medalioane a arhitectului Ion D. Trajanescu, unul dintre creatorii Parcelării Cornescu si semnatarul proiectului casei Ion Dimitriu-Bârlad. Foto credit Studio Zona.
„Placa instalată la numerotarea străzii Paul Urechescu păstrează amintirea numelui parcelarii, Parcul Cornescu, numele inițial al străzii, D, și numărul casei, 16. Aceasta era casa sculptorului Ion Dimitriu-Bârlad și a soției sale, Nona. Cele două figuri feminine le reprezintă pe Magda (fiica sculptorului și mama artistei Margareta Pâslaru) și pe Sanda (cea de-a doua fiica), în timp ce figura din centru o reprezintă pe Nona, soția sculptorului”, Andrei Răzvan Voinea, “Idealul construirii bucureștene: familia cu casă și grădină. Parcelarile Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine-București (1908-1948)”, Editura Studio Zona, 2021.
Imagine document istoric, doar placa mai amintea de ce a fost. Foto credit Studio Zona.Foto credit Gabriel Ghizdavu.Foto credit Gabriel Ghizdavu.Foto credit Gabriel Ghizdavu.Imagine din timpul demolării, 16 iunie, 2022. Foto credit Andrei Neagu.
Margareta Pâslaru: “Casa uriașă în care am copilărit avea fiecare încăpere tapetată diferit, cu gust, în tonuri închise, arabescuri patinate în aur vechi”
În cartea sa de memorii, “Eu și timpul. Viață, vocație, viziune”, Margareta Pâslaru descrie locul magic al copilăriei, în care a învățat să cânte la pian și să iubească artele frumoase. “Decorul în care am zburdat în primii ani de viață a fost atelierul bunicului meu, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad, profesor la Liceul Lazăr, membru al Fondului Plastic. Casa uriașă în care am copilărit avea fiecare încăpere tapetată diferit, cu gust, în tonuri închise, arabescuri patinate în aur vechi. Dormitoarele și baia cochetă erau la etaj, iar sufrageria, salonul și restul gospodăriei, la parter. Clădirea era dominată de atelierul imens, cu geamuri uriașe, formate din numeroase carouri, ca o tablă de șah, înalt cât două etaje: avea și o trapă la subsol, unde lutul prețios era păstrat la o temperatură constantă și la umezeală continuă. Dormitorul elegant de la etaj era tapetat cu frunze palmate în relief, închise la culoare și pastelate în bronz, astfel încât lumina le făcea reale, îți venea să le desprinzi din perete”, Margareta Pâslaru, “Eu și timpul. Viață, vocație, viziune””, București, Editura Curtea Veche, 2012, pg 19, via Răzvan Voinea.
Imagine din interiorul casei in care a copilărit Margareta Pâslaru. Foto credit Gabriel Grizdavu.Imagine din interiorul casei in care a copilărit Margareta Pâslaru. Foto credit Gabriel Grizdavu.
“Îmi amintesc mângâierile și duioșia bunicii, sunetul pianului, strada Aviator Paul Urechescu, prietenii, nucul bătrân pe care mă cățărăm în chip de Făt Frumos”
În anii ’50, Margareta Pâslaru s-a mutat din cartier, dar a continuat să își viziteze bunicii, săptămânal. “Tot ca în filme era și blestemul săptămânal de a-mi lăsa în urmă Paradisul artistic, mângâierile și duioșia bunicii, sunetul pianului, strada Aviator Paul Urechescu, prietenii, nucul bătrân pe care mă cățărăm în chip de Făt Frumos, leagănul din vișin, ouăle de ciocolată ascunse printre crengile înflorite de Paști, stânjeneii mov, parfumați. Toate. Ștrandul Floreasca -oaza vacanțelor de vara-, aleile plimbărilor cu bicicleta, prietenii se pierdeau în zare”.Margareta Pâslaru, “Eu și timpul. Viață, vocație, viziune””, București, Editura Curtea Veche, 2012, pg 20.
Foto credit Studiourile Buftea. Proba 1965 la coproducția filmului „Tunelul”.
Margareta Pâslaru, legendă vie a muzicii românești
Margareta Pâslaru mărturisea că în atelierul bunicului său a învățat “despre artele frumoase” și în amintirea lor a compus melodia “Bunicii mei”. Margareta Pâslaru este o artistă icon a muzicii ușoare românești și prima solistă de muzică ușoară care a primit trofeul M.I.D.E.M la Cannes. Cu o carieră excepțională de solistă, compozitoare și actriță, Margareta Pâslaru a fost sărbătorita în anul 2008 de Uniunea Compozitorilor, la 50 de ani de la debutul său.
Foto credit Margareta Pâslaru, pagina de facebook.
Casa din Floreasca a fost scoasă la vânzare pentru suma de 821.000 de euro
Casa din Floreasca a fost vândută după moartea sculptorului Ion C. Dimitriu-Bârlad (1964) și a fost din nou scoasă la vânzare în anul 2022 pentru suma de 821.000 de euro. Avea atelier de 6 m pe 8, cu o înălțime de 6 metri, special conceput pentru sculptor, 4 camere, 2 băi, 1 bucătărie, 1 debară, 2 pivnițe, 1 garaj, 1 spălătorie, 1 balcon, pod, terasă și spațiu verde perimetral pe cele trei laturi ale imobilului. Ion Dimitriu-Bârlad s-a născut în orașul Bârlad și a urmat Școala de Belle-Arte din București, avându-i ca profesori pe Dimitrie Paciurea (sculptură) și Fritz Storck (desen și sculptură). A studiat la Academia Julian din Paris cu Paul Landowski și Henri Bouchard. Despre casa familiei Storck de la Balcic am scris aici:Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
Ion C. Dimitriu-Bârlad a participat la primul război mondial și a realizat mai multe monumente dedicate războiului de reîntregire, dar și numeroase busturi care înfățișează mari pesonalități: Regina Maria, generalul Ion Dragalina, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Mihai Viteazul, Nicolae Bălcescu. Titu Maiorescu, Vasile Pârvan, Cuza Vodă. Printre cele mai cunoscute lucrări se află Discobolul și sculptura de la Izvorul Sissi Stefanidi din Parcul Cișmigiu. Opera de artă a fost realizată la cererea familiei Stefanidi, după moartea fiicei lor, Sissi, la vârsta de 21 de ani.
Izvorul Sissi cu statuia realizată de Bunicul Magdalenei Pâslaru. Foto credit Bucurestiul meu drag, Andrei Birsan.Foto credit Bucurestiul meu drag.
“Ferestrele de mari dimensiuni ale fațadelor sunt desavârșite prin ancadramente în stil neoromânesc”
Într-o descriere publicitară a Sotheby’s, imobilul scos la vânzare era elogiat pentru calitățile sale: “Unică prin istorie și arhitectură, casa construită în anul 1927 pentru renumitul sculptor Ion Dimitriu-Bârlad este situată în cartierul Floreasca, pe una dintre cele mai liniștite străzi din fosta Parcelare Cornescu, la mică distanță de centru. Casa a reprezentat dintotdeauna o emblemă arhitecturală a acestei parcelări. Aspectul exterior se remarcă prin forma cuboidă distinsă, ce iese din tiparul caselor din vecinătate. Ferestrele de mari dimensiuni ale fațadelor sunt desavârșite prin ancadramente în stil neoromânesc”.
Foto credit Gabriel Ghizdavu.
“Bijuteria arhitecturală poate avea mai multe utilizări ce merită să ducă mai departe, cu demnitate, parfumul istoriei și al perioadei interbelice”
“Pe lângă faptul că această bijuterie arhitecturală este situată într-unul dintre cartierele selecte ale micului nostru Paris, dispunerea pe colț, la intersecția a două străzi, îi conferă un potențial pentru diverse destinații, precum o reședință cochetă sau o cafenea, utilizări ce merită să ducă mai departe cu demnitate parfumul istoriei și al perioadei interbelice”, mai spune descrierea din anunțul de vânzare. Numai că nimeni nu a prevăzut că printre “diversele destinații” pe care ar fi putut să le aibă clădirea, se va afla și diversa ei demolare. Final Destination, fapt divers, the end pentru o întreagă istorie.
Foto credit Andrei Neagu.
Aș fi vrut sa vorbesc cu doamna Margareta Pâslaru despre tot, dar am aflat ca este nespus de întristată ca să dea interviuri. Să respectăm intimitatea tăcerii.
„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici:
Mai mulți copii care trăiesc în Floreasca, unul dintre cele mai scumpe cartiere din București, sunt nevoiți să stea la ore îmbrăcați în geci și cu pături pe ei. Elevii de la Școala Maria
Floreasca, uimitorul cartier ridicat pe fosta groapă de gunoi a Bucureștiului, are o istorie care se împarte în trei perioade definitorii. Zorii unuia dintre cele mai cochete cartiere din
ANPC a amendat magazinul Kaufland din cartierul bucureștean Floreasca pentru mai multe nereguli care au fost depistate în urma unui control. Comisarii ANPC au verificat și un furnizor de pește